la un pahar de vorba

cand eram prunc si abia imi mijeau ideile despre ce ar insemna sa tii la cineva mai mult decat doar ca la un simplu prieten, cand am intrat intr-o stare cu totul noua si foarte speciala din care nu mai e chip sa scap, atunci cand am inceput sa simt si sa vad lumea prin ochii inimii, mi-am facut un obicei.

in fiecare primavara eram indragostit. bine hai sa nu zic chiar indragostit, dar ma gandeam intens la cineva anume. si am descoperit ca nu era sentiment mai fain ca acela sa treci pe sub un copac inflorit, sa inspiri mirosul acela puternic, sa te gandesti la persoana speciala si sa expiri totul intr-un zambet. iar in centrul fiintei tale ceva sa te roada cu neliniste... asta era primavara pentru mine.

in anii cand mergeam la scoala generala, eram indragostit de o colega. iar primavara pentru mine insemna sa trec prin colonia maria, pe sub salcia, pe care au taiat-o de ceva ani. avea un miros asa de puternic atunci cand inflorea... intotdeauna cand trec pe sub o salcie inflorita, mintea mea calatoreste in timp si pe fata mi se asterne un zambet fericit...

apoi, cand am mers la liceu, am avut alte iubiri, dar ceva a ramas constant. in drumul meu spre liceu, treceam aproape intotdeauna prin centrul orasului unde mai marii s-au gandit sa planteze Magnolii. singurul lucru neschimbat pentru mine in toate iubirile liceene a ramas Magnolia. primavara pentru mine insemna sa trec pe sub copacii acestia si sa admir florile mari si parfumul puternic si sa intru automat intr-o stare de visare...

in anii in care am fost student, primavara insemna sa stau in curtea caminului, sub cei 2 visini care se imbracau in alb, sa imi sorb cafeaua imbaiat de razele soarelui si sa par nervos ca ma ploua cu petale, desi imi placea enorm... iubirile-au trecut, dar acel sentiment si obicei a ramas intiparit in minte si inima.

m-am intors acasa si pentru prima data dupa foarte multi ani, imi dau seama ca am nevoie de un alt copac care sa infloreasca si de altcineva care sa imi fure gandurile... si poate aceasta altcineva sa fie ultima...