15

michaelisme...


o stire a cuprins lumea infierbantata dupa senzational:"a murit michael... the michael"... evident jackson.

ma simt cateodata prins intr-o ruleta ruseasca. lumea nu mai vrea normal. nu mai vrea obishnuit ci doar senzational, doar ceva iesit din comun... de parca daca isi inunda capul cu aceste povesti fantastice.. se vor pierde in ele si nu trebuie sa se mai vada pe ei ca fiind niste muritori de rand.. niste obishnuiti.

lumea avea acuma nevoie de ceva super-senzational... pentru a-si stinge foamea si setea. criza nu a mai fost de-ajuns... gripa porcina.. doar o mangaiere pe spate. dar moartea unuia care a revolutionat muzica a fost un dus de apa rece dupa o noapte de betie... oh da... trebuia sa moara un super-star ca sa se trezeasca lumea din letargie...

zambesc amar cand ma gandesc cate pagini sunt scrise acuma despre el si cati il plang si cati ofteaza... si cate mame or sa isi numeasca pruncii dupa el...(cum te cheama pui de dac? iuan "michael jackson" pishti..)

sa nu va mire daca brusc o sa devina peste noapte un sfant si o sa fie trecut in calendare...

si ce daca s-a inteles mai bine cu copiii? si ce daca a trait ferecat in regatul lui magic? si ce daca si-a urat radacinile si a vrut sa fie mai mult? era normal sa fie excentric.. doar el era super-star...


nimeni nu devine mai bun dupa ce moare. doar ne amagim noi. speram... poate ca...


imi aduc aminte cand a venit michael in bucuresti... si a facut el o faza... se prefacea ca e urmarit de politie si politistii trebuiau sa il urmareasca... tin minte si acuma ca era unu`, dom`le, fugea dupa el de parca daca l-ar fi prins ar fi fost aranjat pe viata...:))


cand eram copil strigam si eu cu copii pe strada:"michael jackson pleaca cu politia toata." si imediat apoi:"michael jackson nu pleca, ca ne iei politia"... ce bine era daca ne-ar fi luat-o....


gata cu reflectiile legate de michael.


p.s.chiar daca ma cheama mihai.. stiu sigur ca nu am fost botezat cu numele asta de dragul lui michael... lu taica-mio nu i-a placut de el niciodata :D





24

ganduri si intrebari retorice..


azi am chef sa rad. am chef sa iubesc. azi am chef sa traiesc:)

am realizat ceva. atunci cand esti deprimat si vrei sa iesi din deprimare... nu trebuie sa te inchizi in tine ci trebuie sa te inconjori de prieteni. sa ii lasi sa iti fie aproape.

cat de mult te poti deschide fata de cineva? adica care e limita invizibila care o poti trasa astfel incat sa nu dezamagesti oamenii din jurul tau si totusi sa fi cinstit cu ei?

am incercat un experiment zilele astea. si am incercat sa fiu foarte sincer si deschis. rezultatul m-a socat. cu cat esti mai sincer si deschis cu atat te vei lovi de o atitudine ostila de la ceilalti.

nimeni nu mai crede oare in sinceritate azi?

preferam o minciuna nevinovata, o idee amagitoare in locul adevarului? pare-se ca da.

nu vrem sa fim raniti. nu vrem sa ranim. asa ca devenim maestrii in arta diplomatiei.. si nu mai spunem ce gandim, decat prin aluzii bine ascunse in jumatati de adevar menite sa induca o stare de confuzie. pericolul e ca ajungem sa ne pierdem pe noi in confuzie si sa nu ne regasim.

ne place confuzia. cata vreme putem plasa un om in confuzie, nu trebuie sa ii aratam cine si cum suntem. pentru ca e prea preocupat sa iasa din confuzia in care l-am trimis incat nu se mai gandeste sa puna intrebarile cu adevarat importante....

interesant.

cea mai sfasietoare intrebare care am gasit-o pana acuma e urmatoarea:

"Dar Fiul Omului, când va veni, va mai găsi, oare, credinţă pe pământ?"
eu sper ca da....



8

lasati-ma in nebunia mea.


nu stiu altii cum sunt dar eu cand ma gandesc la.... asa isi incepea Creanga depanatul amintirilor... si asa ma simt eu azi.. nu stiu altii cum sunt dar eu...

nu vi s-a intamplat vreoadata sa infruntati viata cu pieptul inainte si sa fiti izbiti atat de tare incat sa nu mai vrei nimik? sa simti ca nu mai ai niciun punct de sprijin?

in astfel de momente incerc sa ma regasesc... incerc sa ma readun.. sa vad unde am gresit si sa incerc sa invat ceva de-acolo...

dar tot in astfel de momente se gasesc destepti sa imi dea sfaturi. sfaturi pe care nu le cer. sfaturi pe care nu le doresc. sfaturi pe care le arunc la gunoi.

in astfel de momente doresc sa fiu lasat in pace. sa sufar eu cat am de suferit. si sa imi revin pe picioare cand m-am saturat de stat in cenusa...

nu vreau sa jignesc pe nimeni.
si multumesc celor carora le pasa de mine.

dar asa de mult mi-ar placea daca mi-ati intelege tacerea si nu ati mai pune intrebari si sa imi dati solutii acolo unde nu sunt. sau sa ma incurajati... just.. don`t.


unul din riscurile in a-mi fi prieten e sa te ranesc. eu ranesc pe cei pe care ii iubesc si asta doar pentru a-i face sa imi simta o mica parte din durere... sa le dau ocazia sa planga cu mine... desi ei interpreteaza altceva.


m-a intrebat aseara cineva daca imi dau seama ca poza de sus... e mai lunga decat spatiul unde trebuia sa fie pusa. si eu am zis ca stiu. si motivul e ca visatorii, romanticii nu se vor potrivi niciodata intr-o lume fixa. nu m-a crezut...



6

sa gandesc sau sa simt?


ma pripesc. ma arunc fara sa ma gandesc. pentru unii asta e definitia spontaneitatii. pentru mine nu. e felul meu de a fi. de-a nu rationa anumite aspecte.

viata e faina daca nu o gandesti in cei mai marunti pasi, daca nu o analizezi ci pur si simplu sa inveti sa o traiesti. sentimentalul e elementul care iti aduce cele mai mari placeri dar si cele mai adanci pierderi.

ratiunea nu pierde. ratiunea chiar si in pierdere gaseste un castig.ea tot timpul isi redefineste obiectivele in functie de oportunitatile si blocajele aparute in cale. sentimentalul nu. cand sentimentalul invinge esti fericit. cand sentimentalul pierde... esti distrus.

exista multe categorii de oamenii, care se impart dupa criteriile sucite din mintile lor. unii au mers asa de departe incat si-au reprimat complet latura sentimentala a vietii lor. altii au zis ca nu au nevoie de ratiune pentru a-si trai viata si si-au trait-o in nebunie.

eu cred ca ambele categorii si-au ratat viata si vocatia, deoarece ratiunea si sentimentul trebuie sa coexiste. nu neaparat in echilibru. ci impreuna.

ratiunea fara sentiment e nebunie. sentimentul fara ratiune e muzica muta.

nu stiu daca va mai aduceti aminte de miscarea hippie din anii de dinainte de-a ne naste noi... de pe vremea parintilor nostrii. ei... au fost niste pustani care au renuntat la ratiune pentru a se regasi sentimenal... ce mi se pare ironic.... e ca acei pustani care vroiau anarhie, adica o nesupunere impotriva unei colectivitati organizate(cu alte cuvinte: nu vrem sa ascultam de legile voastre.. ne este suficienta dragostea...), acei "derbedei" care refuzau organizarea si legile oamenilor mari, sunt avocatii si oamenii de succes de azi. cei care erau impotriva organizarii, azi au creat uniunea europeana.... (si criza:-")

e bine sa iti rationezi viata? da. organizarea nu aduce nimik rau... sa nu uitam ca insusi Creatorul e un organizator desavarsit.

dar ce sunt planurile.. daca nu iti aduc si implinire sufleteasca? adica... stiti voi, daca nu implici si sentimentalul?

cineva mi-a zis odata ca omul e egoist si ca tot ce face... e doar pentru a se implini pe el. oare asa sa fie?

azi am sa impart si eu egoist lumea dupa un criteriu sucit:

lumea se imparte in doua: eu si restul...:)

numa` bine






11

un om=o poveste


imi place sa petrec timp intre oameni, cu oameni... imi place sa cunosc oameni noi, oameni mici, oameni mari.. pentru ca stiu ca fiecare om are o poveste... si mie poate mai mult ca la altii imi place sa ascult o poveste buna...

o poveste buna nu e neaparat cu happy end sau cum ziceau parintii nostrii cu hipiend:)) ci o poveste buna e o poveste care transforma, care nu te lasa pasiv, care te provoaca la o atitudine... si ce greu e uneori sa iubesti pe cineva dupa ce ii cunosti povestea...:-"

cateodata ma simt un vanator de povesti, de destine... si din cauza asta sunt intrusiv si abuziv... si sunt ca un copil rasfatat: nu abandonez lupta pana nu primesc ceea ce vreau:) si strig si plang si rad si santajez emotional pana imi primesc povestea...

stiati ca sunt un bun ascultator?;)

lumea se crede banala. si toti cred ca nu au nimik de spus. ca viata lor e searbada si nu intereseaza pe nimeni. well, I care:D

si nici un destin nu este fara inteles. daca toata lumea ar fi constienta de puterea lor si de povestea lor... si si-ar asculta povestea prin mine... adica cum le-o vad si cum le-o ascult eu... cred ca ar scadea rata depresiei vertiginos.

ti-ai ascultat povestea ta?

niciodata nu incep o discutie la fel... dar tot timpul ajung la: spune-mi ce te caracterizeaza pe tine? moment in care lumea se blocheaza... si incearca tot felul de raspunsuri fortate...

s-a terminat cafeaua.... ma apuc de treaba.
cine imi zice azi o poveste faina?
numa` bine...



10

vreau... DAR NU POT!


cred că fiecare dintre noi avem probleme neterminate, nerezolvate, probleme care zac undeva în noi prafuite şi care ne dor de fiecare dată când se întamplă să deranjăm praful de pe ele. şi ce simplu este să ne aducem aminte de ele. e destul un gest, un cuvânt, o privire... o amintire...

de ce nu avem curajul să închidem anumite uşi care ştim că ne răvăşesc?( a răvăşi are sensul figurativ în dex de "A tulbura adânc sufleteşte; a dezorienta").

oare speranţa asta nebună că timpul rezolvă totul este chiar aşa de orbitoare? sau suntem nişte laşi care trebuie forţaţi să acţioneze?

timpul nu rezolvă nimic. nu schimbă nimic. oamenii care fac ceva, ei sunt cei care aduc un suflu nou. ei aduc schimbarea.
a alege e uşor. a trăi cu consecinţele e mai greu.

ce mi se pare interesant e faptul ca suntem foarte buni în a da sfaturi altora, iar când vine vorba de noi... pur si simplu îngheţăm şi devenim inapţi în a reacţiona sau gândi raţional şi logic.

şi mai ciudat mi se pare modul în care ne raportăm la prietenii care vor să ne ajute şi care par a nu înţelege cât ne doare o chestie de genul acesta şi că ceea ce ne cer ei sa facem(adică sa închidem uşa respectivă, să luăm o decizie, să acţionăm,..) este în cel mai bun caz imposibil şi extrem de dureros.

o să fie o vară calduroasă. nu ai vrea să te bucuri de soare? de zâmbete? de ceilalţi?

dacă vrei, atunci ai o singură soluţie:

NU-ŢI MAI PLÂNGE DE MILĂ. REZOLVĂ-ŢI PROBLEMA. SOCIALIZEAZĂ!


hai că am fost destul de serios în postul ăsta.

urmează concluzia:


Bulă era în clasa a 2-a şi era în perioada în care era mare dealer de droguri, trafic de carne vie... etc. şi era la ora de matematică şi era gândit că trebuie să restituie o grămadă de bani... şi privea el aşa pe fereastră, îngăndurat... când învăţătoarea îl vede şi îl întreabă: "Bulă, cât fac 2+2?"

la care Bulă, continuând să privească pe fereastră, îi răspunde:" 4..", după care ii aruncă o privire plictisită şi ii zice:" ...ce probleme ai şi tu..."


numa' bine.



28

mishu vs. mihai... ce alegi?


stau de o jumatate de ora in fata calculatorului si ma simt blocat in idei. as avea asa multe sa va spun si sa imi spun, pentru ca in primul rand, cand scriu aici imi scriu mie.

am decis ca din toamna sa ma prezint ca si mihai. sa renunt la mishu.

mishu... e copilaria mea, spiritul meu ludic, bunadispozitia si jovialitatea mea.

mishu e copil. mishu e cel care te binedispune, e cel care plange cu tine, e cel care iti da sfaturi proaste, e cel care glumeste, e cel care te face sa razi chiar si daca plangi. e emotivul, e mamaosul, spontanul.... sado-misoginul:))

mihai e seriosul. e rationalul. e cel care planifica totul. cel care are raspunsurile dificile de dat la intrebarile grele de pus. mihai poarta ochelari si are mina de intelectual.

mihai e cel care il tine in frau pe mishu.


va fi o transformare dureroasa si necesara. facultatea s-a terminat. copilaria ia sfarsit. de-acum voi fi om mare... si voi lepada ce era copilaros.

de-acum voi iubi... nu doar ma voi indragosti.

de-acum voi fi responsabil.


si eu? mishule.... tu.. va trebui sa ... mori putin. dar de ce????

nu vezi ca in lumea asta nu e loc de romantici? lumea vrea doar ratiune. nu vezi ca lumea nu vrea sa mai iubeasca ci doar sa vorbeasca despre iubire?.


dar, mihai, nu vei putea fi un tot fara mine. stiu.dar nu pot sa te mai arat la lume. cand vom fi singuri, vom putea fi din nou un tot. :((((((( nu ma arunca in uitare... te rog...:((

dar nu putem exista amandoi. dar de ce? pentru ca nu putem. intelege te rog. dar nu vreauuuuuu:((((((((((.de ceeeeeeeeeeee??????????? cu ce am gresit? pot sa ma schimb... te rog nu fa asta..:(( daca te-ai schimba... n-ai mai fi tu. dar ai nevoie de mine. cum o sa iti mai faci prieteni? mihai, te rog gandeste-te putin, nu poti fara mine sa cunosti pe ceilalti, nu o sa mai poti sa ii ajuti. poate nu vreau sa ii mai ajut. poate am nevoie sa ma regasesc pe mine. sa imi redescopar principiile. dar nu poti face asta fara mine. eu sunt tu la fel cum tu esti eu. in lumea mea nu am voie sa fiu dualist. si oricum e ceea ce am decis. si nu te intereseaza ce simt eu? eu nu mai am nimic de spus? ba da. mai ai ceva de spus. ce anume? la revedere. :(((((((((((((((=((((((((((


in fiecare dintre noi este o lupta. unii se lupta cu principiile, altii cu problemele, altii cu ei insisi. dar din cand in cand trebuie sa fie un moment in care sa ai taria sa zici:" azi voi pune punct razboiului. astazi voi alege, indiferent de consecinte."


lupta personala e cea mai puternica... si orice ai alege... tot timpul pierzi.. si tot timpul castigi....


azi m-am uitat in oglinda si am vazut un strain. vreau sa ma vad pe mine.


azi am sa va dezamagesc. stiu. dar.....




21

sunt frumos dar ma tratez

frumusetea. motivatia care ne conduce din umbra atunci cand preferam o persoana in detrimentul alteia, un obiect in detrimentul altui obiect....


sunt constient ca nu e singura motivatie care ne influenteaza mecanismul alegerii. dar e o motivatie pe care multi o ignora, altii o aproba tacit, altii o dezaproba...

dar totusi...face multa valva nemotivata in jurul ei. probabil pentru ca frumosul il vedem cu ochii si ne atinge sufletul.

o definitie din dex zice ca frumosul e ceea ce ne da satisfactie sufleteasca... oare asa o fi?

eu cand ma uit in oglinda... nu ma simt satisfacut sufleteste... si stiu ca sunt frumos:)))
frumusetea se poate vedea, auzi sau mirosi... dar oare ce gust are frumosul? ce forma are frumosul?
cred ca frumusetea exista cata vreme este admirata. cata vreme este cine sa o constientizeze.

un om poate fi urat.si totodata sa existe o persoana care sa o constientizeze ca si frumos si atunci uratul se va simti frumos; si uratul are frumusetea lui.frumusetea nu are grade de comparatie.nu exista:"eu sunt mai frumos/oasa ca...". o persoana fie e frumoasa fie nu.punct!

toti stim ca frumusetea e trecatoare. sau cel putin asa am fost dresati sa credem. eu cred ca frumusetea e nepieritoare.

faptul ca imbatranesti nu iti anuleaza frumusetea, ci ti-o transforma. sunt oameni care imbatranesc frumos si oameni care imbatranesc urat.
cineva zicea ca frumusetea e in ochiul privitorului.... probabil asa o fi.

cei din jurul nostru ne fac sa ne simtim frumosi si doriti. frumusetea nu are cum sa fie obiectiva. la fel cum nu exista absolut in frumusete. decat Dumnezeu.

ar trebui sa dam o importanta mai mare frumusetii fizice sau celei interioare?

uhm... nu exista diferenta. cele doua sunt una. sunt frumusete. interior sau exterior sunt doar aspecte ale ei. particularizari am putea zice. daca zicem despre cineva ca e frumos fizic, dar nu si interior zicem de fapt ca ne place ambalajul dar nu si continutul. sau viceversa.

interior vs exterior.... dezabatere inutila. cunoaste omul si atunci o sa sti daca e frumos sau urat.


pentru concluzie, am sa va scriu un banc care imi place mult:

se zice că demult, tare demult, Dumnezeu împarţea daruri oamenilor; şi a mers si iuăn să îşi primească şi el darul. Şi Domnul îi zice: "mă, Iuane, n-o mai rămas decat frumuseţea şi prostia. pe care dintre cele două îl vrei?". la care Iuăn zice: "apoi Doamne, Tu ştii că frumuseţea îi trecătoare....."

numa` bine

p.s.: iuan era moldovean:-"



9

instant human just add coffee


azi n-as fi vrut sa scriu nimic... ca sa va dau ocazia sa mai cititi si restul posturilor mele si sa le rumegati....dar a trebuit sa promit aseara (pinky promise:)) ) ca o sa scriu ceva si azi... cred ca unii tin asa de mult la mine incat chiar le place ceea ce scriu...:))


de asemenea am avut o cerere, legat de topic... si anume sa scriu despre cafeaua de dimineata.


mai am o gura de cafea si se termina. mi-am tinut promisiunea si am scris ceva si despre cafeaua de dimineata.


afara ploua infernal. e cu gheata.imi place cand ploua. imi place cand ma ploua. ma simt curat dupa ploaie. ma simt gata de a o lua de la inceput.


dar acuma nu vreau sa fiu lovit de melancolie si tristete pentru ca azi am reusit ceva ce incercam de multa vreme. azi am facut pace cu mine.


azi sunt impacat cu mine. si stiti cum am reusit sa fac pace cu mine?

simplu... nu m-am mai introspectat.nu mi-am mai cercetat adancurile fiintei. nu m-am mai intrebat ce ma doare. nu am mai incercat sa-mi inteleg si accepta durerea interioara pentru ca m-a apucat un carcel de dimineata la piciorul drept si inca ma doare... si durerea asta fizica m-a facut sa uit de cea interioara.... deci, daca vrei sa nu te mai doara interior... provoaca-ti durere fizica, exterioara... garantat ca functioneaza:D

pentru cea exterioara este algocalmin sau nurofen sau ceva panaceu...


azi nu am concluzie. poate aveti voi una...


numa` bine



19

ai vrea sa uiti?


cati dintre voi uitati sau ati inceput sa uitati?

ce fain ar fi daca am putea avea putere asupra procesului de uitare.

oare cum ar fi sa uitam selectiv? sa nu iti mai amintesti momentele neplacute cand i-ai dezamagit pe cei dragi, sau cand ti-ai rupt ceva si urlai de durere?


pur si simplu sa uiti anumite chestii pe care vrei tu.nu sa le omiti, ci sa le uiti.

sa uiti ca traiesti in romania:-"
sa uiti ca ai votat-o pe eba sau becali sau vadim ca sa ajunga in PE.

sa uiti ca nu ai bani si mancare. sa uiti ca esti nefericit.

sau daca esti masochist... sa uiti momentele fericite si candide si sa iti amintesti numai momentele dureroase:))

sa uiti ca ai o ura pe cineva... sa uiti sa pui ceasul sa te trezeasca la 6 si sa lenevesti pana la 10. sa uiti sa pui zahar in cafea si sa iti provoace o grimasa de amar :)))


stiti ce as vrea eu?

sa uit sa ma stresez. sa uit sa ma mai analizez interior. sa uit de mine:)

azi am pus un nescafe 3 in 1 in cana si am uitat ca l-am pus... si am mai pus unu ca sa fiu sigur... acum cafeaua e tare. imi place asa. parca timpul trece mai incet acum si eu ma mishc mai repede prin el. e faina senzatia.


azi am uitat sa iti spun: buna dimineata. esti frumoasa. poate am vrut sa te uit azi. tu esti uitarea mea.


am uitat sa gandesc... asa ca uitati concluzia:


o batranica merge la farmacie si intreaba:" aveti acid acetilsalicilic?". la care farmacista raspunde:"adica aspirina?". baba dandu-si o palma peste frunte, raspunde:"asa, mamuca, uitasem cum ii zice..."


numa` bine


p.s.: se spune ca cine are constiinta curata, are memorie scurta. spune-mi, tu te simti impacat cu tine?



15

vreau sa fiu... mic:)


am citit un blog dragut azi... mai exact un post ca nu am avut rabdare sa citesc tot blogul:D dar postul respectiv era legat de simplitate si l-a scris anka..(a facut un comentariu la postul meu"de ce suntem mai buni noi ca... voi " daca vreti sa intrati si sa cititi)

si sper ca nu se supara ca i-am imprumutat o idee:)

idea ei generala era simplitate vs complicat... cu o concluzie faina, pe care va las sa o descoperiti voi.

si sincer nu mi-a venit sa cred ca mai sunt oameni care se gandesc la simplitate, avand in vedere ca ne place enorm de mult sa ne complicam vietile. asa de mult incat ne trezim de dimineata impovarati si fara chef de-a trai sau mai bine zis ne trezim direct obositi.

in urma cu ceva vreme am primit un mail, cred si voi, in care cel care l-a trimis zicea simplu si fain: "demisionez din functia de adult".

si mi s-a parut o idee asa de faina. sa fi din nou copil. sa nu ai griji. sa iti "decomplici"(dupa cum zice anka) viata. sa te joci. sa te bati si sa te impaci si totul sa dureze 2 minute.
sa urli cand nu primesti ce vrei. sa sari in brate la persoanele iubite. sa nu ai vederi politice.
sa nu fi rasist. (imi amintesc o vorba ce mi-a zis-o ovi-manga:"urasc rasismul si tiganii":D).numarul prietenilor tai sa fie direct proportional cu marimea rasului tau zgomotos.
sa te uiti la desene animate doar pentru ca iti plac imaginile. sa iti placa povestile si sa adormi in bratele celei care ti le citeste. sa nu iti pese cat face 2+3. sa iti areti anii pe degetele de la o mana. sa iti fie frica de intuneric. sa visezi in culori. sa visezi cu ochii deschisi.
sa iei bataie si sa adormi plangand. sa porti cheia legata la gat. sa plangi ca te-ai julit la genunchi. sa crezi ca daca iti pupa cineva julitura, nu o sa te mai doara. sa iti fie dor de ai tai... chiar daca ai tai sunt plecati doar la servici. sa te joci cu nisip. sa te murdaresti. sa sari prin balti.
sa te urci in copaci (chiar.. cand a fost ultima data cand te-ai urcat intr-un copac?).
sa ai regate si sa porti batalii de proportii gigantice impotriva celorlalti regi. sa ii crezi pe oamenii mari. sa crezi ca tatal tau e cel mai tare din univers... chiar mai tare decat chuck norris:D.
sa ii spui mamei poezii de 8 martie. sa te sperii cand ii vezi pe parintii tai bolnavi.
sa manaci gem pe ascuns. sa te prinda ca ai mancat gem pe ascuns. sa te bata ca ai mancat gem pe ascuns. sa te uiti in oglinda si sa vezi ca ti-a ramas gem pe nas:)).

am avut o copilarie fericita. plina de veselie, tristeti, batai, joaca, patzanii faine sau tragice...

acuma sunt om mare.... dar apropiatii mei stiu ca desi sunt un om mare,in acelasi timp sunt o prezenta copilaroasa. si toate astea doar pentru ca refuz sa imi accept varsta si maturitatea. refuz sa imi complic viata.

cineva zicea:"imbatranirea e obligatorie... maturizarea, ba"

pentru mine simplitatea inseamna copilarie. sa nu trebuiasca sa fac planuri. sa nu trebuiasca sa urmez regulile oamenilor mari.

am fost melancolic azi, asa ca va dau o concluzie care mie imi place mult:


"nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim; ci imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam"


numa` bine
p.s.:" Am ramas sa strig in urma Ei,ca un copil pribeag,nebun.. Vin-o-n-apoi Copilarie!!!!!! A intors putin capul,mi-a zambit,mi-a facut semn cu mana ...am alergat in urma Ei...dar..n-am ajuns-o !! Am regasit doar,valul Ei de amintiri!!"



30

de ce suntem mai buni... ca voi?


in primul rand trebuie facuta o precizare.... cine suntem noi si cine sunteti voi:D

e foarte simplu. daca ati mai citit din postarile mele anterioare, ati fi ghicit instant. oricum va dau un indiciu... noi.. suntem noi, barbatii... iar voi.... stiti voi cine... cealalta specie...:D:-"
de ce suntem mai buni.. ca voi?
pentru ca noi cand gatim... avem un scop precis: ne este foame si vrem sa ne impresionam pantecele. voi vreti sa impresionati ochii...

pentru ca atunci cand vrem sa ne plimbam... noi ne plimbam si tacem. voi umblati si incercati sa tineti echilibrat ritmul intre vorba/minut si pas/minut (va grabiti si stricati momentul plimbarii prin bombaneala..! in caz ca nu v-ati prins:D)

ca noi nu suferim de pudism fals. noua ori ne e rusine, ori ba... la voi nu stiu ce sa zic...nici nu mai stiu cand va e rusine sau nu...

pentr ca noi jucam teatru doar ca sa iesim din probleme. voi il jucati tot timpul...

pentru ca noi iertam da` nu uitam. voi nici nu iertati si nici nu uitati... rare exemplarele care reusesc sa ierte...

pentru ca ne place ciocolata simpla. voua va place ciocolata simpla doar daca mai are ceva... caramel, vanilie, fistic, smochine, banane, caspuni, alune, rom, tuica....:)))

noi recunoastem cand suntem materialisti si vanitosi si profitori. voi... rositi si zambiti....da` nu recunoasteti. ba chiar va simtiti ofensate.

pentru ca noi cand intarziem, avem un motiv intemeiat. voi aveti motive si mai intemeiate.."la plecare mi-am dat seama ca nu ma asortez... stii parul si pantofii... si decat sa schimb pantofii, mai bine mi-am vopsit parul"

pentru ca noi nu ne ratacim, asa am vrut sa mergem noi. voi nu doar ca va rataciti... da` dati de stire si la toata tara ca sunteti niste ratacite cu harta in mana:-"

pentru ca la noi pe birou si in camera domneste un haos creativ. voi urati haos-ul... pentru ca nu il puteti controla...

pentru ca noi suntem facuti sa conducem. voi nu sunteti in stare sa urmati....conducerea:))

pentru ca intelegem o explicatie logica. pentru voi logica e ca si pentru picior, manusa.

pentru ca zambim cand citim aceste randuri, pentru ca stim ca suntem mult mai mult de atata. voi... imi veti zice ca is misogin.... si aveti deloc dreptate...(asta nu face sens)

pentru ca va iubim asa cum sunteti. pentru ca voi credeti ca va iubim pe interes....:))=))

concluzia:

azi sunt foarte binedispus pentru ca mi-am inceput ziua la cafea si stand de vorba cu Don`soara A si ea mi-a sugerat intr-un fel tema postului. stiu ca acuma e foarte ofticata... da` ii va trece.

numa` bine

p.s.: cele de mai sus sunt un pamflet care nu reprezinta crezurile autorului.... cel putin nu toate muhahahaha:)))



5

sufar.. deci exist?




Se spune ca ce nu te omoara te face mai puternic... well eu am alta parere. evident:)) si cred ca ce nu te omoara te chilaveshte (CHILĂVÍ vb. v. mutila, schilodi. e preluat din DEX).


ii cunoastem, sunt de-ai nostrii, ii acceptam si totusi.. ne enerveaza. si de ce ne enerveaza? pai simplu. pentru ca ne pasa:P.

ii vedem ca au probleme, ca sufera din tertze motive si totusi se incapatzaneaza sa ramana masochisti si refuza orice ajutor.

nu stiu voi cum sunteti da` pe mine astfel de oameni ma scot din sarite.

a.. si mai e o categorie de oameni care ma oftica:))) mi-am adus aminte...:D sunt cei care vin sa imi ceara o parere sau un sfat si apoi fac tot dupa capul lor. come on pipal, nu mai veniti dupa sfaturi daca faceti tot dupa mintea voastra limitata( nu ca a mea ar fi infinita... da` cel putin tinde spre infinit:D)

cum poti sa ajuti pe cineva care refuza ajutorul? sau hai sa intreb altcumva. cum poti oferi ajutor unei persoane egocentrice? (EGOCÉNTRIC, -Ă, egocentrici, -ce, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care priveşte totul prin prisma intereselor şi a sentimentelor personale, care se consideră centrul universului; (despre manifestările oamenilor) care trădează o asemenea atitudine. – Din fr. égocentrique.)

suferinta este de multe ori ceea ce ne defineste. pentru ca suferinta ne apartine. durerea este doar a noastra. bucuria o poti impartasi. durerea nu. cand iti impartasesti durerea te divizi... te imparti cu altii si faci si pe altii parte a ta.

suferinta ne face mai buni?
un raspuns de da sau nu ar fi mult prea banal. si cred ca cel mai bine e sa iti dai tie un raspuns prin prisma experientelor tale.

ar fi atatea de spus legat de suferinta... da` eu nu fac tratate de filozofie:D sunt altii mai buni pentru asta. eu sunt un simplu inginer. eu pun intrebarile. voi dati-mi raspunsuri.
oricum... inginerii nu vad probleme... doar solutii:D:))
am obosit sa mai gandesc.
concluzia
"Prietenul adevarat e cel care iti intelege tacerile"
numa` bine
p.s.: la multi ani Raluca-cumnata mea:D si Radu- Rastaman 707-2b:D
chiar daca ziua voastra a fost ieri... va dedic piesa asta... azi:D