la un pahar de vorba

tin minte ca mi s-a citit candva, demult, cand inca credeam ca liniile si cercurile care le asterneam pe foaie cu atata tact si precizie, insemna ca stiam scrie si cunosteam toate literele, eram undeva pe la gradinita cred, si nu mai retin titlul povestii sau povestea in sine.

tot ce imi aduc aminte trunchiat e ca: un tata avea un fiu, tare obraznic, care cat era ziua de lunga facea numa` rele, rele peste rele de parca el insusi nu ar fi fost decat o terminatie a unei alte rele. si tatal nu mai stiu cum sa il pedepseasca asa ca, fiind cuprins de disperare se apuca sa bata cuie intr-o usa.

si trecura anii iar usa se umplu de cuie si pe o parte si pe alta. acuma nu mai retin ce s-a intamplat de baiatul asta si-a venit in fire, da stiu ca s-a schimbat radical si a inceput sa faca fapte bune si pentru fiecare fapta buna el scotea cate-un cui din usa.

intr-un final tanarul reusi sa curete usa de cuie si il chema pe acum batranul lui tata sa ii arate ca si-a reparat toate greselile copilariei lui. si ce m-a marcat pe mine din povestea asta era ca tatal il felicita ca a reusit sa scoata toate cuiele... dar ii pune o intrebare:" cuiele le-ai scos, dar gaurile?"

sunt unele lucruri pe care nu le putem repara, desi ne dam toata silinta. daca articulezi pe cineva cu o vorba mai dura si ajungi sa il ranesti, poti sa iti ceri de o mie de ori scuze. gaura aia va ramane.

si parca nimic nu doare ca biciuirea cuvintelor sau indiferenta lor.

oamenii nu se schimba. punct. sau mai exact oamenii nu au puterea in ei insisi de a se schimba. trebuie sa existe un stimul extern. dar si atunci, rareori am vazut oameni cu adevarat schimbati.

oamenii nu se schimba. ajung doar sa isi poata controla mai bine pornirile. sau sa le ascunda mai bine.
toti oamenii mint. unii il mint pe Dumnezeu, altii se mint intre ei, iar restul se mint pe ei.
oamenii sunt egoisti si egocentrici. tot ce fac e pentru binele lor. chiar si cand ajuta pe cineva o fac doar pentru a se simti ei mai bine.

astea sunt cateva gauri pe care le avem fiecare din noi. si pe care unii mai incearca sa le puna plasture, altii pun chit... altii le transforma in rani vii si le lasa sa supureze.

nu e imposibil sa iti vindeci ranile... ci doar improbabil sa reusesti.

poate trebuie sa umblam cu ele pe fata ca o acnee insistenta doar pentru a constientiza ce suntem si ca intradevar exista Cineva care e desavarsit si care ne poate vindeca. noi nu suntem mai mult decat niste replici enervante si urate...