la un pahar de vorba

ieri, spre seara, m-am plimbat prin ploaie. nu foarte mult, cam vreo 40 de minute. nu a fost o ploaie puternica, ci mai degraba o mangaiere fina pe fatza mea. m-am simtit curatat si alintat.

v-am spus ca imi place ploaia? daca nu v-am spus atunci va spun acuma: imi place ploaia. si uneori singurul lucru care imi place mai mult decat ploaia e vantul de vara. cel care prevesteste o furtuna...

daca ar fi sa imi aleg sa fiu orice altceva decat om, as alege sa fiu apa... asta doar pentru ca mi se pare asa de fascinanta. e cel mai rabdator element, dar si cand isi pierde rabdarea distruge totul. poate incasa o gramada de lovituri dar niciodata nu arata lovita.

e fara forma. tot timpul imprumuta forma celui care o poate cuprinde. se muleaza perfect si umple toate golurile. poate taia roca cea mai dura si poate eroda totul. poate musca putin cate putin sau pur si simplu face ca totul sa explodeze in fata ei... are o forta distructiva mai mare decat focul. de fapt si focul e stins cu apa...

absenta ei ucide iar prea multa abundenta aduce moartea. desi isi are locuinta pe pamant, a invatat inaintea noastra sa zboare, sa pluteasca si apoi sa revina pe pamant.

in prezenta ei, intotdeauna vei gasi abundenta vietii. stiati ca apa are o pelicula fff subtire care o impiedica sa isi mareasca volumul ca si gazul? si ca pelicula asta apasa cu o forta imensa asupra moleculelor de apa astfel incat sa stea adunata?

da. mi-ar placea sa fiu apa. sa ma evapor cand imi e prea cald, sa plutesc apoi, iar cand vad nevoie de mine pe pamant sa cobor si sa ma daruiesc pentru viata... sau poate doar sa te mangai pe tine si sa iti soptesc:" totul va fi bine..."