la un pahar de vorba

azi va fac o surpriza. care trebuia sa v-o fi facut cu ceva vreme in urma, da` n-am reusit. am o prietena buna, care are ceva premii luate pentru eseuri si am rugat-o sa scrie ceva pentru blogul meu.

tin sa va avertizez ca postul ce va urma e scris intr-un stil total diferit de mine. si aduce foarte mult spre un post profesionist. chiar ca un articol de ziar.

ma gandeam ca poate v-ar prinde bine din cand in cand sa cititi si chestii scrise fara ironii si subtilitati ambigue si cu un amuzament sec, adica modul in care scriu eu.

asa ca:





"Pentru inceput trebuie sa definim termenul de joaca. Ne referim aici la joaca dintre un baiat si o fata (preferabil prieteni), care nu se implica afectiv sau emotional in relatia ce presupune imprumutarea anumitor elemente din iubirile adolescentine.

Definirea termenului e vaga, fiindca joaca dintre un baiat si o fata depinde de ceea ce vor cei doi, de ceea ce ei considera joaca si ce nu.

In primul rand, joaca, privita superficial, deriva din pura placere ce o produce. Insa, joaca la care ma refer are un alt substrat. Majoritatea jucausilor sunt dominati de frica de o relatie serioasa si de ceea ce implica ea: dezamagiri, minciuni, inimi frante etc. De aceea, prefera momente de joaca, in care afectivul e inghetat si se savureaza placerile fizicului. Bineinteles, cel ranit(=jucausul) nu va recunoaste necesitatea acestui joc si va invoca placerea. E normal sa se intample astfel, fiindca omul e prin definitie orgolios si isi mascheaza ranile sau adevaratele motivatii.

Trebuie mentionat faptul ca joaca de care vorbesc e un acord acceptat de ambii parteneri. E foarte important ca celalalt sa stie ca ce se intampla e joaca si nu ceva serios. Asadar, excludem joaca cu sentimentele celuilalt care duce la dezamagiri, minciuni, inimi frante etc.

Am afirmat la inceput ca cei doi jucausi ar trebuie sa fie prieteni. De ce? Pentru ca lucrurile sunt mai simple astfel. Relatia/joaca e mai usor de definit, regulile sunt mai usor de impus/acceptat, finalul e rareori tragic ori dramatic. E mai usor alaturi de un prieten caruia ii cunosti inclinatia spre joaca, e mai usor sa stabilesti reguli, limite: pana aici e joaca, acum ne jucam, acum nu.

In al doilea rand, joaca privita in ansamblu e pura placere, caci nu sunt riscuri si, chiar daca apar, ai o plasa de siguranta care nu te lasa sa te lovesti. Joaca e un moment feeric, dar fara vreun element fabulos. Totul e definit, regulile sunt clare, ramane doar pura placere dintr-o interactiune fizica (ce se opreste conform regulilor stabilite). Joaca elimina complicatiile, sentimentele, nesincronizarea dintre acestea, ingheata tot ce tine de emotional. Finalul ei e, de obicei, convenit de ambele parti sau uneori apare spontan, insa fara resentimente. Totul e tinut sub control.

Cel mai bun exemplu de joaca e ilustrat sublim in filmul „Jeux d’enfants”.


Aici, joaca dintre doi prieteni e dusa la extreme. Nu e intotdeauna vorba de joaca la care m-am referit aici, dar cand acest lucru se intampla ies scantei, lucrurile evolueaza si, chiar daca, aparent, joaca le aduce suferinta, de fapt, e al doilea aer fara de care niciunul nu poate trai. Nici familia, nici banii, nici succesul nu pot egala adrenalina, PLACEREA pe care o produce acea joaca.

Cu toate acestea, in practica, joaca aduce complicatii din simpla lipsa de sinceritate a jucausilor. Efectul e disparitia plasei de siguranta care duce la lovituri, rani, dezamagiri, ce, desi sunt mascate, zgarie adanc carnea. De aceea, partenerul de joaca trebuie bine ales, caci sunt prieteni (perfecti) cu care nu trebuie sa te joci, alaturi de care placerea consta in simpla pierdere a timpului intr-o conversatie sau intr-o plimbare sau intr-o savurare de cafea...

In concluzie, dragi jucausi, fie din necesitate, fie invocand placerea, nu va lasati dusi de val inainte de a va lua toate precautiile posibile. La urma urmei, e spre binele vostru si al relatiei pe care alegeti sa o condimentati."

by rautate_mica