m-am intors acasa


cel mai trist moment al anului, intotdeauna mi s-a parut a fi sfarsitul sesiunii de vara, cand toti isi iau ramas bun, isi aduna viata construita in camin un an intreg si o inghesuie in bagaje... niciodata suficiente... si apoi pleaca.

strangem atatea nimicuri...

si tot timpul la iesire sunt altii care stau pe banca si te privesc si te saluta:"mno ma, gata? ne parasesti?" si tu pleci capu in pamant ca un las si zambind amar le raspunzi:"apoi ii musai ma..." si mergi mai departe...

si drumul care il faceai in alti ani in 2 virgula 5 minute... de la usa caminului la poarta curtii caminului... acuma ti se pare ca il faci in 10 virgula 2 ani... si te-astepti pe anumite banci sa vezi pe cineva... pe cineva pe care ai cunoscut acolo... si ala a devenit locul vostru tainic... si in vazul lumii...

si mergi la tren... in tren lume prea multa pentru un tren asa de mic... si vorbe multe si tampite... cineva vorbeste cu tine... tu ingani din cand in cand cate-un "aha, mda, aha" si de fiecare data vezi ca raspunsul tau surprinde pe celalalt.... da` nu iti bati capul sa intelegi de ce...

dar ajungi acasa.:)

acasa toate sunt asa cum le-ai lasat. camera e neschimbata... e ca si cum n-ai fi plecat nicicand de-acasa...

acasa ii liniste... linistea pe care o cauti in mijlocul problemelor... intelegerea de care ai nevoie sa mergi mai departe. acasa prinzi curaj... acasa te redesenezi pe tine.

e un sentiment pe care multi nu il inteleg. dar noi cei care am plecat de-acasa... stim sa pretuim revenirea in sanul batranilor nostrii... desi cateodata nu pretuim suficient... stim emotia intrarii pe strada noastra... in casa noastra.."saru`mana mama, saru`mana tata"...

ii fain sa fi acasa:)

o concluzie:D

"bula, hai in casa ca ploua... de ce mama? ca si afara ploua:-" "




10 Comments »

Leave a comment