la un pahar de vorba

era iarna. gica era tiganul pe care il stiau toti colegii lui de lucru. lucra ca tot romanul. nu fura nici mai mult si nici mai putin. era la fel de punctual ca toti ceilalti. era un tigan romanizat. la fel de lenes si la fel de batjocoritor.

avea o gramada de purdalai, asa vreo 5... statea cu piranda lui si cu parintii sai. 9 suflete inghesuite intr-o casa cu o camera si o camara vesnic goala, cu geamuri din pungi de un leu si cu un acoperis gata gata sa se alunece intr-o parte. in fiecare an era alta directia de alunecare, in functie de cata zapada fusese in iarna respectiva si de cat de puternic a fost vantul.

nu se plangea. era mandru ca lucra intr-un combinat si ca isi sustinea familia prin castiguri legale. era multumit ca nu e ca restul neamului sau. ca pe el se poate pune baza ca pe orice roman; si chiar daca mai era injurat din cauza etniei, si se faceau bancuri pe seama lui, astea nu il suparau pentru ca stia ca ceilalti l-au acceptat si nu zic toate lucrurile astea din rautate ci doar ca sa se simta ca face parte din comunitatea lor.

iarna asta era cea mai grea pentru el. si nu stia ce sa faca. in fiecare an reusise sa cumpere o jumatate de porc, sa simta si ai lui ca sunt sarbatori. nimeni nu vroia sa il ajute in schimb anu asta. toti il trimiteau la plimbare:" ce-i baiu ma tigane? nu iti mai place fasolea goala? iti trebe carnat afumat? hai pe la mine si te las sa iei pe paine afumatura de pe carnatii mei....", radeau zgomotos de fiecare data aratandu-si dintii stricati parca de rautate...

asa ca merse la director si cu ochii in pamant, sapca in mana, bulgari de sudare pe gat, ii ceru un imprumut de 2000 de lei sa isi cumpere un porc.
directorul era un om masiv, numa` cand te uitai la el iti venea sa te ascunzi intr-o gauta de soricei... dar pe cat era de mare omul nostru, pe atata avea o inima de milostiva.

se intelesera sa ii dea imprumutul pe o saptamana, pana primea tiganul prima de craciun, cu ajutorul careia va putea sa ii dea inapoi toti banutii.

dupa o saptamana, la data stabilita, gica il vazu pe director trecand prin fata atelierului unde lucra el, asa ca fugi dupa seful sau, il ajunse din urma, baga mana murdara in buzunar de unde scoase 4 hartii noi si curate de 500 de lei ce contrastau puternic cu zapada din jur si cu murdaria harniciei de pe el.

directorul ii lua banii, ii numara, scoase dintr-un buzunar de la piept un teanc de bani, numara inca pe atata si ii dadu tiganului zicandu-i:" du-te si ia si niste haine pentru ai tai, poate si niste geamuri ca am auzit ca o sa fie frig iarna asta". intoarse spatele lat si pleca lasandu-l pe gica cu banii intr-o mana si spaca in cealalta mana, parca era o statuie de-a lui michelangelo.

stropi curati ce se umpleau de murdarie desenau lini discontinue pe fata lui gica in drumul lor spre eliberarea si ascunderea din zapada murdara...