15

o iubire interzisa mie...

povestea de azi e cam asa: in camera mea am o musca.

la inceput am fost surprins de ea. camera in care locuiesc e foarte curata si bine intretinuta(doar e camera de hotel si zilnic vine cineva sa faca curatenie), asa ca nu ma asteptam, ca intr-una din zile, pe mana mea sa se aseze o musca.

nu e nici prea mare, nici prea mica. cum sa zic eu, e asa, de marime normala. nu pare a avea defecte vizibile, poate doar ceva probleme psihice. o fi suferind de singuratate si ea. saraca...

la prima intalnire, gandul meu reactiv a fost sa o ucid. asa ca mi-am plesnit una peste mana, de imediat s-au format pe pielea mainii mele, umbra a patru degete. nu-i nimic, mi-am zis, cel putin am eliminat-o definitiv. dar am uitat regula de aur a criminalilor in serie: no body, no crime.

am crezut ca am pulverizat-o, de-aia nu a lasat urme. ah, du-te si vezi-ti de treaba! in timp ce ascultam muzica, am inceput sa aud o tertza zumzaita. imediat mi-am ciulit urechile, mai ceva ca un iepure, ca sa localizez sursa.

cand ma uit mai atent, prin camera mea curata, musca mea dansa pe muzica. cand se oprea muzica, se linistea si ea. cand incepea muzica, isi incepea si ea dansul. eram deja iritat. adica cum? ma face pe mine o musca?

asa ca am inceput un razboi in toata regula cu ea. haine lovind peretii, ziare plesnite... am aruncat chiar si cu apa dupa ea, sperand sa ii ud aripile. niciun succes. am pus apa cu zahar sa o momesc si am asteptat. si am asteptat. si iar am asteptat. nemiscat. asa de nemiscat ca mi-a venit somnul.

m-am dus sa dorm. dimineata, chiar cu cateva secunde sa imi sune ceasul, ce credeti? musca imi defila pe nas...

intr-un final, am renuntat sa ma mai razboiesc cu ea. a castigat. asta nu e o musca lenesa de-acasa. nu e musca ardeleneasca. asta e dinaia italiana. calitate superioara, ce mai!

acum, imi impart singuratatea in 2. eu si musca mea.... pana se va plictisi si ea de mine si va pleca la altul...



14

nu te grabi, savureaza!

m-a amuzat un coleg italian, care astepta in capatul scarilor sa urc, pentru a putea el cobori. si eu urcam lejer, ardeleneste. fiecare pas, bine conturat si asezat pe treapta care trebuie, cu incredere, zambitor si impacat. nu ma grabeam, pentru ca stiam unde vreau sa ajung, cat am de urcat si ce trebuie sa fac dupa ce ajung sus. vazusem drumul asta in mintea mea de prea multe ori.

il vedeam  cum se macina asteptand sa urc. si cand in final ajung sus, se uita la mine si ma intreaba:"ma, why you not hurry?"(un amestec de italiana cu cuvinte englezesti, norocul lui e ca asa vorbesc si eu engleza, asa ca ne intelegem perfect). i-am raspuns zambind:" if I hurry, I make mistakes. if I not hurry, I make mistakes. so why hurry?"

am auzit un aforism romanesc care spunea ca cine se grabeste va intarzia. eu cred ca lumea se prea grabeste. inspre ce? time is money? pentru cine? sigur nu pentru cei care muncesc...

unul dintre fratii mei, imi zicea cu multa vreme in urma ca banii nu se fac muncind. nu l-am inteles atunci. acum da. daca lucrii si iti dai tot interesul, vei fi platit decent. atat. vei avea bani de la un salar la celalalt. si Doamne-fereste de o nunta...

eu sunt multumit si impacat. vorba unei bloggerite: n-am chior de ban dar mintea mi-e avere. subscriu. desi.... nu stiu ce sa zic de ultima parte, am mari retineri.

am intrebat mai multi oameni zilele acestea:" esti fericit/a?". stiti ce raspuns am primit? aproape de la toti era acelasi raspuns:"nu sunt. dar imi doresc foarte mult." oare de ce avem nevoie pentru a fi fericiti? posesiuni materiale? jumatati de persoane? iubire? pace? liniste?

ce-ar fi daca nu ne-am mai grabi? cred ca daca ne-am face timp sa savuram tot ceea ce ne inconjoara: oameni, lucruri, am fi pusi fata in fata cu o dimensiune noua a existentei din care am avea doar de castigat.

Ps.116:7 "Întoarce-te, suflete, la odihna ta, căci Domnul ţi-a făcut bine."



6

o persoana confortabila

oare ce inseamna sa fii o persoana confortabila?
ca sa ma explic. in acceptiunea mea, o persoana confortabila e acea persoana in preajma careia iti place sa stai, te face sa te simti bine. gasesti placere in a fi in preajma acelei persoane fara niciun motiv aparte. pur si simplu te simti confortabil in prezenta ei.

stateam si ma gandeam zilele acestea, ca am avut ocazia sa cunosc foarte multa lume. sa vizitez 2 tari diferite, sa trec prin alte doua tari, sa intalnesc oameni de la marginile pamantului. si nu glumesc cand zic de marginile pamantului.

chiar am cunoscut oameni din irlanda, anglia, franta, germania, austria, spania, italia, egipt, china, vietnam si chiar din puerto rico. oameni diferiti. cu stiluri de viata diferite. cu infatisari diferite. cu trairi diferite.

si totusi, dupa o vreme, intotdeauna primeam o declaratie care la inceput m-a uimit. si inca ma uimeste. de fiecare data mi se spunea ca sunt foarte de treaba si o persoana confortabila.

nu stiu ce inseamna asta.

cineva mi-a spus chiar ca in prezenta mea se simte frumoasa.(asta poate insemna si ca eu sunt urat si prin comparatie cu mine ea e frumoasa...)

un posibil raspuns pentru intrebarea mea, e prin prisma a ceea ce sunt eu in raport cu ceilalti. intotdeauna imi place sa cunosc omul. sa vad ce strafunduri are. sa vad cum infloreste inaintea mea. eu nu cred ca toti oamenii sunt frumosi. dar cred ca fiecare are ceva frumos in el. si mie asta imi place sa vad si sa scot in evidenta.

unul dintre sefii din birou, unde lucrez aici in italia, in fiecare dimineata ma saluta cu un: "Buna Dimineata", putin stalcit in romaneste. dar care intotdeauna ma face sa zambesc.

oare cum ar arata lumea, daca fiecare din noi am cauta frumosul din celalalt. daca am cauta ceea ce ne apropie si nu ceea ce ne dezbina...? daca am pune persoana celuilalt deasupra persoanei noastre?
dar poate cer prea mult...



7

am revenit

au trecut aproximativ 6 luni de cand nu am mai scris pe blog. si poate as fi continuat sa nu mai scriu daca nu ar fi fost o multime de prieteni si cunoscuti care m-au indemnat sa incep din nou sa postez.
recunosc ca mi-au lipsit intalnirile cu voi. mi-a lipsit scrisul acesta. si se pare ca daca nu exersezi un lucru, ai toate sansele sa iti devina strain. nu sunt eu bun la expunerea ideilor mele, sunt altii care o fac mult mai bine, dar eu nu scriu pentru ca sa ma masor cu cineva, ci scriu pentru ca imi place.

am vazut in dimineata aceasta o reclama foarte stupida: o domnisoara draguta sta la un bar uitandu-se dupa barbati. langa ea vine un tip dragut. in fundal se aude o voce care spune:"vrei sa stii daca sunteti compatibili? trimite sms cu textul: "amore, urmat de numele tau si apoi de numele lui"(se pare ca se referea doar la fete) si o sa-ti primesti raspunsul."

intradevar, dupa ce trimite tipa sms-ul, instant primeste un sms inapoi in care i se spune ca au o compatibilitate de 3%. ce se intampla in continuare? domnisoara noastra ia un pahar de pe tejghea, plin(evident), al carui continut il arunca peste baiat. acesta ramane masca. nevinovat saracu`.

ati inteles de ce reclama e stupida? nu? bine, hai ca va spun eu de ce o consider stupida(chiar daca e si amuzanta):
dragostea nu poate fi cuantificata in numere si procente. ea inseamna sa descoperi persoana respectiva, sa o cunosti si sa o alegi ca fiind parte integranta a vietii tale. si dragostea inseamna acceptare. aleg sa te iubesc.

compatibilitatea in dragoste e un termen inventat de cei care n-au stiut vreodata sa iubeasca.