de prea multa durere...
asa. revenind: ceea ce nu te omoara te lasa schilodit. stiu ca nu e incurajarea cu care eram obisnuiti, cum ca ceea ce nu te omoara te face mai puternic, dar cred ca am destul de multa dreptate si am sa va explic cum vad eu lucrurile...
in momentul de fata am o imagine in cap care imi e destul de greu sa o aranjez in cuvinte, dar voi incerca. chiar cu riscul sa nu ma intelegeti. uneori nici eu nu ma inteleg. asa ca nu e stres..
ideea e in felul urmator: te lupti asa de mult cu o chestie, un obicei, un eveniment, un ceva, incat trebuie sa lasi pe campul de batalie anumite extensii de-ale tale. un picior, o mana, un deget, un ochi, o ureche, care transpuse figurativ se refera la cateva trasaturi de caracter sau parti ale personalitatii tale: jovialitatea, spiritul ludic, acuzatia, perceptia lumii, ascultarea vocii celor ce te inconjoara.... 
evident ca acestea sunt doar un exemplu, de fapt sunt mult mai multe lucruri aiurea care le avem: invidia, gelozia, nebunia, iresponsabilitatea si altele pe care le stiti foarte bine. dar nu ma refer doar la lucruri rele pe care le pierdem, uneori pierdem si lucruri bune. sau ma rog, renuntam la ele...
cu alte cuvinte, cateva din lucrurile care te ajutau sa relationezi cu cei din jurul tau, fie pozitiv, fie negativ. iar deobicei cand batalia e feroce, intotdeauna te va schimba. eu merg pe ideea ca schilodirea poate fi pozitiva.
e ca si cum am fi un brad cu prea multe crengi, care ramane pipernicit din cauza lor pentru ca se dezvolta mai mult orizontal decat vertical. iar pentru a putea corecta asta, trebuie sa taiem anumite crengi, sa il curatam de uscaturi dar si de anumite crengi verzi, pentru a putea sa il ajutam sa se dezvolte si sa creasca frumos si inalt.
uneori trebuie sa ne lasam schiloditi de crengile care ne-ar putea delimita si afecta dezvoltarea noastra ca oameni.
si da. cand ti se taie o creanga, fie buna, fie rea, vei urla de durere. si de multe ori nu stie nimeni sa iti aline aceasta durere. in fond... vei deveni alt om, iar vechile remedii nu mai ajuta.
m-am intins. vroiam sa va scriu azi despre facebook. dar probabil o sa vorbim maine de el.
un ultim gand. nu tot ceea ce ne doare ne si transforma la fel cum nu orice transformare ne va durea. m-am contrazis cumva? nu cred. in mintea mea totul are logica. chiar daca gandesc mult prea incalcit...
u're so clever :)
indiferent de ton, voi lua aprecierea ta ca un compliment:D
intotdeauna gandesti incalcit..chiar si cand nu se vede :)) >:D<
de unde stii?;)
are logica
transformarile pe orizontala nu dor, dor cele pe verticala... sau cel putin asa cred eu :)
salut...urmaresc de mult timp post-urile de pe blog-ul tau,dar nu am comentat pana acum..
nu mi se pare ca gandesti incalcit..dimpotriva..rrc doar tonul putin melancolic al post-urilor tale..
referitor la acest post...depinde cum vezi situatia...daca asociezi cresterea pe verticala cu dezvoltarea personala,atunci uneori trebuie sa mai facem mici "retusuri",mai taiem "crengute" care ne impiedica..asta nu inseamna "schilodire",termenul mi se pare putin cam dramatic..daca te cunosti bine,vei stii la ce crengute sa renunti pentru a nu impiedica dezvoltarea crengilor puternice...
indaofwind... cred ca orice transformare doare, doar ca unele le simtim mai puternic iar altele... omitem sa le mai simtim.
gaby, multumesc in primul rand ca ma citesti si in al doilea rand felicitari pentru curaj:) in al treilea rand, recunosc ca sunt un melancolic si imi place sa visez. uneori si cu ochii deschisi. si se stie... melancolicilor le place sa dramatizeze... poate asa ne baga si pe noi cineva in seama.. nu? iar in al patrulea rand, "Retusurile" nu ni le face noi. cel putin nu de alea vorbesc. ci de cele care ne sunt fortate si bagate pe gat. pentru ca alea dor... cred ca mai bine scriam un post ca sa iti raspund:))
Oricât te-ar durea un eşec, nu uita că cel mai bine este ca dacă ai reuşit să continui, iar, dacă nu ai reşit, să continui.
frumos gand zamfir, mi se pare ca l-am mai auzit undeva. nu mai retin unde. oricum, multumesc de el:)
sigur sunt multe de spus...nu sunt asa de superficial,uneori privesc prea minutios lucrurile,aspect pe care l-am observat si la tine...ideea e ca uneori privim prea mult inapoi si pierdem opurtunitatile care trec pe langa noi...
sa auzim de bine!
fain..ai tu logica ta, si fericiti sunt cei care o inteleg...good job
multumesc deliceoasa... sa inteleg ca tu nu te-ai prins de ea?:D