Luceafarul reeditat. partea a.


A fost odata aici, pe net
A fost ca niciodata
Un foarte prea ciumeg baiet
Shi-o mica pitzipoanca

Shi erau ei cate-unul la parintzi
Deshteptzi ji toate cele,
Cum este caria-ntre dintzi
Shi scroafa-ntre purcele.

Shi se iubeau ei mult asa
Pe net, virtualiceshte
Ca era mai uratica ea,
Iar el se fastaceshte.

Dar intr-o zi se intampla
Sa nu se mai vorbeasca
Iar ea nervoasa se plimba
Shi incerca ca sa gandeasca.

“ascuns nu-i, ca-l cautai
Ji buzz-uri ii dadui gramada
De ma-nshala, eu il tai
Ji pun de-o marmelada”

Shi se tot muncea ea
Ca sa gandeasca
SHi intruna planuri ishi facea
Cum sa-l mai casapeasca.

Dar, dintr-odata la geam
Se-aude o cantare:
“Cine-i mare barosan?
Numa` io sunt cel mai tare”

Se ridica ea indignata
De pe patu-i tron inalt
Puse “busy” ji “plecata”
Shi se repezi la geam.

Shi ce mare-i fu mirarea
Cand vazu pe geam mertzan
Shi–un baiat imbracat in tzoale
Semnate : “Giorgio ARMAN”

24 Comments »

Leave a comment