meditatie de sarbatori....

m-am trezit de dimineata cu un gand. cu o idee, ca sa fiu mai exact. ceva ce ma chinuie si ma pune pe ganduri.
fiti atenti:

Domnul i-a zis: "Ieşi, şi stai pe munte înaintea Domnului!" Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peşteră. Şi înaintea Domnului a trecut un vânt tare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Şi după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ.

Şi după cutremurul de pământ, a venit un foc: Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blând şi subţire.

Când l-a auzit Ilie, şi-a acoperit faţa cu mantaua, a ieşit şi a stat la gura peşterii.


ca si oameni neputinciosi si impresionabili, credem ca Divinitatea trebuie sa fie spectaculoasa, sa despice muntii, sa sfarme stanci,sa.... si alergam spre locuri si spre oameni care ni-l "arata" pe Dumnezeu prin lucrari uriase: vindecari in masa, minuni nemaivazute, idei ciudate, sentimente traite in extaz, adrenalina...

mi se pare ciudat ca ilie nu si-a acoperit fata in fata vantului sau a cutremurului sau a focului, ci a stat si le-a privit...
si totusi... la auzul susurului bland... si-a acoperit fata.

maine vor incepe sarbatorile de iarna. avem de ales intre spectacole in bisericile noastre sau sa ne linistim inimile ca sa ascultam si sa ne bucuram de susurul bland al prezentei lui Dumnezeu.

eu va doresc o sarbatoare in care sa fiti cu fata acoperita si cu inima linistita

sarbatori fericite la toti.

0 Comments »

Leave a comment