la un pahar de vorba

ma pierdusem zilele trecute printre pozele de pe blogul lui zamfir. avea ceva poze cu un sat romanesc. mi se par asa de tragice.

intr-o vreme sa ma duc la munte, la bunici, era cea mai mare bucurie. stiam ca 2 luni jumate cat era vara, din 16 iunie pana prin 30 august le petreceam acolo.

eram doar eu, frate-mio si niste copii de la vecini. atat. ala era tot universul meu.
nu aveam televizor. aveam un radio cu baterii, care era pornit la fix, pentru a asculta stirile. si apoi era inchis pentru a nu consuma asa iute bateriile.

primul magazin era la o ora jumate de mers pe jos. o data am ajuns in 20 de minute. dar am fugit. era usor. doar coboram.

era lucru mare sa vezi oameni noi. iar sa primesti o vizita.... imi amintesc ca duminica, bunica se imbraca frumos si era foarte incantata. mosu se odihnea pe pat. intorcea capul si o intreba: da` unde mergi mai baba? stia ca daca ii zice baba, ma face pe mine sa rad. si eu radeam ca la o comanda. raspunsul ei venea invariabil acelasi:"ma duc in minciuni mai barbate"

mergea in vizita la vecini. aia era recreatia. aia era telenovela daca vreti sa ii spuneti asa. si apoi noi o asteptam cu sufletul la gura sa ne povesteasca si noua "minciunile" noi...

cel mai mult imi placea,seara cand era terminata munca pe-afara si bunica punea de mamaliga, sa ma retrag in camera semi-intunecata, sa pornesc radioul, sa imi asez urechea aproape de difuzorul lui mare si sa ascult teatrul radiofonic. inchideam ochii si ma trezeam acolo in mijlocul povestii.

in fiecare seara bunica facea mamaliga. uneori cu tocanita, alteori cu cas. alteori cu carnat... dar intotdeauna felul doi era mamaliga cu lapte. dupa ce mancam. eram capabil doar sa dorm.

nu am avut curent acolo decat pe finalul vietii lor. cred ca cu vreo 2-3 ani inainte sa moara bunicul.

era simpla viata fara curent. nu prea simteam nevoia de el. acuma nu imi pot imagina viata fara el.

totul e deprimant acolo sus, unde traiau bunicii mei. am mai fost de vreo 2-3 ori dupa ce a murit mosu si o singura data dupa ce-a murit bunica. speram sa regasesc ceva... n-am mai gasit nimic.

farmecul locului a disparut odata cu ai mei....