10

Saru`mana Moshule...

cum sa incep? as putea incerca o introducere subtila. o gluma micuta care sa destinda atmosfera si asa prea incarcata. as putea sa fiu brusc si sa intru in subiect intr-un mod brutal prin care sa las lumea cu gura deschisa. as putea sa merg pe ocolite si sa ating subiectul doar asa in treacat. sunt atatea metode...

a murit bunicul meu. ieri dimineata la ora 3 jumate si ceva. de-abia azi realizez ca eu nu mai am bunici. mai poti fi un nepot daca nu mai ai bunici?...

as putea spune o gramada de lucruri bune despre el. copilaria mi-e plina de amintiri cu el. bunicul a fost cel care m-a invatat, cand eram prin clasa a 4-a,  ca atunci cand voi merge cu o fata pe trotuar, eu sa stau pe partea cu strada, sa o protejez, ca asa face un gentilom...

daca as putea sintetiza viata unui om, o viata de 85 de ani, intr-o singura fraza, as spune doar:" unii vorbesc de credinta si se bat cu pumnul in piept, iar altii o traiesc pur si simplu..." iar bunicul meu, sau mosu cum ii ziceam eu, a fost unul dintre cei care si-au trait credinta.

mi-ar place sa se spuna si despre mine la fel...



12

complacerea sau sindromul obisnuintei.

un singur gand ma framanta azi. e ceva observabil. palpabil la nivelul mintii. dar pentru a intelege trebuie sa ai mintea pregatita sa interpreteze corect semnele.

oriunde privesc, nu exista om care sa fie multumit. care sa nu doreasca mai mult sau altceva. si acest altceva ma roade pe mine. altceva inseamna in mare masura ceva nou. cand zici ca vrei altceva, de fapt zici ca vrei ceva ce n-ai mai avut pana atunci. ceva care sa te scoata din letargia ta.

dar suntem atat de intoleranti fata de orice ar putea sa ne strice sistemul de organizare, incat nici nu realizam ca noi ne suntem in acelasi timp si dorinta de schimbare dar si frana de mana trasa. vrem ceva, altceva, dar sa nu se schimbe nimic.

in ceea ce cunosc, ma simt extrem de confortabil. in tot ce e nou, ma simt un necunoscut. va dau un exemplu simplu de tot. poate asa o sa ma intelegeti. ofera-i unui batran ocazia sa aleaga intre a-si plati facturile la ghiseu sau la, sa zicem, robotul ala de la BRD. si o sa ramai surprins sa vezi ca o sa aleaga ghiseul. chiar daca la ghiseu e coada de vreo 25 de persoane.

batranul stie ce inseamna sa astepte la coada. ii mai confortabil pentru el asa. stie care ii rolul lui. sta la coada, mai schimba o vorba cu vreo cunostinta, se plange ca asa cozi numa` pe vremea lu` impuscatu` mai erau, da` atunci primeai, nu dadeai. mai face vreo 2-3 remarci de genul acesta. ajunge la ghiseu. lasa banii, ia chitanta si cu o mina de invingator iasa afara. probabil se va mai opri in dreptul cozii sa mai salute pe careva...

in contrast cu situatia asta, stand in fata robotului, nu stie ce trebuie sa faca. chiar daca robotul iti spune:"daca vrei sa platesti facturi, apasa aici!" sta si se uita si ar fi in stare sa apese orice, in afara de ce ii indica sageata. si si el e constient de asta. si sta cu spatele strans, ca poate il va vedea careva si o sa se faca de rusine.

si da. mai bine sa stai in lucrurile pe care le cunosti si ti-s familiare, decat sa incerci ceva nou si sa risti rusinea. daca am intelege ca:"nimeni nu s-a nascut invatat"... oare am avea mai mult curaj fata de lucrurile noi? oricum nu toti sunt facuti pentru a deveni ceva. unii sunt nascuti doar pentru a evidentia si mai mult senzatia de complacere...

.... vrem schimbare! da` sa ramana lucrurile la fel...



9

sinuciderea ca profesie...

"ai sa ma ierti in fiecare noapte. si-am sa te mint in fiecare zi.." asa zice Ducu Bertzi in a lui piesa.


sa fie vorba de introspectie? acest "tu" sa fie de fapt acelasi cu "eu"? pentru ca singura persoana pe care o mintim constant si care ne iarta intotdeauna, este propria persoana... sa ii mintim pe ceilalti, ne prinde rusinea. dar cand vine vorba de noi... da-i bataie frate!

citeam acu` vreo cateva zile, un ceva. si printre altele, am dat de o idee interesanta. omul are dintotdeauna un simt al vinovatiei. doar ca acuma am scapat de el. ni s-a implementat ideea ca nu noi suntem de vina.

 eu nu sunt de vina ca am ajuns un psihopat, ci parintii mei pentru ca ma bateau in fiecare zi si ma tineau gol in camera de oaspeti cand aveam musafiri pe post de bibelou. 

eu nu sunt de vina pentru ca mi-am batut nevasta. de vina sunt parintii mei care zilnic isi serveau una si dupa ce se plictiseau de ei, veneau la mine.

eu nu sunt de vina pentru ca mint si fur. de vina e anturajul meu care ma invata ca doar cei mai "jmecheri" vor supravietui, iar ca sa fii un supravietuitor, trebuie sa te pricepi la toate.

eu nu sunt de vina pentru ca sunt depresiv. de vina e locul meu de munca, prietenii, familia, toti cei care ma frustreaza si nu ma trateaza asa cum as vrea eu.

eu nu sunt de vina ca m-am sinucis. de vina sunt cei care m-au prea inteles....

"ai sa ma ierti in fiecare noapte. si-am sa te mint in fiecare zi.." asa zice Ducu Bertzi in...



15

mai are rost?

am auzit o poveste de dragoste interesanta. ca toate povestile de dragoste, adevarate, este vorba de un el si o ea. se iubeau mult. dar el a trebuit sa plece. a plecat in america. dar i-a promis ca se va intoarce dupa ea si atunci se vor casatori si vor fi impreuna.

asta se intampla prin `78, `79.  de atunci, nu s-au mai vazut fata in fata decat acu` 3 ani, cand el s-a intors in romania. ea l-a asteptat. si el si-a indeplinit promisiunea. in 2007 s-au casatorit. niciunul dintre ei nu mai fusese cu altcineva. se pastrasera unul pentru altul.

dorintele bune se indeplinesc.

mi se pare interesanta povestea. de unde atata rabdare? e ca si cum ei ar trai in afara timpului si a societatii actuale care ne dicteaza ca viteza e buna. think fast, die young.  ne precipitam. nu mai stim sa asteptam. vrem totul si il vrem acum. orice ne cere sacrificiu si rabdare.... ocolim.

ne plac drumurile drepte, scurte si usoare. daca se poate sa fie autostrazi fara limita de viteza e si mai bine. vrem satisfactie imediata. daca trebuie sa asteptam, nu e bine. de ce sa astepti, cand poti avea o satisfactie asemanatoare la un pret redus? sau la oferta?

ne-au invadat chinezariile viata. tanjim dupa original. dar nu ne mai luptam sa il avem. preferam sa luam mai multe chinezarii... ca sa umple.. nici nu mai stim ce trebuie sa umple...da` nu conteaza... oricum e la oferta...

infrupta-te cu gunoi poporule! ce daca iti pute gura? macar esti satul!



12

ce nume ai da[t] copilului tau?

o femeie era insarcinata. i-a venit timpul sa nasca. s-a dus la spital. a nascut. pe cand sa isi denumeasca progenitura, a avut marea surpriza sa nu ii ajunga numele. motivul? simplu. in loc de una bucata fetita, a primit trei bucata fetita. adica a avut tripleti. sau triplete?

cuprinsa de euforia medicamentelor, a transmis celor ce se ocupau cu denumirile proaspetelor fiinte umane, lista cu nume. si oricat de ciudat ar parea, pe foaia respectiva era trecut doar: A, B, C. asa s-a gandit proaspata mamica sa isi denumasca odraslele. in ordine alfabetica, sa nu le incurce maica!

este un curent tampit. sa pui copiilor nume cat mai speciale, sa fie unicat pe cat posibil. sa fie un nume cum altii nici nu au, nici nu au auzit si a caror rostire le iasa din a treia incercare... in cazul unora. iar in cazul altora, nu vor reusi niciodata sa rosteasca numele corect. asa ca vor poci numele pentru totdeauna.

nu stiu de unde a aparut ideea de a pune nume straine limbii romane. juan andrei. fernando radu matei. argentina maria. e.. ceva ce ma depaseste.funny child name Pictures, Images and Photos

am inteles ca vreti sa aveti cei mai frumosi si cei mai destepti si cei mai speciali si cei mai cei copii. dar nu ii stricati mai cu numele astea. lasati-i pe ei sa isi faca un nume. degeaba ii pui tu numele lui einstein sperand sa fie si copilul tau la fel de destept. daca el nu are nicio inclinatie spre fizica... ce te-ai facut?

inainte de a pune nume copilului tau, stii ce sa faci? ia numele respectiv si...  prezinta-te cu el celorlalti si vezi daca ti-ar placea sa te cheme asa.

un copil oricum este unicat. si special. si frumos. si destept atunci cand se naste. parintii il strica apoi...