radacinile trecutului
gata. am revenit din timisoara:) a fost f placut. joaca cu nepotul meu m-a extenuat in fericire:)
revederea celor dragi a fost deasemenea o gura plina de aer proaspat.
calatorind din nou cu trenul... n-am avut ce face decat sa gandesc... si gandurile imi zburau aiurea... dar toate s-au concentrat in jurul unui topic care ma seaca de ceva vreme.
si ma seaca pentru ca il vad in mine, il vad pe fetzele oamenilor, il vad pe garduri, in filme... peste tot...
nu ne putem rupe legaturile trecutului.
si nu stiu... nu e ideea ca nu ne putem rupe.. ci parca nu vrem... preferam sa suferim... de parca la finalul suferintei e izbavirea si fericirea si iertarea...
cred ca suntem rezultatul tuturor actiunilor si inactiunilor noastre, a alegerilor si consecintelor, a trairilor si sentimentelor, a victoriilor si esecurilor noastre... ruperea de trecut nu inseamna renuntarea la aceasta mostenire. ci ruperea de trecut inseamna acceptarea persoanei care esti si curajul sa mergi inainte. curajul de a spera din nou... de a visa din nou... (ferice de cei care viseaza fara sa le fie teama ca dorm....) de a iubi fara sa te gandesti ca vei fi ranit din nou... si din nou... si din nou...
si nici nu stiu ce e... cateodata cred ca ne ancoram in iubirile trecute pentru a nu fi nevoiti sa iubim din nou... sau sa existe riscul sa fim raniti din nou... asa ca preferam sa ne lingem ranile... pana ajungem la os... si buzele ne sunt crapate de lacrimile sarate care curg... si curg si nu se mai termina...
va las cu un poem fain... care l-am auzit prima data citit intr-un film:"G.I. Jane"
"I never saw a wild thing
sorry for itself.
A small bird will drop frozen dead from a bough
without ever having felt sorry for itself."
David Herbert Lawrence
Written by printrenori
Uneori avem nevoie de perioada asta...in care nu dorim sa ne rupem. De ce? nu de fraieri, ci pt k doar in momentele astea suntem capabil sa vedem greselile facute, sa-mi fie cu iertare vb la plural..
In perioada asta, se fac pregatiri pt un nou zbor...ori dak nu ar fi asa, ne-am izbi de fiecare data de acelasi obstacol, de-aia intr-o "incurcatura" a vietii, inveti ceva, te ridici, mergi inainte, mai vine o incurcatura, iar te ridici, iar mai inveti si tot asa... nu cred k mereu si mereu stagnam in "trecutul" nostru.
ce am invatat la management--- ...priveste in trecut, traiesti in prezent si are privirile indreptate inspre viitor...
nush voi, dar eu urasc perioada cand vrei sa lasi ceva in urma..e perioada cand orice melodie te face sa opresti cd-player-ul, cand orice film de dragoste te face sa preferi terminator si rambo...ash trece in pashi giganti peste perioadele astea...nu imi plac, chiar le urasc si nu vreau sa raman in ele...dar se intampla...e perioada in care sper si cred k timpul le vindeca pe toate, chiar si dragostea...si abia astept sa treaca...chiar abia astept sa treaca
anni, perioada asta e o perioada si de lasitate. asa numita pregatire sa nu mai dai cu capul.. nu exista. pentru ca de fiecare data cand iubesti dai cu capul.
ce ai putea invata din perioada asta e sa iei medicamente pentru durere...atata doar:)
ionela... eu prefer cateodata sa sar peste ea:-"
ce folosesti, a wooly jumper?:P
Mishule....iti trece cand intalnesti PERSOANA!!! Cea cu care vei alege sa-ti petreci restul vietii.....trust me on this :)