la un pahar de vorba

cum sa incep? as putea incerca o introducere subtila. o gluma micuta care sa destinda atmosfera si asa prea incarcata. as putea sa fiu brusc si sa intru in subiect intr-un mod brutal prin care sa las lumea cu gura deschisa. as putea sa merg pe ocolite si sa ating subiectul doar asa in treacat. sunt atatea metode...

a murit bunicul meu. ieri dimineata la ora 3 jumate si ceva. de-abia azi realizez ca eu nu mai am bunici. mai poti fi un nepot daca nu mai ai bunici?...

as putea spune o gramada de lucruri bune despre el. copilaria mi-e plina de amintiri cu el. bunicul a fost cel care m-a invatat, cand eram prin clasa a 4-a,  ca atunci cand voi merge cu o fata pe trotuar, eu sa stau pe partea cu strada, sa o protejez, ca asa face un gentilom...

daca as putea sintetiza viata unui om, o viata de 85 de ani, intr-o singura fraza, as spune doar:" unii vorbesc de credinta si se bat cu pumnul in piept, iar altii o traiesc pur si simplu..." iar bunicul meu, sau mosu cum ii ziceam eu, a fost unul dintre cei care si-au trait credinta.

mi-ar place sa se spuna si despre mine la fel...

un singur gand ma framanta azi. e ceva observabil. palpabil la nivelul mintii. dar pentru a intelege trebuie sa ai mintea pregatita sa interpreteze corect semnele.

oriunde privesc, nu exista om care sa fie multumit. care sa nu doreasca mai mult sau altceva. si acest altceva ma roade pe mine. altceva inseamna in mare masura ceva nou. cand zici ca vrei altceva, de fapt zici ca vrei ceva ce n-ai mai avut pana atunci. ceva care sa te scoata din letargia ta.

dar suntem atat de intoleranti fata de orice ar putea sa ne strice sistemul de organizare, incat nici nu realizam ca noi ne suntem in acelasi timp si dorinta de schimbare dar si frana de mana trasa. vrem ceva, altceva, dar sa nu se schimbe nimic.

in ceea ce cunosc, ma simt extrem de confortabil. in tot ce e nou, ma simt un necunoscut. va dau un exemplu simplu de tot. poate asa o sa ma intelegeti. ofera-i unui batran ocazia sa aleaga intre a-si plati facturile la ghiseu sau la, sa zicem, robotul ala de la BRD. si o sa ramai surprins sa vezi ca o sa aleaga ghiseul. chiar daca la ghiseu e coada de vreo 25 de persoane.

batranul stie ce inseamna sa astepte la coada. ii mai confortabil pentru el asa. stie care ii rolul lui. sta la coada, mai schimba o vorba cu vreo cunostinta, se plange ca asa cozi numa` pe vremea lu` impuscatu` mai erau, da` atunci primeai, nu dadeai. mai face vreo 2-3 remarci de genul acesta. ajunge la ghiseu. lasa banii, ia chitanta si cu o mina de invingator iasa afara. probabil se va mai opri in dreptul cozii sa mai salute pe careva...

in contrast cu situatia asta, stand in fata robotului, nu stie ce trebuie sa faca. chiar daca robotul iti spune:"daca vrei sa platesti facturi, apasa aici!" sta si se uita si ar fi in stare sa apese orice, in afara de ce ii indica sageata. si si el e constient de asta. si sta cu spatele strans, ca poate il va vedea careva si o sa se faca de rusine.

si da. mai bine sa stai in lucrurile pe care le cunosti si ti-s familiare, decat sa incerci ceva nou si sa risti rusinea. daca am intelege ca:"nimeni nu s-a nascut invatat"... oare am avea mai mult curaj fata de lucrurile noi? oricum nu toti sunt facuti pentru a deveni ceva. unii sunt nascuti doar pentru a evidentia si mai mult senzatia de complacere...

.... vrem schimbare! da` sa ramana lucrurile la fel...

"ai sa ma ierti in fiecare noapte. si-am sa te mint in fiecare zi.." asa zice Ducu Bertzi in a lui piesa.

am auzit o poveste de dragoste interesanta. ca toate povestile de dragoste, adevarate, este vorba de un el si o ea. se iubeau mult. dar el a trebuit sa plece. a plecat in america. dar i-a promis ca se va intoarce dupa ea si atunci se vor casatori si vor fi impreuna.

asta se intampla prin `78, `79.  de atunci, nu s-au mai vazut fata in fata decat acu` 3 ani, cand el s-a intors in romania. ea l-a asteptat. si el si-a indeplinit promisiunea. in 2007 s-au casatorit. niciunul dintre ei nu mai fusese cu altcineva. se pastrasera unul pentru altul.

dorintele bune se indeplinesc.

mi se pare interesanta povestea. de unde atata rabdare? e ca si cum ei ar trai in afara timpului si a societatii actuale care ne dicteaza ca viteza e buna. think fast, die young.  ne precipitam. nu mai stim sa asteptam. vrem totul si il vrem acum. orice ne cere sacrificiu si rabdare.... ocolim.

ne plac drumurile drepte, scurte si usoare. daca se poate sa fie autostrazi fara limita de viteza e si mai bine. vrem satisfactie imediata. daca trebuie sa asteptam, nu e bine. de ce sa astepti, cand poti avea o satisfactie asemanatoare la un pret redus? sau la oferta?

ne-au invadat chinezariile viata. tanjim dupa original. dar nu ne mai luptam sa il avem. preferam sa luam mai multe chinezarii... ca sa umple.. nici nu mai stim ce trebuie sa umple...da` nu conteaza... oricum e la oferta...

infrupta-te cu gunoi poporule! ce daca iti pute gura? macar esti satul!

o femeie era insarcinata. i-a venit timpul sa nasca. s-a dus la spital. a nascut. pe cand sa isi denumeasca progenitura, a avut marea surpriza sa nu ii ajunga numele. motivul? simplu. in loc de una bucata fetita, a primit trei bucata fetita. adica a avut tripleti. sau triplete?

cuprinsa de euforia medicamentelor, a transmis celor ce se ocupau cu denumirile proaspetelor fiinte umane, lista cu nume. si oricat de ciudat ar parea, pe foaia respectiva era trecut doar: A, B, C. asa s-a gandit proaspata mamica sa isi denumasca odraslele. in ordine alfabetica, sa nu le incurce maica!

este un curent tampit. sa pui copiilor nume cat mai speciale, sa fie unicat pe cat posibil. sa fie un nume cum altii nici nu au, nici nu au auzit si a caror rostire le iasa din a treia incercare... in cazul unora. iar in cazul altora, nu vor reusi niciodata sa rosteasca numele corect. asa ca vor poci numele pentru totdeauna.

nu stiu de unde a aparut ideea de a pune nume straine limbii romane. juan andrei. fernando radu matei. argentina maria. e.. ceva ce ma depaseste.

am inteles ca vreti sa aveti cei mai frumosi si cei mai destepti si cei mai speciali si cei mai cei copii. dar nu ii stricati mai cu numele astea. lasati-i pe ei sa isi faca un nume. degeaba ii pui tu numele lui einstein sperand sa fie si copilul tau la fel de destept. daca el nu are nicio inclinatie spre fizica... ce te-ai facut?

inainte de a pune nume copilului tau, stii ce sa faci? ia numele respectiv si...  prezinta-te cu el celorlalti si vezi daca ti-ar placea sa te cheme asa.

un copil oricum este unicat. si special. si frumos. si destept atunci cand se naste. parintii il strica apoi...

si ca tot veni vorba de becuri, azi am citit ceva ce mi-a creat o stare de disconfort. la un an dupa interzicerea becurilor de 100W cu incandescenta, de maine se va trece la interzicerea becurilor de 75W cu incadescenta. ma enerveaza cand cineva imi zice ca ceva nu mi bun si imi interzice ceva. ca mai apoi sa imi inlocuiasca acel ceva cu un lucru de o calitate "superioara" si mai scump.

da! urasc becurile "economice" cu lumina rece. urasc produsele 100% "naturale". urasc campaniile de "salvati planeta". ma enerveaza activistii ecologici. ma enerveaza chiar si vegetarienii care se lauda cu naturaletea lor. ma enerveaza cei care ne baga pe gat tot timpul:" consumul excesiv de sare, zahar sau grasimi, dauneaza grav sanatatii".

ma enerveaza cei care ne trateaza ca pe niste prosti si tampiti. mai ales textul ala cu "min 30 de minute de miscare pe zi". ce ai frate? imediat o sa imi impuna ca:" pentru a trai trebuie sa inspirati si expirati de minim 86400 de ori pe zi"

lasand frustrarile astea la o parte, poate cea mai mare frustrare a mea e ca azi e ultima zi de vara. si ploua. azi nu vroiam ploaie. azi vroiam sa ma bucur de soare.

de acum, ziua va deveni din ce in ce mai scurta, noaptea mai lunga... copacii se vor scutura. vom avea parte de un spectacol al culorilor.... dar  sincer mai vroiam un pic de vara. macar vreo doua luni...

si cred ca si studentii mai constiinciosi sunt in asentimentul meu. pe calea asta vreau sa le urez bafta la examenul restanta pe care il au de dat. zic examen, pentru ca ce trece peste cantitatea de 1 nu se mai contabilizeaza.... asa ca pentru bine-dispunerea voastra, va las cu un banc, care se apropie foarte mult de realitate. prietenii stiu de ce:

la un examen, amfiteatrul plin, intra proful binedispus in sala:
-Toti care doresc nota 10, spuneti-mi, la ce materie dam examen?
liniste de mormant in sala.
-Pentru nota 7, spuneti-mi, ce culoare are cartea din care dam examen azi?
nimeni nu zice nimic.
-Pentru nota 5, spuneti-mi, cum ma cheama?
din nou liniste de mormant, dar de undeva din spatele salii se aude o voce suierand printre dinti:
"Nemernicu`... o venit cu gand sa ne pice pe toti..."

bafta!

de cand eva a calcat pe bec, a aparut si animozitatea asta intre barbati si femei. o animozitate care deobicei se lasa ascunsa sub intrebarea: ce ne-am face fara femei sau evident ce s-ar face ele fara barbati. ei zilele astea am auzit cel mai tare raspuns la intrebarea asta.

povestea e cam asa: se spune ca pe o insulita micuta traia un scorpion si o broscuta. si la un moment dat, la orizont a aparut un val urias[ca tot is la moda inundatiile] care ameninta sa inghita mica lor casa. asa ca speriati de pericolul iminent, si-au facut bagajele si s-au hotarat sa isi paraseasca insulita.

numai ca aparu o problema. scorpionul, desi mai firav si mai usor decat broscuta, nu stia deloc sa inoate. asa ca isi lua sapca in maini si merse la broscuta si ii spuse pe un ton umil si milogitor:" tu! nu ma duci si pe mine in spate pana la tarm?"

broscuta, cand il vazu si auzi, incepu sa tremure. si ii raspunse:" crede-ma pe cuvant ca te-as duce, da` mi-e foarte frica de tine ca o sa iti folosesti acul ca sa ma omori..."

"nu fii proasta, tu! cum sa te ucid? ca daca te omor pe tine, in timp ce ma duci spre tarm, mor si eu. si crede-ma ca nu imi prea place sa mor." auzind cuvintele astea mieroase si pline de logica, broscuta puse botul. si il lasa pe scorpion sa i se urce in spate si isi incepura drumul.

pe cand sa se apropie de mal, scorpionul isi flexa dintr-o data coada si  acul lui penetra pielea broscutei asa cum cerneala penetreaza aceasta creta eliberand venin in trupul ei. speriata, broasca se intoarse spre scorpion si ii zise:

"bine ba! mno amu ii bine ca m-ai ucis? nu te inteleg. stiai ca daca faci asa ceva, o sa murim amandoi. de ce ai facut-o?"

"apai fata draga nu fii trista fiin`ca e pacat, stiam ce va urma, da` tu trebuie sa intelegi ceva: eu sunt scorpion... si nu ma pot schimba... si nici abtine..." si incepura sa se scufunde cum se scufunda leonardo in titanic....

apropo, a aparut titanic 2. si este o replica inteligenta si la care nu m-as fi asteptat deloc!" looks like history is repeating itself"

nu stiu cum se face dar toti ciudatii mi se confeseaza. azi a fost la rand un batranel, pe o banca, in statia de autobuz:

 "am mers la sapa cu baba me` s-am trecut prin fata casei unor tigani  si astia or zas cat`a mine: sapa, sapa... las` ca recoltam noi.."

m-a pufnit rasul. dar vazand ca batranelul era serios, i-am raspuns, zambind: bine o zis cioroianu:" sa cumparam o bucata de pamant in desert si sa ii deportam pe toti tiganii acolo..."

 instant ochii batranelului s-au aprins de speranta... poate-poate... recolta lui de anu asta va fi salvata. dar s-a stins imediat. a inceput sa ofteze:" bine era..." si n-a mai zis nimic catre mine. nici catre altcineva.

l-am mai vazut apoi in autobuz. din cand in cand mai ridica din umeri, fara nicio alta expresie sau vorba insotitoare. doar ridica din umeri...

nu i-am mai spus ca Franta ne repatriaza vreo 371 de tigani...

gata! m-am decis. nu am sa ii mai cred pe meteorologi. pentru ca au mintit dom`le. au mintit cu nerusinare. au spus in primavara ca anul acesta va fi cel mai secetos an din ultima perioada, decada, secol, mileniu.. ce mai, de la inceputul lumii incoace.

si nu doar ca nu e cel mai secetos an, dar am avut la inundatii si la ploi, aproape ca la potop. da! recunosc. au fost perioade de canicula. prin asta a se intelege 1-2 zile, urmate de temperatura normala si apoi ploaie. sau 1-2 zile de canicula si la finalul celei de-a doua zile, rupere de nori.

mi-am adus aminte de vorba lui mosu, cand eram mic, la munte in vacanta si ne prindea cate o ploaie la stransul fanului:" apoi Cine ne uda, ne-a si usca..."

ii inteleg pe meteorologii astia de serviciu. aveau sanse de 50-50 sa aiba dreptate. adica ori seceta ori ploaie. la seceta e bine. ca trebe sa importam. ceea ce inseamna ca anumite persoane vor face bani. din nefericire pentru ei, nu a fost asa. dar cu inundatiile astea... au fost altii care au facut bani.

acuma, ma tot uit la stiri de ceva vreme si de vreo cativa ani incoace tot aud de inundatii si oameni care si-au pierdut casele. acuma nu vreau sa fiu rau. chiar e o tragedie lucrul asta. dar cand deja ti se intampla de 2-3 ori la rand: hey stupid, muta-te!!!

e usor sa fii spectator si sa vorbesti...