la un pahar de vorba

2009. doo mii... noua?
exista un curent underground, un fel de a fi care ne obliga fara sa vrem, ca atunci cand se termina un an, sa ne uitam in urma si sa adunam plusuri si minusuri, fericiri si dureri , sa tragem linie, sa rostim o concluzie cu efect de adevar absolut. sa ne justificam actiunile sau inactiunile, intamplarile si efectele lor, dar mai ales, mai ales, sa ne justificam schimbarea noastra.

rareori mi-e dat sa vad oameni care sa fie multumiti cu adevarul lor dupa o astfel de analiza. in cel mai bun caz sunt doar usor dezamagiti.
imediat dupa acest proces inutil, urmeaza rezolutiile: de-acum incolo o sa... si o sa... si n-o sa... si voi fi fericit.

si facem planuri. si avem idei. si stim de cat timp avem nevoie ca sa le indeplinim. aproximam asa de bine totul. stim asa de bine sa ne limitam planurile in bucati de timp...

cata aroganta din partea noastra. sa impartim ceea ce nu se poate imparti. sa ingradim timpul cand lui nici ca-i pasa. sa credem ca daca ii punem bariere in secunde, minute, ore, zile, luni, ani, decade, secole, milenii... o sa il imbunam si o sa il stapanim... il vom prosti... sperand ca noi, fiinte limitate, vom limita nelimitatul...

spune-mi, drept, cand i-a pasat timpului vreodata de tine? cand si-a incetinit bataia pentru ca tu erai fericit? cand si-a iutit curgerea pentru ca tu sufereai? din contra, cred ca era exact invers. marele batjocoritor... isi rade de oameni si nimeni nu ii poate pune oprelisti.

trecerea dintre ani e privita ca moment de final si inceput. acolo se pune punct. acolo punem noi punct. fiin`ca el inca isi rade in barba de noi. el are continuitate. noi vrem limite. vrem locuri de odihna. vrem momente de regandire. avem nevoie de momente pentru reglarea directiei...

lui nu-i pasa. el doar trece. cred ca a obosit si se indreapta spre sfarsitul tuturor lucrurilor. cineva spunea ca vesnicie nu inseamna timp la infinit ci vesnicie inseamna absenta timpului. sunt curios cum va fi aia.

ce asteptari am eu de la 2010? sa fie mai bun ca 2009? sa fie mai rau? sa fie mai corect? sa nu isi bata joc de mine? sa ma lase in nebunia mea?... sa ma lase in nebunia mea... sa ma lase in nebunia mea... sa ma lase in nebunia mea... SAAA MAAA LAASEEE IIIN NEEEEE-BUUUUUUUU-NIIIII-AAAAAAAAAAAAAAAAAA MEEEEAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

ma gandeam in timp ce sorbeam din cafeaua mea, daca as putea face o categorisire de oameni. daca sunt mai multe tipuri sau e doar unul repetat in milioane si milioane de ipostaze...

oare cu ce sa incep? imi simt invadata mintea de idei si ganduri care se lupta pentru suprematia de a fi inscrise primele...

omul de actiune: asta, tot timpul vrea dom`le sa faca ceva. nu poti sa il tii locului decat poate mort. sa stea pe un scaun si sa asculte pe ceilalti e ca si cum l-ai pune sa stea pe un musuroi de furnici rosii. daca totusi trebuie sa stea intr-un loc, tot timpul va face ceva... fie va bate cu degetele in masa, isi va roade unghiile, isi va legana picioarele, cauta cu privirea tot timpul ceva, se uita insistent de mult la ceas..
are tot timpul idei. si vrea sa faca. dar pe cat e de entuziast la inceput... cand da de greu... lasa totul si incepe altceva.

omul de inactiune: pentru asta, sa stea pe scaun si sa nu trebuiasca sa faca nimic e o adevarata delectare cu ambrozie. are idei faine, da` e prea comod sa le spuna. are un complex de superioritate. se crede mai bun ca toti, de aceea stie ca orice tentativa de a face ceva se va lovi de neputinta muritorilor de rand de a intelege planul.
nu porneste nimic, nu continua nimic, dar e foarte ironic si sarcastic. are tot timpul o mina de om plictisit, iar cand totusi te baga in seama, te trateaza de sus, incat iti vine sa iti musti buzele ca n-ai putut sa il lasi sa se hodine in pace...

omul unicat: asta tot timpul se crede special. el e diferit de toti ceilalti. nu poate fi asemanat cu nimeni. sa indraznesti sa ii spui ca la o anumita idee a procedat ca si altcineva, e ca si cum ai lua jar in palmele goale. trebuie sa intelegi ca persoana asta tot timpul se va crede prototip. de asemenea e o persoana neinteleasa. si nu poate concepe cum nu poate fi inteleasa si de ce nu pot fi toti ca ea, unici...

omul multiplu: daca ai uitat vreodata cum e cineva, poti apela la acest individ. el copiaza pe toti. nu isi pune probleme existentialiste. nu are amaraciuni. el traieste clipa. ia de la fiecare cate ceva. e un mare puzzle de particularitati de la altii.
e sprijinul perfect pentru omul de actiune. face tot ce ii se zice. ii place sa fie condus. sa nu trebuiasca sa gandeasca.

omul amuzant: poate sa isi rupa ambele picioare si o mana, iar cand vei merge la el in vizita la spital, va face haz de necaz. nu stie sa planga. decat daca plange de ras. totul e o gluma. seriozitatea pentru el e doar o platforma din care poate culege alte subiecte hazlii. uneori te exaspereaza. mai ales atunci cand ai ceva important de comunicat. n-are griji. merge mana in mana cu omul de inactiune. impreuna pot distruge orice prin vorbe si glume.

omul cu studii: se crede mai bun si asteapta recunoastere si admiratie. ii place sa conduca si mai ales sa fie in centrul atentiei. daca nu e in centrul atentiei intr-un grup isi ia jucariile si pleaca. e foarte bun pentru planificare si organizare, dar la capitolul motivare da rateuri. vrea sa isi depaseasca conditia, de aceea va face orice pentru a parea mai bun, mai generos, mai iubitor, mai....

omul fara studii: se crede tot timpul mai bun ca omul cu studii. de aceea nu va scapa nicio ocazie sa le dea peste nas celor cu studii. are probleme cu egocentrismul si narcisismul. desi nu stie exact ce sunt alea. foloseste cuvinte pe care nu le intelege pe deplin. cand se intalneste cu ceilalti oameni de teapa lui, vor discuta tot timpul despre alti oameni. gaseste placere in barfa.

omul melodie: tot timpul canta. si cand vorbeste, foloseste versuri de melodii sau clisee sau lucruri arhicunoscute. nu are nimic a lui. gandirea lui e ca un burete care a absorbit tot de la ceilalti. nu are idei originale, dar stie folosi foarte eficace ideile celorlalti.

omul destept: asta tot timpul e mai destept ca toti. nu poti sa ii zici nimic ca imediat te articuleaza verbal si te pune la punct. orice argumentare ai pierdut-o din momentul in care ai deschis gura. tot timpul ideile lui sunt geniale. daca nu sunt luate in considerare, va face orice sa iti demonstreze ca tu gresesti.

omul copil: asta numa` la joaca ii shade mintea. are idei faine pentru petrecerea timpului, are in minte tot timpul doar iesiri si excursii si gasti... nu se lasa amagit de viata si incearca sa amageasca viata. cand esti deprimat, o astfel de companie iti va face tot timpul bine.

ar mai fi cateva dar ma opresc aici. totul este un pamflet si trebuie tratat ca atare.
nu am avut in vedere pe nimeni cand am scris asta. asa ca sa nu imi sariti in sus.

gata. s-a terminat. puteti incepe sa strangeti decoratiile, beculetele stridente, sa aruncati brazii, sa depozitati in debara, pe raftul ala de sus, toate globurile si ghirlandele. puteti sa va stergeti si colindele din winamp pana la anu.

a trecut Craciunul. puteti arunca tot acolo in debara si masca aceea istovitoare de om generos si bun, care primeste pe toti si care face cadouri si care imparte iubire la toti.

puteti sa va reveniti. nimanui nu ii place o piesa de 2 bani care se prelungeste extenuant de mult, obosind pana si actorii si adormind spectatorii.

ati mai bifat o sarbatoare, ati mai bifat o actiune binefacatoare. acuma sunteti mai buni. si sunteti pregatiti sa va incepeti anul plini de candoare si jovialitate si bucurie si dragoste si...

acuma va puteti odihni.

zacere placuta.

m-am trezit de dimineata cu un gand. cu o idee, ca sa fiu mai exact. ceva ce ma chinuie si ma pune pe ganduri.
fiti atenti:

Domnul i-a zis: "Ieşi, şi stai pe munte înaintea Domnului!" Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peşteră. Şi înaintea Domnului a trecut un vânt tare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Şi după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ.

Şi după cutremurul de pământ, a venit un foc: Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blând şi subţire.

Când l-a auzit Ilie, şi-a acoperit faţa cu mantaua, a ieşit şi a stat la gura peşterii.

ca si oameni neputinciosi si impresionabili, credem ca Divinitatea trebuie sa fie spectaculoasa, sa despice muntii, sa sfarme stanci,sa.... si alergam spre locuri si spre oameni care ni-l "arata" pe Dumnezeu prin lucrari uriase: vindecari in masa, minuni nemaivazute, idei ciudate, sentimente traite in extaz, adrenalina...

mi se pare ciudat ca ilie nu si-a acoperit fata in fata vantului sau a cutremurului sau a focului, ci a stat si le-a privit...
si totusi... la auzul susurului bland... si-a acoperit fata.

maine vor incepe sarbatorile de iarna. avem de ales intre spectacole in bisericile noastre sau sa ne linistim inimile ca sa ascultam si sa ne bucuram de susurul bland al prezentei lui Dumnezeu.

eu va doresc o sarbatoare in care sa fiti cu fata acoperita si cu inima linistita

sarbatori fericite la toti.

si am ajuns la postul care duce in spinare cifra 100. nu ma asteptam sa scriu asa mult. nu ma gandeam ca am ce scrie. daca stau bine sa ma gandesc, am scris suficient de multe prostii.poate prea multe.

nici nu mai stiu de ce am inceput sa scriu. din joaca? din provocare? din invidie? din "si eu pot"? poate cate putin din fiecare. probabil e ca si atunci cand iti analizezi personalitatea si citind calitatile si defectele, iti dai seama ca ai cate-un pic din fiecare, un pic de flegmatic, mai mult din sangvinic, asezonat cu melancolic si asa mai departe.

multi ma intreaba, asa, zambind in coltul gurii: la ce te ajuta ca scrii pe blog? crezi ca esti asa de bun incat sa fii citit? de ce scrii?

cel mai mult ma amuza persoanele care stiu asa de bine la ce ar putea folosi un blog incat ma intreaba de ce nu atac o anumita directie... voita de ei, evident...

citeam undeva ca cei care scriu pe blog sunt niste lasi. sunt prea lasi ca sa nu scrie. mi se pare o aberatie.



motivul pentru care scriu, e ca ma simt bine asezandu-mi gandurile, parerile, amintirile, nazuintele, frustrarile aici in vazul lumii.
e doar o modalitate de a ma ascunde la vedere. unii veti intelege ideea asta. altii nu.

nu voi schimba viata nimanui prin ceea ce voi scrie aici. nici nu am vrut. si nici nu vreau. pentru ca a schimba viata cuiva inseamna sa fii responsabil de persoana respectiva. nu poti sa dai unui copil un cutit sa se joace si apoi sa pleci.

e libertate in comentarii la mine pe blog. n-am cenzurat pe nimeni. recunosc ca am intervenit mai dur acolo unde am crezut de cuviinta. am considerat ca ai tot dreptul sa ma critici cat de dur vrei. dar nu te astepta sa imi plec capul sau sa intorc obrazul.

arunc multumiri spre cei care m-au promovat, prin link-uri pe mess sau spam-uri. sa nu ii condamnati prea tare. erau sub puterea mea hipnotica...

de asemenea multumiri tie, celui ce ma citeste, ca iti rupi 5 minute din timpul tau pretios pentru a trece peste gandurile mele.

astea fiind spuse...

numa` bine

p.s.: cica erau iuan si ghiorghie langa autostrada campia turzii-gilau, pazind oile. stateau ei asa in ghioaca rezamati si admirau masinile care treceau tot din ora in ora... dupa mai multa tacere, iuan o sparge:" ma ghiorghie, ma crezi ca trec pe partea aialalta in 5 minute?" la care ghio ii raspunde in stilul caracteristic:" taci ma ca nu ii hi fuljer."...

si pentru ca in ultimele saptamani am fost destul de absent de pe blogosfera, va ofer
ocazia sa vedeti in mica parte cu ce am fost ocupat.
asa ca bucurati-va de munca mea si a prietenilor mei:)

ma uitam la un mic tablou al meu. o imagine inramata. un apus de soare, in spatele unor copaci care imprejmuiesc un lac. e un joc ciudat de culori, care nu imi exprima mare lucru. cred ca e o amintire de la cineva.

"Cred in soare chiar cand nu straluceste, in dragoste chiar cand sunt singur si in Dumnezeu chiar cand nu-mi vorbeste." semnat Anonim

asta e inscrisul de pe imaginea care v-am descris-o. e alb. literele sunt albe. e un alb dureros. cand te uiti la imaginea asta. prima data citesti si apoi vezi fundalul.

ma intreb, oare ce a vrut sa imi transmita persoana respectiva cand mi-a facut cadoul acesta?

sunt momente cand e asa de greu sa mai crezi anumite lucruri. desi esti constient de existenta lor, apar dificultati in a mai crede.

cum sa reactionezi atunci cand punctul tau de sprijin se topeste si se evapora? pentru totdeauna? cum sa te opresti din tavalugul care rade batjocoritor in fata-ti? cum sa stopezi caderea asta tampita?

uneori inchid ochii si simt cum ma prabusesc. fac implozie. si partea stranie e ca imi place. si refuz sa deschid ochii. si simt cum ametesc. si mi se face rau...

imi place piesa asta. are in ea tragedie. desi nu ii inteleg versurile pe deplin. e in schimb o muzica pe care o pot simti.
oare muzica trebuie inteleasa? sau simtita?

fara sa imi dau seama, am pasit pe un teren mlastinos. si am inceput sa ma scufund. simt cum ma strange namolul, ca un sarpe boa, cu fiecare expiratie a mea ma apasa si mai tare, blocandu-mi fiecare inspiratie noua...
m-am trezit ascultand piesa mad world a lui gary jules


"ne construim spitale de nebuni si le imprejmuim cu ziduri, pentru a putea afirma ca noi, cei din afara zidurilor, suntem cei normali"

nu sunt deprimat sau deprimant sau depresiv ci doar gandit. spre surprinderea unora, gandesc. uneori chiar si simt. sau mai mult simt decat gandesc?

apropo, vand zapada...

aaaaa... cafea si placinte... micul dejun al campionilor:))

and so this is... joi. ati crezut ca o sa zic christmas si o sa cant piesa lui ala de la abba, ba nu... de la backstreet boishii anilor 60? aia cu submarinu galben tatii. beatles mai. va dati cu sama ca o trebuit sa intru pe u-tube ca sa imi amintesc cum ii cheama.(nota red. u-tube e aceasi chestie cu youtube. u=you)(nota red.2: red punct vine de la redactor, cu alte cuvinte : nota redactor, adica nu nota-nota ci notitza, insemnare de-a mea explicativa. puneti mai mana pe carti si mai cititi daca nici atatuca nu aveti habar.)

numa` vesti bune de peste tot. pierdem la fotbal cu toti. da` nu-i nimik, gasim putere in infrangere:"asa avem timp sa ne facem o echipa mai puternica si sa ne batem pentru titlu..." serios? si cum verifici daca ai o echipa competitionala? jucand miuta in spatele blocului cu familia?:-j

avem prim-ministru nou. bine e vechi. stiti cum e? ca si o haina care ai purtat-o ani in sir si la un moment dat te-ai saturat de ea si ai aruncat-o in dulap, iar dupa ceva vreme... cum ar fi multi ani, ai gasit-o din intamplare si o reconditionezi, adica o speli si o intinzi si incepi sa o porti din nou. nais....

rugile multora dintre noi ne-au fost ascultate. altfel nu am cum sa imi explic cum de a nins asa mult. propun sa ne rugam in continuare sa nu mai ninga ca sa nu avem prea multe inundatii la primavara.

am auzit o gluma interesanta. spicuire a spiritului roman de a face haz de necaz:
" ba, Iuanie, stii di ce gripa porcina ii ase de periculosa? Nu ma Ghiorghie, di ce? fiin`ca ma Iuanie, gripa trece, dar porcu ramane...."
evident ca bancu se poate aplica si la tusea magareasca...

mi-am dat seama ce anume trebuie sa fac pentru a fii un creator de haine de moda.

mi-am schimbat cana de cafea. de la rosu aprins la galben spalacit. motiv? pai rosu cu galben nu da portocaliu?(asta e cu substrat politic)

in campania electorala, marean vanghelie a vrut sa interzica portocalele in Bucuresti, a incercat sa convinga populatia ca au acelasi gust garantat, poate si mai bun daca in loc de o portocala, vor cumpara o rosie si o lamaie...

anu asta ne pare rau sa va anuntam dar mos craciun nu poate veni. a fost concediat pentru neproductivitate. adica lucrezi 1 zi pe an si vrei si carte de munca si concediu platit si asigurari medicale si...

intr-o firma a aparut o circulara:" cu ocazia sarbatorilor de iarna s-a hotarat cresterea salariilor. astfel in loc bold 12 se va utiliza un font de bold 20. sarbatori fericite"

apropo... sarcasmul e apararea naturala a mintii impotriva prostiei;)

numa` bine

s-a intamplat un lucru ciudat. dupa ce s-a lasat frigul si s-a depus zapada peste tot, oamenii au inceput sa se inmoaie. au inceput sa devina mai buni. sa daruiasca. sa socializeze. sa se joace. de parca toate conventiile sociale atribuite maturitatii s-au topit brusc si toti au fost inundati de bunatate, jovialitate si de un spirit ludic.

au inceput deja peste tot campanii gen:" daruieste din inima de...." si in locul punctelor se poate pune orice. si toti daruiesc. ma simt ca intr-un film low budget, in care actorii joaca, nu prost, ci incredibil de prost.

de craciun, cu c mic, oamenii cauta iertare. poate nu in vazul lumii. cineva zicea ca dam nu pentru ca vrem sa dam sau pentru ca vrem sa ajutam ci dam doar pentru a ne simti noi mai bine. pentru a mai bifa o "virtute" afisata excesiv ca o femeie de moravuri usoare care se rujeaza din abundenta incat iti intorci ochii de la ea in greata.

chiar credeti ca daca daruiti acuma niste nimicuri, vi se va sterge intreg anul de nebunii si rautati? de invidii si manii? zambesc ironic.

omul nu a fost si nu este in stare sa accepte iertarea in dar. nu degeaba anumite biserici, cu b mic, au dezvoltat o adevarata ramura comerciala din comertul cu iertari de pacate. adica logic: esti iertat daca crezi cu adevarat ca esti iertat, dar daca rica-fraierica nu intelege asta si vrea sa isi cumpere iertarea... de ce sa nu ii iau banii?

punem asa mare pret pe ceea ce simtim. dar oare asa am fost meniti sa traim? prin simtamintele inimii? inima care ne creaza iluzii de fericire si apoi ne hraneste cu dezamagiri amare? nu-i de mirare ca exista asa multi oameni frustrati...

daca Adam, ar fi gandit cu capul si nu cu inima... azi poate nu trebuia sa mai sarbatorim craciunul.

tu ce astepti de la sarbatorile astea? ce cauti? ce framantari ai? care ti-e nebunia?
vrem sa ne bucuram de sarbatori... n-ar fi oare mai bine si mai indicat sa ne bucuram de Sarbatorit? si nu ma refer la Mos Craciun....