3

Scrisoare pentru Paul

urasc apelurile telefonice matinale. si stii de ce? pentru ca azi m-au sunat sa imi spuna ca ai murit. incercam sa imi spun ca nu se poate, ca sigur vorbeste de altcineva, ca e 1 aprilie, ca... nu tu ai murit, ca e un cosmar in care nu vreau sa mai stau si vreau sa ma trezesc... dar tu ai murit, nu-i asa?

mai stii cand jucam table, la tine acasa, pe canapeaua aia pe care ati stricat-o, tu cu Dodo cand va arata ce mai invatse el la cursul de karate, si ne scoteam aproape toate piesele de pe tabla si radeam ca prostii cand ne scoteam? ne dadusera lacrimile si ne dureau obrajii de atata ras, dar nu conta, ne simteam bine.

chiar si cand a venit maica-ta sa ne certe ca facem prea multa galagie, ca e programul de liniste pe scara si trezim vecinii...

sau cand am fost la colindat, in anul ala cand chiar a nins de Craciun si ne-au spalat toti tinerii pe noi doi. inca mai aveam parul mare atunci. si tu il aveai mai mare. si cand am ajuns cu colinda la blocuri, eram asa de obositi incat radeam din orice. cate glume si bancuri am mai zis noi doi atunci, incat pe nimeni nu prea mai interesa colinda ci vroiau sa fie si ei langa noi sa rada...

mai stii atunci cand ai venit la biserica, intr-o vineri seara, direct de la unitate si erai imbracat in uniforma? ce mandru am fost atunci de tine. crestea inima in mine cand stateam langa tine. sau atunci cand nu puteam intra in biserica si a trebuit sa sari de la balcon...

stii, poate nu ti-am spus niciodata, dar ai fost un model pentru mine. mi-au placut modestia ta si naturaletea pe care o aveai. modul simplu si fascinant in care puteai desena muzica cu ajutorul chitarii. dar cel mai mult m-a impresionat ca nu te-ai descurajat niciodata in fata greutatilor, sau daca ai facut-o nu ai lasat sa se vada ca sa nu ii deznadajduiesti pe ceilalti...

ai fost si esti o piatra de aducere aminte pe drumul nostru catre Domnul. nu ai trait foarte mult, dar ai trait din plin si ai facut mai multe decat viseaza unii intr-o viata de om. oamenii buni mor de tineri, asa ziceam eu tot timpul, dar nu am vrut ca asta sa se refere si la tine. nu am vrut sa mori.

ai croit o carare dreapta pentru noi si pentru asta iti multumesc. o carare pe care avem datoria sfanta de a pasi cu incredere ca ne va duce mai aproape de Domnul inimilor noastre. m-ai invatat sa cant si te studiam in ascuns, pentru ca eram prea mandru sa accept ajutorul cuiva, dar sa stii ca am invatat asa de multe de la tine...

cand ai plecat din tara noastra, mai stii ce mi-ai spus pe scarile bisericii? erai foarte aproape sa ma faci sa plang cand ti-am vazut lacrima din ochiul drept. mi s-a facut pielea de gaina. sa stii ca am incercat sa fac ceea ce mi-ai spus. dar nu pana la capat. sper ca nu te-am dezamagit prea tare, chiar am incercat, crede-ma, chiar am incercat.

sa ne vedem cu bine Paul si sa ne vedem curand!
mi-e dor de tine!
varul tau,
Mihaita