ganduri paralele cu realitatea
ma uitam la un mic tablou al meu. o imagine inramata. un apus de soare, in spatele unor copaci care imprejmuiesc un lac. e un joc ciudat de culori, care nu imi exprima mare lucru. cred ca e o amintire de la cineva.
"Cred in soare chiar cand nu straluceste, in dragoste chiar cand sunt singur si in Dumnezeu chiar cand nu-mi vorbeste." semnat Anonim
asta e inscrisul de pe imaginea care v-am descris-o. e alb. literele sunt albe. e un alb dureros. cand te uiti la imaginea asta. prima data citesti si apoi vezi fundalul.
ma intreb, oare ce a vrut sa imi transmita persoana respectiva cand mi-a facut cadoul acesta?
sunt momente cand e asa de greu sa mai crezi anumite lucruri. desi esti constient de existenta lor, apar dificultati in a mai crede.
cum sa reactionezi atunci cand punctul tau de sprijin se topeste si se evapora? pentru totdeauna? cum sa te opresti din tavalugul care rade batjocoritor in fata-ti? cum sa stopezi caderea asta tampita?
uneori inchid ochii si simt cum ma prabusesc. fac implozie. si partea stranie e ca imi place. si refuz sa deschid ochii. si simt cum ametesc. si mi se face rau...
imi place piesa asta. are in ea tragedie. desi nu ii inteleg versurile pe deplin. e in schimb o muzica pe care o pot simti.
oare muzica trebuie inteleasa? sau simtita?
Simtita, categoric.
asta e si parerea mea:)
cred ca merg mana in mana: oare ce simtire nu tine si de intelegere?
antonimul pentru "simtita" cred ca e "rationata", si pana si a rationa muzica are un farmec aparte ;)
cred ca azi sunt toleranta cu ideile si le dau drept de curs la toate:D
neatza:)
nu stiu daca simtit si rationat sunt chiar asa de opuse in valoare... poate ca sunt doar fete a aceleiasi monede...
dar o moneda poate avea mai mult de doua fete? ( cu "t" de la "taran", nu "t" de la "tarzan" ;));)) )
tot imi caut greseala si nu o gasesc...