voi ce ati face?
am ramas surprins citind un articol din evenimentul zilei in care o femeie a adoptat o fetita de un an si cateva luni, iar zece ani mai tarziu, nu ii mai trebuie. motivul? simplu. a aflat ca fetita este bolnava suferind de autism si retard psihic.
ce mi se pare ciudat e ca a crescut fetita mai bine de 8 ani de zile stiind ca fetita este bolnava. desi medicii de atunci i-au spus cand a infiat-o ca este sanatoasa. acum ea afirma ca a fost "fraierita".
deci simplu spus: medicii i-au spus ca ii sanatoasa, ea i-a crezut, a infiat fetita, apoi si-a dat seama ca ceva nu e bine si a mers la un doctor care a diagnosticat-o pe micuta. si in loc sa strige atunci, ea decide sa o creasca in continuare.
abia acum, dupa ce are si ea un copil de 4 ani, remaritata, decide ca nu ii mai trebuie fetita.
nu stiu ce ma pune mai mult pe ganduri. faptul ca trateaza copila ca pe un aparat luat dintr-un magazin pe care vrei sa il returnezi pana nu ii expira garantia? sau usurinta cu care anumiti medici pun niste diagnostice, spalandu-se pe maini.
o imagine sinistra imi vine in minte: pe strada o femeie cu o gramada de puradei in brate si intr-un carucior strigand in gura mare:" avem copii de vanzare!!! buni, tineri, fragezi. luati pana is proaspeti. 3 la zece mii!!! oferta imbatabila! veniti si luati-va copii."....
daca un copil e bolnav de autism si retard psihic... se descalifica de la iubirea si afectiunea oamenilor mari?
nu am inteles ce vina au medicii in asta?daca esti amabil sa imi explici:)
diagnosticul pus aiurea. iti recomand sa citesti articolul din ev. zilei.
poza. intr-adevar poate misca pe oricine.
macar poza...
ok...am citit..si chiar nu vreau sa par ca iau apararea medicilor pt ca din pacate sunt multi acre gresesc...dar dupa cate am inteles fetita are acum 13 ani..deci cand a adoptat-o era prin 90 si...si acum sa fim seriosi medicina de azi in romania scartaie destul de bine..dar acum 12 13 ani?ma gandesc ca fetita avand 1 an si metodele de analiza de atunci fiind asa cum au fost..era cam greu sa pui un diagnostic ca acesta...mai ales ca autismul poate fi diagnosticat chiar si la varsta de 3 ani...depinde de severitatea retardului...stiu ce vorbesc crede-ma:)asa ca as vrea sa acord prezumtia de nevinovatie medicilor de atunci pana la niste argumente solide impotriva lor....:)oricum f.bun subiect ai abordat :)
care* scuze:)
am auzit o chestie candva: daca un doctor iti pune un diagnostic nu inseamna ca si stie ce ii in neregula cu tine..
plus de asta am avut si eu o boala in copilarie si medicii din 3 orase diferite mi-au pus ghici ce? diagnostice diferite. si nu doar ca mi le-au pus dar m-au si tratat pentru ele:-j... asa ca imi pare rau pentru tine daca nu prea am incredere in ei...
eeeee...hai sa nu generalizam..pt ca asa in orice domeniu pot sa zic la fel!eu m-am referit la acea perioada si dupa cum vezi inceputul msj meu nu luam apararea medicilor de pretutindeni..ci doar ma gandesc ca acei oameni se poate sa nu fi avut mijloacele necesare pt un astfel de diagnostic...nu poti sa "nu ai incredere in medici" datorita unora dintre ei...ORICE padure are uscaciunile ei...:)
dezgustator...
Dupa parerea mea, problema cea mai mare nu este copilul, ci MOTIVATIA celui/celei care il adopta.
Daca adopti un copil numai pentru a-ti satisface "nevoia" de a avea un copil sau de a-ti implini sentimentele materne sau paterne, atunci ai gresit de la bun inceput. Pentru ca o adoptie ar trebui sa il puna pe primul loc pe copil. El ar trebui sa fie "beneficiarului" "procesului" de adoptie, nu viitorul parinte adoptiv. Tocmai de aceea i se spune "parinte". In relatia parinte-copil, cine este cel care trebuie sa daruiasca (in cea mai mare parte)?
In momentul in care nu poti oferi dragoste (si dragostea, sa fie clar, nu este un sentiment care vine si pleaca in functie de starea vremii sau de dispozitia lui Cupidon), dragostea este o alegere. Vrei sa nu sa o oferi. Si actionezi ca atare. Chiar nu inteleg cum a putut trai cu aceasta copila fara sa o iubeasca... 10 ani... Si dupa 10 ani sa decida in sfarsit sa scape de ea... ca si cand pana atunci a fost doar o povara, nu "obiectul" dragostei.
Ce m-a scarbit cel mai tare (am citit si articolul la care ai facut trimitere) a fost atitudinea mamei.. Se simtea "pedepsita" sa creasca acest copil... Pardon!?! Pedepsita? Aia da mama... Ma intreb cum ii va povesti copilului biologic ca a mai avut o surioara adoptiva, dar era handicapata si a trebuit sa scape de ea, ca deh... era prea mare pedeapsa! Sau ce ar face cu el daca ar avea un accident (Doamne, fereste!) si ar ramane si el cu un oarecare handicap?
Imi pun mana la gura si nu mai zic nimic... deja a iesit potop de cuvinte.
ma corectez: se simtea "condamnata pe viata"... (tot prin zona)
ai dreptate yonnelushka. si sincer is intru totul deacord cu tine.
si ca sa fie in ton cu reclamele din ziua de azi :
"Dar stai !!! Suna acum si primesti 5 copii la 10 mii. Fii in primii 100 de clienti si noi iti dublam copiii, dar pretul ramane acelasi. Nu mai sta pe ganduri! *
*Limited edition: for more informations please contact us."
Jalnic, unde s-a ajuns..
mai mult patetic...:(
problema sa o inapoieze....chiar daca a crescut'o atatia ani...tre sa ne gandim oare cata dragoste a primit acea fetitza de la o "mama"gata sa renunte la ea... cred ca e "de laudat"sa infiezi in copil...sa ii oferi o sansa....dar la fel ca in toate lucrurile din viata aceasta conteaza mai mult ca orice motivul pentru care actionam intru'un anumit fel...
cred ca e mai bine de 1000 de ori sa mergem in vizita la un spital sau la un orfelinat si sa ajungem sa iubim ingerasii de acolo,decat sa fim ca aceea mama "demna de lauda " care a fost atat de crud inselata de medici.... ce as face eu...in primul rand m'as gandii de 10 ori inainte sa iau o decizie pentru ca pana la urma e vorba de un suflet de om, apoi mi'as asuma responsabilitatea faptelor mele...
despre "mama" adoptiva daca ii putem spune mama nu prea am ce sa zic din pacate sunt o gramada de oamnei de genul asta dar stitzi vb aia "god e sus si le vede pe toate"
in schimb despre medici sunt foarte deacord cu chestia orice padure are uscaturi . si va spun si de ce sunt deacord , pt ca am avut si eu un accident si am stat in spital in Cj vreo 2 luni si ceva , dar vreau sa zic ca , condutziile au fost super parca nu era spital asa arata era o sala la mansarda cu calculatoare si acces la net ce mai foarte modern si subliniez nu era spital privat si parintzi mei sunt oamnei simpli su ne scot banii afara din casa . asa si pe langa toate astea mancare ca la restaurant si medici si asistente cu un comportament ireprosabil ! deci sunt si la noi locuri ok.putzine ce e drept.cred ca depinde unde apuci pana la urma mai ales daca esti dus la urgntza cum mi s-a intamplat mie :-??
In primu rand aia nu poate fi numita mama.Dupa 10 ani a realizat ca nu-i mai trebuie.Copilu ala nu-i marfa.E drept ca medicii au partea lor de vina ..dar nu pot fi judecati pt hotararea individei .Daca copilul ala are probleme nu inseamna ca nu este o fiinta umana care merita iubita.
acuma citeam lavi ca statul nu ii da voie femeii sa il dea inapoi. dar ma gandesc... oare ce viata va avea de-acuma incolo fetita aia langa o astfel de femeie...