14

Gravitatia.... inchisoare sau siguranta?


..................................................................................................
sunt unele situatii, lucruri, care nu le poti schimba. lucruri care au existat de la creatie. care ne sunt in afara puterii noastre de manipulare. nu ca n-am vrea ci doar nu putem sa le controlam. inca... dar banuiesc ca pe cand vom reusi.. va fi deja prea tarziu.

gravitatia.

definitia ei rudimentara si pe intelesul tuturor e cea din dex: "GRAVITÁŢIE s.f. Forţă care face ca toate corpurile să se atragă între ele."

la ce ne foloseste gravitatia? daca ar fi sa o explic cu inima si nu rational, as spune ca, ea, gravitatia, ne tine la un loc si nu ne lasa sa ne pierdem unul de altul. ea face sa se intalneasca suflet suferind cu suflet suferind si sa isi aline unul altuia durerea, hranindu-si vindecarea.

gravitatia nu tine seama de vorbele noastre ca extremele se atrag sau ca cine se aseamana se aduna. din contra. are ea legile ei tainice care face sa ne intalnim cu oameni de care avem nevoie in viata noastra... indiferent daca sunt asemeni noua sau diametral opus.

uite o idee... cand experimentam o emotie puternica, campul nostru gravitational se modifica intr-o asemenea maniera, incat gaseste si atrage persoana sau persoanele de care avem nevoie pentru a impartasi acea emotie puternica.

nu crezi? nu ti s-a intamplat niciodata sa vrei sa suni pe cineva si exact atunci cand formezi numarul, sa fi sunat de exact persoana in cauza? sau sa te gandesti puternic la cineva si apoi sa te intalnesti pe strada cu acea persoana? sau sa primesti mesaj sau email...

gravitatia e cea care ne tine cu picioarele pe pamant. la propriu. si la figurat. de ce trebuie sa fim tinuti cu picioarele pe pamant? probabil pentru ca unele vise ne vor dauna. ce rost are doar sa visezi daca nu poti pune in practica? te amagesti singur si nimic nu e mai tragic decat sa nu fi sincer cu tine...

gravitatia ne da siguranta. se spune ca cea mai mare spaima care o poate trai un om rational e cea in care ii fuge pamantul de sub picioare si se trezeste ca pentru cateva secunde nu mai are niciun punct de sprijin...

gravitatia imi frange saltul.
gravitatia ma mentine fidel picioarelor mele.
gravitatia ma ingradeste in spatiul meu.
gravitatia imi impiedica gandurile aberante.
gravitatia imi frange zborul...



0

Minte inghetata


zilele astea ai putut avea surpriza ca atunci cand ieseai afara din casa, asta daca erai curajos, sau daca doar te uitai prin geamul intretaiat de flori de gheata, sa vezi ceva interesant.

afara timpul se oprise. era asa de frig incat si timpului ii era groaza sa mai curga cu viteza lui normala si probabil s-a oprit la vreun prieten vechi sa se incalzeasca la o cana de vin fiert cu scortisoara.

razlet, puteai vedea cate-un om grabindu-se... daca priveai atent cred ca ai fi putut vedea lacrimi inghetate pe fata lui.

m-a amuzat ironic o stire, se pare ca animati de spiritul comunitar si al solidaritatii umane, politia comunitara si cateva ambulante din capitala, s-au apucat sa culeaga oamenii strazii si sa ii duca la adaposturi de noapte... in cadrul acestei operatiuni fiind si filmati.

problema consta in felul urmator: in orasul respectiv, sunt vreo 5000 de oameni care locuiesc in strada. in urma raidului de ajutorare, au fost smulsi(la propriu) cu forta din caminele lor amenajate 10! oameni. care toti au zis ca merg pana acolo da` apoi se intorc inapoi.

cica in adaposturile alea pute dom`le. si e frig. nu stiu cine sunt mai tristi in povestea asta. oamenii strazii sau autoritatile...

astazi ninge... semn ca s-a mai incalzit afara... sau semn ca se vrea o noua curatire a uratului? nu stiu. ma gandeam zilele astea ca zapada... doar acopera mizeria... si noi de multe ori, doar acoperim mizeria din noi, in loc sa o extirpam, sa o curatam...

poate candva vom invata ca pe termen lung e mai bine sa scoti afara decat sa acoperi, chiar daca doare mai tare... cineva zicea ceva care mi-a ramas intiparit in memorie si cred ca am mai zis asta, dar imi place foarte mult:" coabitarea cu cancerul duce la moarte sigura, nu la vindecare..."

simplu, plastic si adevarat.

am primit de dimineata un banc fain:) multumesc mars de el:D
" odata, o echipa de urgenta facea masaj cardiac la o jumatate de motociclist..."

numa` bine.



24

iubirea necunoscutului..


"... ti-am iubit necunoscutul..."
e un vers din piesa celor de la vama veche-zmeul.

absurd.

ilogic.

cum sa iubesti ceea ce nu cunosti? nu e imposibil dar e foarte improbabil. sa iubesti ceea ce nu cunosti e ca si cum ai sari cap de pe trambulina fara sa stii daca este apa in bazin...

da. ca si vers poetic e superb. ca si realitate e doar naivitate pura. cu cat e mai mare naivitatea cu atata te vei lovi mai tare de realitate. si nu stiu de ce, dar in 99% plus 1, din cazuri, realitatea castiga.

eu nu cred ca poti iubi ceea ce nu cunosti. nu poti iubi un strain. poti iubi un neam sau un prieten, dar in ambele cazuri "sti" ca te leaga ceva de ei. o cunostinta tainica care leaga sufletul tau de sufletul lor, inima ta de inima lor sau sangele tau de sangele lor.

oare ce te face mai fericit? pentru ca in ultima instanta, de-aia iubim. pentru ca ne face fericiti. revenind. ce te face mai fericit? lucrurile pe care le cunosti? sau cele care sunt nestiute?

Dragostea adevarata acopera totul. care tot? totul cunoscut? sau totul ca si suma dintre cunoscut si necunoscut? dar cum sumarizezi necunoscutul? cat face 3 plus 1 infinit?

se spune ca, concluzia e actul final cand ai obosit sa mai gandesti. eu nu am obosit in a gandi. dar am ridicat cateva intrebari la care merita mediatat... poate voi stiti ce inseamna a iubi necunoscutul. dar sa stiti ca nu ma refer la a accepta necunoscutul cuiva... ci a-i iubi necunoscutul.



8

viscole






nu pot sa-ti fiu maine
cum n-am putut sa-ti fiu
nici ieri.
iar azi...
azi n-am cum sa-ti fiu...





aseara, am ajuns acasa, pe o ninsoare de toata frumusetea. si am avut ocazia nesperata sa pasesc doar prin zapada neinceputa. ma simteam un deschizator de drumuri.

ce ciudat... zapada se depune nestingherita si albeste totul, doar noaptea. ziua, o murdarim. o facem gri.

cineva imi spunea zilele trecute de un fulg de nea ce se incapatzaneaza sa nu se depuna. si ca rebeliunea lui si dorinta de mai mult, dorinta de a scapa destinului, speranta care o concepe in acele secunde scurte... sunt doar o nebunie crunta pentru ceilalti fulgi.

deschizatorii de drumuri... acei oameni au avut speranta. si speranta lor tot timpul a fost privita ca si o nebunie. si tot timpul ii aratam cu degetul pe cei care calca prima zapada... pe cei care deschid drumuri... pe nebunii imbatati de speranta.

dar cei ce arata cu degetul, sunt tot aceiasi care arunca vina. ei nu sunt niciodata vinovati. unora le place sa dea vina pe mine. ii face sa se simta mai bine... mai buni...

era alb afara. au iesit oamenii si au murdarit totul. din nou.



10

un gand in versuri


cuvinte ascunse
in sunete
difuze...

pe o creanga
s-a asezat curioasa
prietenia noastra.

dar am strigat
si s-a speriat
si a zburat
spre alte
zari,
spre alte
stari,
mai reci,
mai calde,
mai seci ,
mai fade.
mai eu,
mai tu,
mai noi,
mai goi
de noi,
amandoi...



7

schimband trecutul...

cineva m-a intrebat candva, demult: ai regrete?

nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand sunt pus in fata unor intrebari care ma framanta sau pe care mi-e frica sa mi le pun sau care ma incomodeaza, incerc sa abat atentia celui care ma intreaba de la raspuns. ma ascund fie intr-o gluma de genu:"ce probleme ai si tu..."; fie raspund printr-o intrebare:" de fapt... ce regreti?"

eu am o idee-teorie care imi da niste raspunsuri si imi confera stabilitate emotionala. in caz contrar m-as prabusi in introspectii si regrete fara folos.

ideea mea e urmatoarea:"eu,cel de acum, sunt totalitatea tuturor actiunilor, inactiunilor, decizilor, prostiilor, frangerilor, bucuriilor avute pana acum"

Cred cu tarie: daca as fi ales altceva, nu as mai fi fost cel ce sunt acum.

te intreb pe tine, cu care am povestit atat si am incercat sa iti fiu aproape in momentele dificile, te-am ajutat sa zambesti cand nu puteai, te-am inteles, te-am ridicat, te-am sters de praf si te-am ajutat sa mergi mai departe, spune-mi m-ai fi vrut altcumva?

daca as fi fost altcumva, as fi fost altcineva.

am regrete? nu. imi pare rau pentru anumite lucruri care le-am facut? da. daca as avea ocazia sa trec pe-acolo din nou, sa re-fiu eu, as mai face lucrurile respective? da.

stiu ca e greu sa ma intelegi de data asta. si pare absurd ceea ce zic: nu am regrete da` totusi imi pare rau. tin sa te scutesc de un efort inutil: unele lucruri nu trebuiesc intelese.

trecutul, nu il poti schimba. prezentul e absent, in cel mai bun caz exista pentru o infinitate mica, la intalnirea trecutului cu viitorul. viitorul e imprevizibil dar pentru perioade scurte poate fi imaginat si prevestit.

regrete? nu este timp pentru ele. imagineaza-ti viata, apoi traieste-o. si la final daca vrei.. stai si regret-o. dar nu o regreta inainte sa ti-o traiesti.

prietenul meu rubishu:D a facut un video f fain care m-a inspirat pentru postul de azi.



gandeste-te bine, daca ai avea puterea sa schimbi ceva din trecutul tau... ai schimba ceva?



2

ceva lejer... pentru inceput de sfarsit...


ma pierdusem zilele trecute printre pozele de pe blogul lui zamfir. avea ceva poze cu un sat romanesc. mi se par asa de tragice.

intr-o vreme sa ma duc la munte, la bunici, era cea mai mare bucurie. stiam ca 2 luni jumate cat era vara, din 16 iunie pana prin 30 august le petreceam acolo.

eram doar eu, frate-mio si niste copii de la vecini. atat. ala era tot universul meu.
nu aveam televizor. aveam un radio cu baterii, care era pornit la fix, pentru a asculta stirile. si apoi era inchis pentru a nu consuma asa iute bateriile.

primul magazin era la o ora jumate de mers pe jos. o data am ajuns in 20 de minute. dar am fugit. era usor. doar coboram.

era lucru mare sa vezi oameni noi. iar sa primesti o vizita.... imi amintesc ca duminica, bunica se imbraca frumos si era foarte incantata. mosu se odihnea pe pat. intorcea capul si o intreba: da` unde mergi mai baba? stia ca daca ii zice baba, ma face pe mine sa rad. si eu radeam ca la o comanda. raspunsul ei venea invariabil acelasi:"ma duc in minciuni mai barbate"

mergea in vizita la vecini. aia era recreatia. aia era telenovela daca vreti sa ii spuneti asa. si apoi noi o asteptam cu sufletul la gura sa ne povesteasca si noua "minciunile" noi...

cel mai mult imi placea,seara cand era terminata munca pe-afara si bunica punea de mamaliga, sa ma retrag in camera semi-intunecata, sa pornesc radioul, sa imi asez urechea aproape de difuzorul lui mare si sa ascult teatrul radiofonic. inchideam ochii si ma trezeam acolo in mijlocul povestii.

in fiecare seara bunica facea mamaliga. uneori cu tocanita, alteori cu cas. alteori cu carnat... dar intotdeauna felul doi era mamaliga cu lapte. dupa ce mancam. eram capabil doar sa dorm.

nu am avut curent acolo decat pe finalul vietii lor. cred ca cu vreo 2-3 ani inainte sa moara bunicul.

era simpla viata fara curent. nu prea simteam nevoia de el. acuma nu imi pot imagina viata fara el.

totul e deprimant acolo sus, unde traiau bunicii mei. am mai fost de vreo 2-3 ori dupa ce a murit mosu si o singura data dupa ce-a murit bunica. speram sa regasesc ceva... n-am mai gasit nimic.

farmecul locului a disparut odata cu ai mei....



18

celor ce se simt intregiti de alte persoane.

cineva, mi-a demonstrat ca eu nu am iubit niciodata. era o ea.
mi-a zis ca sunt doar dependent de indragostiri. si-atat.
asta se intampla demult...
inca ma mai gandesc daca avea dreptate...

cum se face ca cele mai bune sfaturi le stiu da cei care sunt singuri? ironic vorbind, desigur.

intotdeauna m-a deranjat o chestie la cupluri. doi oameni isi vad de treaba lor si de particica lor de viata pana devin un cuplu. dupa ce devin un cuplu nu le mai ajunge coltul lor de paradis pentru a-l lucra, ci incep sa se amestece si in vietile altora. si incearca sa intregeasca pe "nustiucare" cu "nustiucare" si subit pentru ei lumea inseamna 2 in 1. si nu mai are voie omul sa fie 1 ci ii musai sa se intregeasca.
"stiu eu o persoana numa` buna pentru tine ;) , ce zici? iti dau numarul de tel?"




de ce unii au impresia ca pe mine ma intereseaza sa gust si sa am parte de o fericire ca fericirea lor dar mai ales, sa am nevoie de ajutorul lor in directia asta?

eu sunt mai fericit in libertatea mea decat sunt ei in dragostea lor. eu am libertatea sa ce,cine,cum,cand. ei tot timpul vor trebui sa ajunga la un numitor comun. eu imi sunt numitorul comun.
ei depind unul de altul. eu nu.

de ce va indarjiti sa imi varati pe gat "fericirea" voastra? n-ati inteles ca eu am inca timpul meu? si fericirea mea va dura... pana imi va fi completata si inlocuita de alta fericire.

pana atunci... m-as bucura asa de mult daca v-ati vedea de particica voastra de rai si sa ma lasati sa imi lucrez cum vreau eu bucata mea de pamant...



6

vreau sa scap... i need a break...


oare fiecare om sa aiba o viata dubla?

sa nu ma intelegi gresit. nu ma refer la viata dubla in sensul ca una e ascunsa si alta e stiuta. ci ma refer la viata in familie si viata in societate. intr-un fel ne ducem traiul intre cei dragi ai nostrii si altcumva intre cunoscutii si necunoscutii care ne inconjoara?

o fi normal? sau viata in familie e doar o pauza, o recreere ce ne-o acordam de la tumultul si viteza vietii din afara? sau viceversa? cred ca viceversa e trist.

avem nevoie de pauze. de pauze in care sa fim noi cu noi. timp de noi si pentru noi. in pauzele acestea putem sa ne reconcentram. avem ocazia sa ne reactualizam tinta. pauza nu inseamna odihna ci detasare.

in pauza ramai conectat cu cauza ta. nu o indepartezi. nu o inchizi intr-un sertar si o lasi acolo pentru eternitate. ci doar o asemuiesti cu o carte pe care o citesti, seara in fotoliu, cu o patura pe tine, cu foame de cunostiinta.

eu obisnuiesc sa pun pauza pana si la relatiile cu oamenii. sau sa zic mai ales la relatiile cu oamenii. stabilesc un moment, o durata in care nu ne mai vorbim. e perioada in care gandesc totul... daca adancesc relatia, daca o racesc... pentru ca dupa pauza asta nu se mai poate pastra relatia la acelasi nivel...

riscul unei pauze daruita cuiva e ca s-ar putea sa ii oferi sansa sa descopere ca nu are nevoie de tine. sau ca nu mai are nevoie. ca a stat aproape de tine doar pentru ca ai reusit cumva sa o hipnotizezi... dar ridicand acest zid virtual-voit intre tine si cealalta persoana, ai taiat orice fire care ar fi putut sa o controleze...

imi vine in minte un gand, l-am citit pe undeva, da` nu mai stiu cine l-a scris. era ceva in genu:" marimea unui om o poti realiza cu adevarat doar in momentul in care trebuie sa te raportezi fata de el. dupa ce l-ai iubit"

fiecare om are viata dubla? da. cred ca da. ne avem viata si pauza de la viata...



3

uuuu... play time...

imi place cand imi incepe ziua cu aroma de cafea. parca e altceva. m-am trezit pe la 9 si ceva, iar primul lucru care l-am facut, a fost sa ma uit dupa cafea. stiam ca mi se terminase rezerva mea de nescafe 3in1, asa ca mi-am facut repede un plan (prin plan a se intelege, spalat, imbracat, cerut bani, mers la magazin) si ajungand in fatza vanzatoarei, ma uit insistent la ness-uri.

ea se uita la mine:" ce sa iti dau?". eu ii raspund, zambind cu o pofta de copil in ochi:"ceva bun...". radem una buna amandoi. iar apoi ii zic sa imi dea o cutie de amigo. "de 10 lei?". "a, nu, sunt in bani. da-mi-o aia de 13 lei..." inca o portie de ras.

azi cred ca e ziua mea retro. am ascultat pana acuma:" when susanna cries","laura non ce", iar acuma am trecut pe hepi songs:"doctor jones" de la aqua, iar acuma hit-ul tineretilor mele:"coco jambo"... mai urmeaza barbie girl si inca nu am trecut pe greii anilor 90: backstreet boys, spice girls, britney...

a uite ceva pentru nostalgici:



privind acuma la ei ma amuza asa de tare dansurile lor. scuze... miscarile scenice.
visul nostru era sa dansam ca si ei. si reuseam intr-o masura mai mica sau mai mare.
tin minte ce tari erau cei care stiau sa danseze break...


cel mai bun medicament contra seriozitatii e joaca. asa ca hav` fun today. maine daca vrei intoarce-te la seriozitate. dar azi, azi joaca-te.



7

provocare


imi plac oamenii sovaitori. oamenii care sunt constienti de limitarile lor. care nu detin adevarurile absolute. oamenii carora nu le e teama sa intrebe. nu le e teama sa se expuna.

cred ca acesti oameni sunt cei destepti. ei s-au desteptat si au ales constienta. ceilalti inca isi dorm somnurile megalomaniace. ceilalti traiesc inca in bula lor de egocentrism si narcisism.

cum ar arata de exemplu o lume in care nimeni sa nu stie un raspuns exact. nimeni sa nu detina un raspuns absolut. nimeni sa nu aiba dreptate sau sa greseasca.
oare s-ar mai razboi oamenii intre ei? oare ar exista oameni care sa profite de oameni?

ar mai fi matematica dorita intr-o astfel de lume? sau ar fi o altfel de matematica.
la scoala nu mai aduni doua mere rosii cu doua mere galbene ci aduni un cal si o musca...

nimic fix. nimic rigid. totul sub semnul intrebarii. totul sub semnul cautarilor. nicio limita si totusi totul va fi limitat.

cineva spunea ca daca vrei sa ai pace, crede. daca vrei sa ai o viata plina de incertitudini si frustrari... cerceteaza.

nu-mi plac oamenii care doar cred. nu-mi plac oamenii care nu sunt gata sa isi puna intrebarile la care nu au raspuns. nu imi plac oamenii care si-au mostenit adevarurile. nu-mi plac oamenii care sunt niste ultrasi dar habar n-au pentru ce.

a inceput un nou an. e 2010=2+0+1+0=3. 3 e cifra cu implicatii divine. anul acesta va provoc sa puneti sub semnul intrebarii tot ceea ce cunoasteti si credeti. faceti-va un sistem de valori sanatos. nu va mai multumiti cu mosteniri... va fi o lupta cumplita... dar va merita.



unul din textele mele preferate spune asa:" cel ce crede ca sta in picioare, sa ia seama sa nu cada..."
poate unii dintre noi doar "credem" ca stam in picioare... dar de fapt suntem paraplegici...
ce ziceti? ne revenim?