celor ce se simt intregiti de alte persoane.

cineva, mi-a demonstrat ca eu nu am iubit niciodata. era o ea.
mi-a zis ca sunt doar dependent de indragostiri. si-atat.
asta se intampla demult...
inca ma mai gandesc daca avea dreptate...

cum se face ca cele mai bune sfaturi le stiu da cei care sunt singuri? ironic vorbind, desigur.

intotdeauna m-a deranjat o chestie la cupluri. doi oameni isi vad de treaba lor si de particica lor de viata pana devin un cuplu. dupa ce devin un cuplu nu le mai ajunge coltul lor de paradis pentru a-l lucra, ci incep sa se amestece si in vietile altora. si incearca sa intregeasca pe "nustiucare" cu "nustiucare" si subit pentru ei lumea inseamna 2 in 1. si nu mai are voie omul sa fie 1 ci ii musai sa se intregeasca.
"stiu eu o persoana numa` buna pentru tine ;) , ce zici? iti dau numarul de tel?"




de ce unii au impresia ca pe mine ma intereseaza sa gust si sa am parte de o fericire ca fericirea lor dar mai ales, sa am nevoie de ajutorul lor in directia asta?

eu sunt mai fericit in libertatea mea decat sunt ei in dragostea lor. eu am libertatea sa ce,cine,cum,cand. ei tot timpul vor trebui sa ajunga la un numitor comun. eu imi sunt numitorul comun.
ei depind unul de altul. eu nu.

de ce va indarjiti sa imi varati pe gat "fericirea" voastra? n-ati inteles ca eu am inca timpul meu? si fericirea mea va dura... pana imi va fi completata si inlocuita de alta fericire.

pana atunci... m-as bucura asa de mult daca v-ati vedea de particica voastra de rai si sa ma lasati sa imi lucrez cum vreau eu bucata mea de pamant...

18 Comments »

Leave a comment