la un pahar de vorba

am fost acuzat de nenumarate ori ca sunt misogin si rau cu fetele. in mintea mea lucrurile nu se petrec chiar asa, adica atunci cand stau de vorba cu mine, niciodata nu ma simt misogin sau rau sau badaran sau bruta cu fetele...

de ce iubesc fetele? pentru ca fiecare dintre ele e o floare. fiecare e o comoara care asteapta sa fie descoperita. pentru ca nu se lasa descoperite fara efort. deobicei munca depusa pentru a le descoperi bogatia si frumusetea este recompensata cu mult peste asteptari.

pentru ca au o logica tainica, de foarte multe ori inaccesibila pentru mine, dar care in majoritatea cazurilor prezinta intotdeauna o solutie viabila si eficace, cu foarte putine batai de cap.

pentru ca au asa de multa imaginatie dar pot fi cele mai realiste fiinte. pentru ca printr-un singur gest ma pot face sa plutesc de fericire, dar tot printr-un simplu gest ma pot cobori sub pamant.

pentru ca simt. pentru ca nu le e teama sa arate asta. culorile nu ar mai avea ratiunea de a exista daca n-ar fi ele. nici muzica. nici florile. nici frumusetea. nici moda. nici felicitarile. nici poezia. nici filmele. nici cartile. nici curentul.

sa fim realisti. tot ce facem e pentru a le impresiona. pentru a fi remarcati de ele. pentru a smulge un zambet, o privire, un cuvant de la ele. visam doar pentru ele. ne zbatem pentru ele.

daca n-ar fi fost femeile, am fi toti tolaniti la umbra, asteptand pestele sa sara pe mal si sa moara. eventual sa se si prajeasca putin.. sa se condimenteze...

daca n-ar fi fost ele, omenirea ar fi umblat doar intr-un picior. si ala de lemn. Adam s-ar fi simtit singur si nefericit.

se spune ca atunci cand Eva a muscat din mar, Adam ar fi stiut ce o sa se intample cu ea si de teama de a nu ramane singur si din iubirea lui prea mare pentru cea ce ii era parte a trupului sau, a muscat si el din mar. o iubea prea mult ca sa ramana fara ea...

fetele sunt persoanele cu care imi place cel mai mult sa imi petrec timpul. pentru ca ele sunt: destepte, cuminti, frumoase, inalte, mici, amuzante, visatoare, inocente, scurte la manie, uituce la rautati, iertatoare...

poate nu ti-am aratat pana acuma asta, dar sa stii ca dincolo de glumele mele rautacioase, te apreciez enorm. poate inca nu stiu sa arat asta, dar i`m working on it...

m-am intalnit cu mine azi. eram vesel, radeam cu pofta si eram inconjurat de prieteni. dar nu eram eu cel de acum. eram mult mai tanar.

eram inca la cercetasi. si foarte optimist. tot ce imi puneam in gand sa fac faceam. nu prea stateam pe ganduri. am gandit asa de putine lucruri atunci dar am facut asa de multe.

mi-am facut cu mana. dar eu cel tanar nu m-a bagat in seama.

am vrut sa merg sa ma intreb daca ii place ce a devenit. daca ar fi crezut ca va ajunge cel ce sunt acuma. daca ar fi vrut sa schimbe ceva. am vrut sa merg sa il invat sa ia deciziile cele care trebuie

sa ma invat sa investesc in relatiile care trebuie. sa cresc si sa imi apropiu de inima oamenii de care aveam cu adevarat nevoie si care mai tarziu mi-au devenit parte a inimii...

probabil nu m-as fi ascultat. eram la fel de incapatzanat. poate chiar mai tare.

a fost plina de amintiri intalnirea mea cu mine... mi-ar fi placut sa fi putut povesti ceva cu mine. mi-era dor de optimismul meu debordant. de ideile curajoase de atunci. dar s-a terminat.

ma duc sa pun poza cu mine inapoi in albumul cu amintiri... poate alta data voi avea timp mai mult de mine...

(p.s. eu sunt cel cu alb... si cu parul valvoi, in caz ca nu m-ati recunoscut)

am ramas profund si foarte placut impresionat zilele astea cand, stand la un pahar de vorba cu o prietena, pe scarile unui imobil, a inceput sa imi povesteasca despre un baiat, pe care il place da` nu stie cum sa procedeze ca sa ii atraga atentia si sa nu para "disperata" dupa el.

la un moment dat mi-a spus urmatoarele vorbe:" i-am scris la tati despre el si i-am cerut sfaturi si tati mi-a zis..." pentru o fractiune de secunda mi-a cazut mandibula de uimire.

ca sa imi intelegeti reactia cred ca e necesar sa fac cateva precizari: fata e frumoasa, desteapta, sigura pe ea, o nebuna cuminte si o nebuna cu minte, e matura dar joviala. e baietoasa dar eleganta si feminina. nu ii e teama de barbati si nu crede ca barbatii is mai buni ca femeile. dar nu crede nici in superioritatea femeilor. e o fiinta exceptionala, in prezenta careia ma simt bine.

am ramas holbandu-ma la ea, pentru ca nu ma asteptam sa ii scrie tatalui pentru sfaturi cum sa "prosteasca" un baiat. mi s-a parut un gest asa de frumos si de cuminte, incat am oftat.

n-am putut sa ma abtin sa nu cotrobai cu mintea prin gandurile-mi aiurea si sa imi soptesc:" inca mai exista speranta, cata vreme mai sunt oameni ca si ea...".


e asa usor sa ridicam bariere intre noi si generatia parintilor. sa ne simtim neintelesi si sa ne consideram superiori lor... iar apoi sa ne plangem ca batranii nu stiu nimic. ca sunt trecuti.

este o vorba: cine n-are batrani sa isi cumpere. iar cine ii are sa ii pretuiasca.

cand i-ai cerut ultima data parintelui tau pretuit un sfat intr-un domeniu personal? sau nu le dai voie acolo? sa iti zic un secret? parintilor chiar poti sa le ceri sfaturi fara sa iti fie teama ca vor rade de tine... . incearca, o sa ai o surpriza placuta.

daca ieri am scris despre cei care se plang si cu rost si fara rost, azi vreau sa astern cateva ganduri pentru cei care plang...

ai plans vreodata? nu cand erai singur, ci in fata cuiva? e foarte greu sa faci lucrul acesta. e foarte usor sa iti construiesti o masca plina de putere si aroganta si superioritate pentru cei din jurul tau... dar sa ii lasi sa te vada asa cum esti... e greu...

oare ce implicatie are plansul? a izbucni in lacrimi in fata cuiva inseamna ca ai incredere in acea persoana incat sa ii areti partea ta slaba. inseamna sa te deschizi total. sa iti areti centrul constiintei tale, sa recunosti ca ai probleme pe care nu le poti controla. inseamna sa fi sincer.

a plange de fata cu cineva inseamna sinceritate? eu zic ca da. atunci cand te saturi de toate mastile tale, le topesti pe toate in lacrimi care dor si ramane omul slab si nevrednic, gol si descoperit din fiecare.

recunosc ca sunt cei care stiu plange la comanda, pentru care plansul e doar o alta masca. nu la ei fac referire acum.

oamenii care plang sinceri, merita mangaierea. merita alintarea. e un castig sa te inconjori cu astfel de oameni.

Matei 5:4
Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!

da. vor fi mangaiati. si la randul lor, vor sti sa mangaie pe altii...

daca este ceva caracteristic romanilor, ceva care sa ii uneasca si peste hotare si acasa, ceva dupa care ai putea sa ii recunosti, atunci acest ceva e ca ne plangem. de tot si toate.

ca daca ploua, de ce nu ii soare. daca ii soare, de ce ii asa de cald. daca ii asa de cald, de ce nu ploua. daca muncim, de ce muncim asa de mult. daca nu muncim, de ce nu muncim. daca unu o zis ceva, de ce nu o zis altceva.

intelegeti?

de ce am avea nevoie pentru a nu ne mai plange? sau nu despre asta e vorba. e doar ca ne place sa fim nemultumiti? ne face sa parem mai critici? mai intelepti? mai destepti? sau asteptam sa fim mangaiati?



cat de trist mi se pare sa cersesti mangaierea. sa cauti aprobare. sa tanjesti dupa cineva sa empatizeze alaturi de tine, ca si cum asta chiar ar schimba ceva.

sau ne plangem pentru ca de fapt ne simtim singuri? am o vecina f batrana care tot timpul are probleme. si intotdeauna apeleaza la noi. si intotdeauna sunt banalitati. si cand incepi sa o ajuti, te simti ca si cum i-ai face jocul si te-a prins in mreajele plangerilor ei: ba ca nu o mai suna cutarica, ba ca nu o mai viziteaza x-ulescu, ba ca nu o venit pensia, ba ca o auzit ceva zgomote...

probabil singuratatea ne face sa reactionam irational. daca murim si nu o sa stie nimeni? o sa ne gaseasca dupa miros... faptul ca ii sacaim pe ceilalti e felul nostru de-a le spune celorlalti ca traim?

sa ajungi sa dovedesti tuturor ca traiesti... asta nu inseamna cumva ca ceilalti te considera deja mort? imi aduc aminte de filmul "the green mile" in care am auzit prima data expresia:" dead man walking"...

suntem inconjurati de oameni ne-vii. poate si eu sunt unul dintre ei...

ce-ai face daca...?

ma gandeam acuma la o chestie. oare ce-as face daca as fi prins intr-o bucla temporala si o anumita zi s-ar repeta la infinit? bine hai sa nu zicem la infinit ca ar fi prea plictisitor. da` sa zicem de 35 de ori.

si doar tu ai fi constient de asta. adica pentru toti ceilalti ar fi o zi normala, dar tu stii ca la sfarsitul zilei totul se va repeta si o va lua de la inceput. si nimeni nu isi va aminti nimic in afara de tine :-"

ce-as face... uhm... pai am cateva idei... de exemplu: as merge la fata pentru care am facut o pasiune secreta si as saruta-o. as jefui brd, doar pentru ca ma oftica. as fura o masina si as fugi cat mai departe.

as zice tuturor tot ceea ce cred despre ei fara a avea responsabilitatea si teama repercursiunilor. as da drumul la maxim la muzica si mi-as teroriza vecinii. as calatorii fara bilet. l-as suna pe base sa vad ce mai face....

ce-as mai face? m-as duce in chei, la cruce, si as sari in gol. nu e vorba de sinucidere. oricum ziua se va repeta si eu voi reveni la viata daca as muri. dar sunt curios de senzatia aia de a sari in gol.

ar mai fi cateva chestii pe care mi le imaginez acuma. dar raman doar la imaginea lor si nu le voi transcrie.. sunt prea... si ziua asta nu se va repeta...

tu ce ai face? ai avea curajul sa faci ceva? sau...

miercuri seara veneam acasa. dar n-am venit cu trenul ca deobicei, ci am venit cu ocazia. adica cu "ia-ma nene si pe mine...", da... stiu ca era 22 seara si ca nu e tare bine sa vii cu necunoscuti care habar n-ai cat de bine sau prost conduc, dar aveam chef sa traiesc periculos. am si venit cu 130 la ora, care stiti drumul campia-cluj, stiti ce fain e pe-acolo sa zburzi si sa tai curbele, mai ales noaptea...

ei ce vreau sa va spun de fapt e altceva. am vazut un lucru care m-a umplut de scarba. si de o furie dinaia oarba...


stand la ocazie, opreste in fata mea un taxi. din el iasa ditamai omul, cam de 2-3 ori cat mine(stiu ca e greu de crezut ca sunt oameni mai "mari" ca mine, dar uite ca exista), diametral vorbind evident. si cu o voce de atotstiutor:" la turda? la turda mergem, care vrea la turda?"

am zambit politicos si i-am strigat ca eu merg la campia. el imi zice:
-pai hai ca te duc pana in micro 3.
-multumesc frumos, da` de-acolo n-am cu ce merge acasa.
-pai da` nu mai sunt autobuze?
-la ora asta nu.
-mno treaba ta..

si vazand omu ca nu are cu cine, ma lasa in pace si merge sa isi caute alte victime. prima victima, un tip baut care vroia cu disperare sa ajunga in turda, nu-l interesa pretul. victima a doua, o doamna care nu vroia sa ii plateasca cat cerea el. moment in care el foarte ofensat ii raspunde:"apoi du-te pe jos cu banii aia" si o injuratura suierata printre dinti, care din motive personale nu o transcriu.

stand si asteptand, intra in vorba cu pasagerul beat, dupa nici 5 minute, soferul striga la doamna:"hei, tanti, haidati ca va plateste domnul asta diferenta de bani" spre surprinderea mea, doamna a acceptat.

avea doi pasageri. ii mai trebuia inca 2:"apoi nu ma duc cu masina goala acasa..." asa ca atata se invarti pe-acolo, pana mai prosti doi oameni sa se urce in masina lui si plecara. la plecare trecand pe langa mine, m-am uitat cu mila la cei 3 din spate care cred ca ar fi stat mai comod intr-o cutie de chibrite...

si acuma ca sa ma intelegeti. mi se face scarba cand vad nesimtire. cand vad oameni care transporta alti oameni pe bani si care nu ofera o minima de decenta. oameni pentru care conteaza mai mult cei 5 lei care ii primeste decat cum se simte semenul lui.

asta e. tara noastra e impartita in 2: rechini si carne. cei care profita si cei de pe care se profita. partea aiurea e ca uneori avem prea mult bun simt. asa de mult incat nu comentam. sau sa fie frica?

carnea e buna. niciodata nu comenteaza, niciodata nu se ridica sa protesteze, pentru ea e bine oricum...

m-am saturat sa fiu carnea de tun pentru altii. m-am saturat sa fiu bataia de joc a celor care cred ca sunt ceva. sau cineva...

voi? imi aduc aminte de o faza dintr-un film american cu soldati:" yes sir, thank you sir, may I have another sir?"

lume, hai sa dormim in continuare ca e bine asa. si ce daca o sa iesim la pensie la 65 de ani? si ce daca nu o sa apucam sa iesim la pensie? important e...

am citit zilele trecute un post care m-a scandalizat instant. si nu doar ca m-a scandalizat da` mi-a creat si o stare de nervozitate inexplicabila. titlul postului era ca barbatii se tem de femeile puternice.

am vrut sa scriu atunci pe moment un raspuns, dar m-am abtinut. am invatat ca vorbele spuse la manie nu au logica intotdeauna si cu atat mai mult nu vor ajuta la sustinerea vreunei idei sau chiar a unui adevar personal.

oare chiar se tem barbatii de femeile puternice?

cred ca discutia trebuie sa inceapa de altundeva. pentru ca daca incepem discutia din momentul intrebarii, practic acceptam de comun acord ca o lege nescrisa, faptul ca stapanim pe deplin intelegerea termenului sau termenilor de femeie puternica, femeie slaba, femeie normala, barbat normal, barbat puternic, barbat slab.

lucru care nu cred ca se realizeaza. avand in vedere relativismul ideilor ce ne inconjoara, nu mai putem afirma ca stapanim acesti termeni. va dau un exemplu. mi se pare ca l-am mai spus. in trecut, barbat puternic era privit omul care avea familie si mergea si muncea zi-lumina ca sa poata sa isi intretina familia si care avea un set de valori morale foarte bine pus la punct.

in perioada anilor 80-90, la moda, barbatul puternic era cel care era bine facut, un om de actiune care isi permitea sa calce stramb, important era scopul nu mijloacele. era omul care pastra pentru el tot ce il rodea. nu se deschidea, nu isi permitea emotivitatea.

mai nou, barbatul puternic e cel care isi dezvaluie latura sensibila. cel care e atent la detalii, care e opusul brutei. cel care e mai atent la aparenta decat la continut.

asa ca ziceti-mi si mie, care e barbatul puternic? care e femeia puternica?

am auzit ca femeia puternica ar fi cea care e agresiva, desteapta, de succes. oare asa sa fie?
mi-a placut un comentariu de pe blogul respectiv, care afirma ca barbatii nu se tem de femeile puternice, dar aceste femei de fapt devin masculinizate si se comporta ca un barbat. tot ce ii mai ramane atunci barbatului care e interesat de o asemenea femeie este sa se retraga. de ce? simplu. un cuplu e format dintr-un barbat si o femeie. fiecare cu responsabilitatile lui si datoriile aferente. daca femeia preia responsabilitatile si datoriile aferente barbatului, practic il face inutil pe barbat.

ce relatie e aia in care tu ca si barbat te simti inutil? ca sa nu mai vorbesc de absurditatea relatiei in care o femeie se simte inutila?

oare ce inseamna sa fi puternic? sa ai masa musculara? sa ai bani? sa ai succes? sa ai admiratori? sa ai cuvant? sa ai caracter?


aratati-mi o femeie puternica si va voi arata si eu cel putin un barbat caruia nu ii e teama de ea.

citind presa ultimelor zile, am dat peste o stire interesanta. intr-un sat uitat de toti si toate, locuieste o femeie care a fost uitata de timp si moarte. femeia se pare ca va implini in curand 130 de ani. da, ati citit bine. 130.

actualul record il detine o femeie de 114 ani. ce m-a amuzat la batranica aceasta e faptul ca inca gasea putere sa joace table si sa mai bea cate-o gura de vodca.

cred ca e trist sa traiesti atat. sa nu ma intelegeti gresit. dar puneti-va voi in situatia batranei. a trecut prin 2 razboaie mondiale, bomba atomica, iesirea in spatiu, transformarea vietii odata cu aparitia electricitatii, motoarelor, practic a fost martora din umbra a istoriei.

stiti de ce zic ca e trist? pentru ca pe masura ce inaintezi in varsta iti pierzi prietenii de varsta ta. deja pe la 80 de ani mai mult de 90 % dintre cei de varsta ta au pierit. esti singur. prietenii tai cu care puteai sa ai povestile voastre, s-au dus. ce prieteni mai poti sa iti faci? cei care sunt cu 20-40 de ani mai tineri ca tine?

aia nu mai e prietenie. e deja relatie de batran-tanar, maestru-discipol, intelept-nebunia tineretii. apar deja diferente majore in conceptii, trairi, adevaruri. sa fim seriosi. aceste diferente le simtim acuma daca suntem nevoiti sa relationam cu persoane cu 8-10 ani mai tineri decat noi. daramite la varste asa inaintate?

nu stiu daca se aplica vorba conform careia cu cat inaintezi in varsta redevii copil.
bunicul meu avea o vorba: de doua ori esti slab in viata si numa` o data esti tare.

am auzit ca ar exista un blestem chinezesc care spune:" fie sa traiesti vremuri interesante. fie sa primesti tot ce iti doresti". inca nu stiu de ce e considerat blestem desi pot specula...

majoritatea vor sa aiba o viata lunga. motivatia lor deobicei ascunde de fapt frica de moarte. femeia asta a trait vremuri interesante si a primit viata lunga, oare e fericita ca a ajuns aici?

doi batranei stateau in parc. prin fata lor trece o domnisoara draguta. primul dintre ei se uita dupa ea si gandeste cu voce tare:" asta moare dupa mine...". la care celalalt batranel, trezit brusc din visare, intreaba ofticat:" de unde stii?". moment in care primul batranel se intoarce spre al doilea si ii raspunde:" pai ce ma... crezi ca moare inaintea mea?"

azi va las sa ascultati o piesa care mie imi trezeste amintiri. o ascultam pe vremuri la radio cand eram la bunici. deobicei o bagau intre 2 programe in loc de pauzele publicitare care ne inunda astazi pe orice cale posibila...

am ramas profund scarbit si enervat cand la un meci de fotbal, cand era faza pe poarta si era f important, ecranul se schimba la culoare si apare o reclama de la ceresit sau habar n-am de unde... e ca si cum astia cred ca exact atunci ma gandesc eu cati saci de ciment sa imi cumpar....

si exemplele continua. la o emisiune politica, il intrerupe pe politician pentru ca urma reclama(bine ca politicianu oricum vorbea lemne, da` nu asta era ideea) si de fiecare data cand e momentul mai important, poc, reclama. zici ca sta unu si urmareste sa ne faca farse...

nu vreti sa facem o petitie prin care sa cerem sa nu mai difuzeze reclame in timpul filmelor, emisiunilor si a meciurilor de fotbal...? de ce vor sa ma forteze sa ma uit la ceva ce nu vreau?

enjoy...



mi-am adus aminte de un show tv de pe mtv, in care se bateau vedetele si la un moment dat aparea vedeta trupei rage against the machine care trebuia sa se bata cu un robot si aparea ceva in genul: rage against the machine against the machine...