pentru soptitori
" da` ce ma, am zis ceva neadevarat???"
zambesc. uneori rad cu pofta cand aud aceasta formulare insotita de niste ochi nevinovati. alteori doar zambesc ironic si scarbit.
oare cum se face ca deobicei, persoanele care folosesc acest gen de afirmatii jumate acuzatoare, jumate scuzatoare, sunt aceiasi oameni care simt ca datoria lor suprema e sa transmita pe cale orala si sa ii informeze pe ceilalti despre faptuirile unuia?
cunosc astfel de oameni. si uneori vad in ei o adevarata lupta interioara in a zice sau a nu zice. din nefericire pentru restul, intotdeauna invinge a zice...
parca ii si vad. iau o mina de oameni nenorociti.... cad brusc pe ganduri si cand ti-e lumea mai draga iti plaseaza una in moalele capului:" saracu` x-ulescu..." si apoi baga un oftat sacadat in 3 trepte. musai in 3 si f. sonor. moment in care, tu ca si persoana curioasa si nu doar curioasa ci si politicoasa, da` stiind ce urmeaza, afisezi mina de uimire si intrebi:" da` ce-a patit?"..
si-atunci sa vezi tu schimbare brusca. fata i se lumineaza si isi da drumul. puhoaie de cuvinte curg din el. strict faptic. e de o acuratetze demna de un microscop electronic. totul e asezat in timp, ore, minute, cadrul social: cine, ce a zis, cum a zis, ce facea cand a zis.... explicatii numa` de el stiute pentru anumite gesturi...
o adevarata enciclopedie se va desfasura in fata ta. tot ce lipseste sunt semintele si o galerie. pentru ca in fata ta e un show de milioane. finalul e de oscar. la final va trage o concluzie care doar va lasa totul descoperit:"ce sa-i faci..." si din nou oftaturile...
cred ca miorita, chiar s-a intamplat in realitate. dar evenimentul fiind preluat de ghilda vestitorilor de vesti, care au prezentat totul exact asa cum era, doar ca au cosmetizat pe ici pe colo, ca sa fie mai usor de inteles.. a ajuns o capodopera nationala. cine zicea ca ei nu sunt utili?
se face un concurs tehnic. participa germanii, englezii si romanii. scop: cu materiale pre-fabricate, sa asambleze totul conform specificatiilor un tractor. termina participantii treaba si vine juriul. germanii trag copertina, stupoare: un tanc! intrebati de ce le-a iesit tanc, ei zic ca au facut totul ca la carte cu precizie nemteasca si nu au avut cum sa greseasca. dar asta le-a iesit. merge juriul la englezi aceasi poveste: in loc de tractor, un tanc. merg la romani. astia trag prelata: un tractor. juriul uimit: da` voua cum de nu v-a iesit un tanc? la care un roman explica: apoi si noua ne-a iesit un tanc, da` am mai dat noi un pic din pila...
Tinere....ai un premiu la mine pe blog...sa treci sa ti-l ridici.
awwwgh mi-ai dat o floare... ce tare...:)))
Postarea ta de azi mi-a amintit cum incercam eu sa-l invat pe fiu-meu, cand era mic, că e urat sa barfesti. I-am spsu ca vorbele frumoase pe care le spunem despre ceilalti, cand ne ies din gura, sunt ca niste floricele, care se preling pe barbie si te acopera de parfum. Apoi mirosul lor ajunge si ceilalti. Iar cuvintele urate si rele spuse despre altii sunt ca niste gandaci mari, negri si parosi, care incep sa misune mai intai pe pielea ta, pana sa se urce pe cel care asculta. :D
si spune-mi arcadia... functioneaza? nu de alta, da` sa stiu daca sa folosesc metoda ta sau nu, pe cand voi avea si eu prunci :)
Daca raspund cu un DA ferm, n-o sa ma acuzi de laudarosenie si scrii maine despre asta pe blog? :D
deci da, functioneaza. mereu imi spune ca e urmarit de imaginea gandacilor invadandu-l! :))