vreau sa fiu fericit?


fericire...

de 4 ore incerc sa scriu postul asta si de fiecare data cand incep fie sunt intrerupt brutal de cineva(a se intelege buzz-uri... telefon...), fie imi uit ideea...

dar gata. nu ma mai las intrerupt. cata vreme mai am ideea asta... sa o pun pe blog sa nu o uit.:D

asa.

ignoranta cata fericire este in tine.... asta ar trebui sa fie o parafrazare a unui citat a unuia din filozofi... bine ca el folosea alti termeni... da` nimeni nu ii curios de explicatia mea:))


am remarcat ceva. cei care tanjesc dupa fericire sunt acele persoane care gandesc prea mult... si prea adanc si prea departe... si refuza cu incapatzanare sa se lase imbucurate de micile placeri oferite zilnic... o visina, o inghetzata, un banc bun, o stare de meditatie faina, o ruga ascultata...

nu vi se pare ca tot timpul sunt fericiti cei care aparent nu cauta fericirea? cum e posibil? adica cei care cauta fericirea nu o gasesc si sufera... iar cei care nu o cauta... sunt fericiti mai tot timpul:-??

poate pentru ca ei au gasit secretul fericirii. un secret care e atat de copilaresc incat noi, astia "maturii in gandire" nici nu il bagam in seama...

de multe ori cei care cautam fericirea ne-o imaginam ca fiind un moment special, o suma de imprejurari, o persoana anume....

stiti care e secretul? nu un moment special... nu o suma de imprejurati.... nu o persoana anume...

ci o gramada de momente comune care ne fac sa zambim... fiecare imprejurare care ne fac sa ne simtim norocosi si nu numai si multimea de persoane care ne inconjoara si care in modul lor ne iubesc...

preferam sa fim intr-un colectiv si sa ne simtim singuri ... intr-un fel ne victimizam ca sa ne gaseasca persoana respectiva si sa ne scoata din starea asta... well ii gresit...

let`s enjoy everything:)

de data asta vreau sa va provoc la un experiment:

incercati azi si maine sa va dati un pic de shut down la ratiune, la gandire, la nevoia de a gasi un inteles... si incercati doar sa simtiti... si sa va bucurati de tot ce veti primi azi si maine... nu raspundeti raului cu rau.... ci daca cineva va face rau... zambiti si incercati sa il iubiti. incercati sa faceti mici bucurii prietenilor si familiei... nu chestii extravagante... ci mici.. chiar si un bagat in seama.. un ascultat....

si daca maine seara o sa imi ziceti ca nu ati fost fericiti macar odata in orele astea... inseamna ca nu stiu ce vorbesc. dar nu va apucati de comentat pana nu incercati:)

12 Comments »

  • gravatar Anonim

    de acord cu tine.
    Eu ma bucur de fiecare bomboana, inghetata, farfurie de spaghete, bagat in seama, dar din nefericire pentru mine si credca pentru cei mai multi, lucrurile astea devin obisnuinta si din cauza asta nu ne mai bucuram cand primim o bomboana pentru ca E LOGIC SA PRIMIM, suntem indreptatiti sa primim (gandim noi), ne bucuram numa cand primim un pachet.
    Acuma fericirea consta in altceva, daca te bucuri la o bomboana esti pampas (gandeste lumea), trebuie senzationalul sa simti fioru ala de fericire.. cand castigi la loto sau ceva...
    Da ma intreb, este vreo diferenta intre bucuria unei bomboane si bucuria castigului la loto ?
    Nu e acelasi sentiment? Daca e mai mare, cum e mai mare ?

  • scuze, postu de mai sus e a meu.

  • cliseistic...do i really need to say more?(retoric)
    (stiu, nu respect regula impusa, dar cand am facut asa ceva? :-??)

    stima si respect!

  • M-a făcut să zâmbesc postul ăsta. În urmă cu vreo doi ani credeam cu tărie că fericirea constă în lucruri simple (frivole, cum spuneau "ei"). Acum am trecut în tăbăra cealaltă: veşnic nemulţumită, cu standarde ridicate, mereu vreau mai mult şi mai bine (de la mine şi uneori chiar şi de la ceilalţi). Încerc şi acum, uneori, să ma bucur de lucrurile simple, de un copac, de o plimbare, dar parcă nu mai e la fel.
    Trecând de la una la alta, postul tău mi-a amintit de o povestioară pe care o citisem prin perioada aceea. Era despre un individ care îşi propusese să plece în lumea în căutarea celei mai frumoase grădini pe care şi-o imaginase el într-un fel anume. Şi a dat peste multe grădini superbe dar nici una nu era ceea ce căuta pentru că nu arăta ca ce pe care şi-o imaginase. Poate că aşa-i şi-n viaţă. Trecem pe lânga fericire fără să ştim pentru că nu e aşa cum am vrea sau cum credem noi că ar trebui să fie. Hmmm..Să fie oare până şi fericirea şablonizată?

  • gravatar Anonim

    miju..sa inteleg ca si tu esti un "din ala" care gandeste mult...adanc...profund?!:D

  • cipri... desi e acelasi sentiment... are mai multe grade;) adica e mai intens sau mai putin intens.

    daphne.... cu totii traim in clisee... daca nu ma crezi.. incearca sa zici ceva nou.. ceva ce n-a mai fost spus si o sa vezi ca te vei incadrea intr-un tipar... intr-un cliseu:p

    violeta.... fericirea am sablonizat-o noi.... si apoi am inceput sa o dam in rate... stii tu.. fericirea-n rate...:D

    anonimule... si eu gandesc... cateoadata mult... alteori adanc... alteori profund... niciodata toate patru la un loc... daca nu stii care sunt cele patru... cauta care este al patrulea element ales de mine:p

  • gravatar Anonim

    Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate! Apoc 22:14

  • A scrie in clisee e oarecum o normalitate a cotidianului, dar totusi de ce imbii la a trai in cliseu?

    p.s. recunosc ca si eu tot clisee scriu dar nu recomand a trai in ele, de fapt eu nu recomand nimic.Efectiv scriu.

  • iustina.... :*

    daphne... cliseele au aparut ca si urmare a ceva... inainte de a a fi cliseul a fost trairea... si cand au fost mai multe trairi asemanatoare... atunci lumea a zis: a pai voi traiti clisee.. nu ii bine....:)

    daphne.. e un experiment pe care ti-l dau sa il faci... dar judecand dupa incapatzanarea ta... preferi sa scrii despre el decat sa il traiesti:P

  • Si tot nu mi-ai raspuns la intrebare:) m-ai bagat pe mine la inaintare si cu asta basta:) raspunsul real se lasa asteptat. Plus de asta nu mi-ai zis nimic de experiment, nici nu l-ai descris nici nimic, nu ca l-as "experimenta", dar poate, cine stie, oi scrie despre el:)

    p.s. Pidgeon, ti-e frica?

  • stiu ca o sa sune cam "spiritual" dar fericirea adevarata e gasita in Isus! atat, de fiecare data cand am incercaat sa o gasesc in altceva am esuat jalnic si m-am intors din nou sub Cruce...hope I won`t leave again :(

  • daphne.. vapte nu forbe:D:))

    anka...trebuie sa ne lovim de mai multe ori cu capul de perete pana sa realizam ce ne zic aialalti:"bah, vezi ca e peretele in fata ta...":)

Leave a comment