la un pahar de vorba

am auzit o poveste de dragoste interesanta. ca toate povestile de dragoste, adevarate, este vorba de un el si o ea. se iubeau mult. dar el a trebuit sa plece. a plecat in america. dar i-a promis ca se va intoarce dupa ea si atunci se vor casatori si vor fi impreuna.

asta se intampla prin `78, `79.  de atunci, nu s-au mai vazut fata in fata decat acu` 3 ani, cand el s-a intors in romania. ea l-a asteptat. si el si-a indeplinit promisiunea. in 2007 s-au casatorit. niciunul dintre ei nu mai fusese cu altcineva. se pastrasera unul pentru altul.

dorintele bune se indeplinesc.

mi se pare interesanta povestea. de unde atata rabdare? e ca si cum ei ar trai in afara timpului si a societatii actuale care ne dicteaza ca viteza e buna. think fast, die young.  ne precipitam. nu mai stim sa asteptam. vrem totul si il vrem acum. orice ne cere sacrificiu si rabdare.... ocolim.

ne plac drumurile drepte, scurte si usoare. daca se poate sa fie autostrazi fara limita de viteza e si mai bine. vrem satisfactie imediata. daca trebuie sa asteptam, nu e bine. de ce sa astepti, cand poti avea o satisfactie asemanatoare la un pret redus? sau la oferta?

ne-au invadat chinezariile viata. tanjim dupa original. dar nu ne mai luptam sa il avem. preferam sa luam mai multe chinezarii... ca sa umple.. nici nu mai stim ce trebuie sa umple...da` nu conteaza... oricum e la oferta...

infrupta-te cu gunoi poporule! ce daca iti pute gura? macar esti satul!