la un pahar de vorba

sunt zile cand iti vine sa spargi totul in cale: calculator, monitor, televizor, vesela, geamuri, usi, relatii, oameni... totul intr-un acces de furie incontrolabil, cand detii o forta bruta, barbara,care te face sa te simti puternic.
uneori e singura data cand simti cu adevarat puterea.
intr-un fel sau altul toti tanjim sa fim puternici. toti vrem sa fim super-oamenii de care lumea vorbeste, sa trecem prin viata fara sa ne pese ca am putea fi raniti sau vulnerabili...

imi plac desenele si filmele cu eroi si super-eroi. in fiecare poveste cu eroi, sunt puse in evidenta calitatile eroului, caracterul lui, dar lucrurile astea nu il fac un erou. ci erou devine doar in momentul cand isi infrunta vulnerabilitatile. cand nu fuge de ele ci sta si le infrunta.

Ganditi-va la Superman, niciodata nu da inapoi dintr-o lupta, chiar daca adversarul sau are kriptonita, singurul element care il vulnerabilizeaza pe omul de otel si il face sa sangereze ca si unul dintre noi.

intalnirea cu anti-eul tau, cu elementele care iti pot dauna, intotdeauna te va aduce in pragul anihilarii tale, dar terminarea bataliei iti va contura mai clar imaginea a ceea ce esti.

zilnic ne confruntam cu situatii identice in care reactionam diferit de fiecare data, sau doar la fel. uneori nu e destul sa fi eroul tau ca sa treci peste anumite situatii, momente cand your best ain`t good enough, si atunci ai doua, doar doua solutii: fie neputinta ta te va infuria si vei vrea sa iti eliberezi furia pe tot ce te inconjoara si vei abandona lupta; fie iti intelegi vulnerabilitatea si o infrunti cu toata neputerea ta si nu te intereseaza ce se va intampla, esti constient doar de faptul ca tu trebuie sa duci lupta respectiva.

un lucru interesant: cand esti vulnerabil, cei din jurul tau se pot relationa mai usor fata de tine si iti vor sari mai repede in ajutor. cine ar vrea sa ajute un super erou care nu are nevoie de ajutor?

traim un trend in care ni se sugereaza ca eroii adevarati nu mai sunt cei care au o forta bruta imensa si sunt plin de muschi sau au un creier superdezvoltat, ci ni se spune ca fiecare dintre noi e un erou si ca eroul e omul cu deficiente si falimente care se ridica si face ceea ce trebuie chiar daca s-ar putea sa se piarda in timpul procesului de rezolvare a problemei.... ca erou e cel caruia nu ii e frica sa se deschida si care isi arata emotivitatea si nesiguranta.

nu cred ca toti suntem eroi. daca toti am fi eroi, cine ne-ar mai face sa ne simtim speciali?

stiti ce?fiti voi eroii mei si lasati-ma pe mine sa fiu cel care va aplauda.