la un pahar de vorba

azi am fost martor la un gest care m-a pus pe ganduri. eram in autobuz si intr-una dintre statii s-au urcat o gasca de tigani romi. au mers fara nicio discutie in spatele autobuzului. nu si-au cumparat bilete. dar era ceva de asteptat.

o zi cetoasa. un accident stupid. victima a murit. articol in ziar. la final de articol, semnul like de la facebook...

 curiosii sa dea un click.

o familie isi va plange moarta. restul... vor transmite condoleante prin like-uri facebookiene?

de ce suntem nemultumiti?

chinezii au un blestem. v-am mai spus de el: "fie sa primesti tot ce iti doresti si sa traiesti vremuri interesante.."
la o prima vedere e absurd sa zici ca asa ceva poate fi blestem. e asa de frumos ambalat in ganduri bune si de dorit pentru a le ura cuiva... si totusi.

recunosc ca ma framant cu acest blestem de peste un an de zile. si subtilitatea lui m-a cucerit definitiv. stiti de ce? cand primesti ceea ce iti doresti, renunti cu atata usurinta la ceea ce ai deja. si stim foarte bine ca masuram calitativ un lucru in masura in care il pierdem.

cu alte cuvinte, abia atunci intelegi valoarea "ceva"-ului, doar cand ajunge sa iti lipseasca. pana atunci, obisnuinta te orbeste. nu realizezi cu adevarat prietenia unui om, decat dupa ce o pierzi. nu constientizezi golul care il poate casca in tine absenta cuiva, decat dupa ce renunti cu buna stiinta la acel cineva si inlocuind cu ceva-ul dorintelor tale.

iar despre vremuri interesante... well, cuvantul interesant nu inseamna neaparat ceva bun si de dorit. vremuri interesante pot insemna si zbuciumuri. si morti. si razboaie. si pierderi. si....

de ce suntem nemultumiti? chiar trebuie sa pierdem tot ce avem pentru a realiza profunzimea si plinatatea ce ne-o ofera in stare bruta si fara masura ceea ce avem?

sper sa nu trebuiasca sa ajungem acolo.

desi...

s-a promulgat legea educatiei. numa` ce am terminat de urmarit discursul presedintelui. a spus o gramada de lucruri interesante si faine. a fost logic in ceea ce a afirmat. presupun ca sunt mai multe lucruri care raman nespuse. ca asa e la orice lege.

sunt pro? sunt contra? sunt roman? sunt anti-maghiar? ce intrebari stupide. sincer sa va spun, chiar mi-ar placea ca macar 25% din ce a afirmat presedintele tarii sa se indeplineasca. dar mi-e teama ca nu se va intampla asa. si nu doar ca mi-e teama, dar sunt perfect constient de asta.

se tot bate moneda ca daca se face "Ceva", ungurii or sa rupa ardealul de romania. daca nu se face "ceva", ghiciti ce: ungurii vor rupe ardealul de romania. in orice caz: miza e ardealul. sperietoarea e/sunt ungurii sau prin asociere UDMR-ul. care nu e partid politic ci uniune...

sunt ardelean. si stiti ce zic eu? daca minoritatile vor sa aiba scolile lor: sa le aiba. daca vor sa li se predea doar in limba lor si in comunitatile lor sa se vorbeasca doar limba lor: asa sa fie. pe mine nu ma afecteaza. de pierdut eu nu am ce pierde. in schimb ei, vor pierde enorm.

stiti de ce zic asta? pentru ca le va fi apoi f greu sa lucreze intr-o companie romana, asta asa ca exemplu. le va fi greu sa se inteleaga cu romanii care le vor fi colegi. cand vor incerca sa vorbeasca cu un roman, vor fi luati in ras din cauza dezacordurilor grave.

in momentul cand te izolezi ai de pierdut.

iar frica de secesiune... sa fim seriosi. nu noi ne-am unit si nu noi ne tinem uniti. cei care au putere de decizie la nivel mondial sunt aceia care ne dicteaza granitele. niciodata n-am fost stapani pe ceva. apropo, pentru cei care ati mai iesit din tara sau ati vorbit cu straini, nu vi se pare prea mare coincidenta cand ne tot spun ca budapesta e capitala tarii?

alta e motivatia aici. in ardeal sunt bani. in ardeal se munceste. in ardeal se gandeste. in ardeal este aur.... oare cum ar arata ardealul daca ar avea autonomia economica pe care si-o doreste? pentru ca doar un tampit poate crede ca in ardeal se doreste autonomie teritoriala... nu. vrem sa ne administram banii cum dorim.

prin legea educatiei s-au pus bazele separarii universitatii Babes-Bolyai. cel putin asta am inteles eu. asta e teama unora. asa, si? nu o sa mai fie un colos universitar? ghinion. desi eu cred ca daca se urmareste interesul universitatii si nu interesele personale, ea va dainui. din pacate, nu traim intr-o lume idilica ci intr-una umana, in care interesul propriu primeaza interesului colectiv.

stiti ceva? oare il intereseaza pe amaratul care n-are ce manca, faptul ca gyuri si iuan nu mai merg la aceeasi scoala? nu prea cred. in schimb, prin separarea apelor, se poate arata cu degetul spre celalalt ca fiind vinovat pentru situatia mea grea.

e normal. tu esti de vina. pentru ca esti diferit. sau cel putin te percep diferit... si pentru asta te urasc. restul sunt detalii...

imi placea reclama de la Diesel: be stupid! sunt sigur ca nu o sa va placa gandurile mele care lovesc in amorul de roman-verde al unora... dar ce sa zic: hai, fiti Diesel!!!

p.s.: sa dam ungurilor ardealul... sa ne stim scapati de o grija...

pe finalul anului 2010 am fost plesnit de genialitate. si m-am gandit la ce as putea inventa daca as fi fost un inventator? si nici nu a fost nevoie de prea mult timp de gandire. raspunsul mi-a venit instant. ca si ness-ul meu 3 in 1, din care trebuie sa beau 3 pliculete ca sa simt ca beau 1. dar asta e alta treaba.

si nici sa iti vorbesc.

sa nu m-astepti
ca-n alte dati...
eu nu mai vin
si nici nu-ti mai zambesc.

n-am sa-ti mai rostesc
nici numele-ti,
nici gandurile
si nici n-am sa te mai amintesc!

si visele ce le-ai avut
si poate le vei mai avea...
pastreazati-le! nu-mi mai trebuiesc!

nu mai ai loc in mine!
te alung!
te alung ca pe un cersetor
ce irita lumea,
intinzandu-si mana,
zambindu-ti trist
cu inteles milog...

n-ai inteles?
nu ma mai induiosezi
si nici nu imi mai dai fiori,
ma lasa rece
orice-ai zice
sau incerca sa imi oferi!

te leapad copilarie!
sunt... OM?

noroc cu facebook-ul ca altfel uitam ca e ziua mea. mersi fain tuturor celor care mi-au facut urari in fel si chip sau s-au resemnat la un simplu hepi barthdei muncitoresc.

cineva mi-a spus ca m-a zarit din troleu, umbland pe strada, incet si zambind fiind in lumea mea. cam asa cum fac eu deobicei. iar apoi mi-a zis ca nu m-am schimbat in 3 ani de zile. asta mi-a placut enorm.

toate se schimba. si esti condamnat sa fii in pas cu schimbarea sau ajungi ... ce ajungi? nu stiu. dar eu sunt multumit ca nu ma mai schimb. ca am ajuns la aceea etapa care ma va defini de-acum incolo. imi place de acest eu. chiar daca ne mai certam uneori la cutite, in final.. ne impacam amiceste la un pahar de vin fiert.

imi place imaginea asta: "umbland incet si zambind, fiind in lumea mea". imi da o senzatie de bine. e ceva ce ma defineste diferit in raport cu ceilalti. poate pentru ca in sfarsit mi-am gasit cadenta. ca un mosneag. batranii au seninatatea intelepciunii daruita de multimea experientelor care i-au modelat sau umplut de cicatrici invizibile privirii omului de rand...

poate, asta caut de fapt: intelpciunea daruita de multimea trairilor...

nu sunt de acord cu urarea:"la multi ani"... mai bine urati-mi... urati-mi: "la cat mai multe trairi definitorii pentru viata ta".
bine, e cam lung. asa ca urati-mi pe scurt: "l.c.m.m.t.d.p.v.t."

va salut pe toti de sub cerul innorat al italiei. azi, am vazut prima stea....

"..si chiar daca... as cunoaste toate tainele si toata stiinta... si n-as avea dragoste, nu sunt nimic."

in sfarsit am inteles ce inseamna asta.

am intalnit un om care se lauda ca stie totul. si intradevar, la orice avea o opinie si o intelegere aparte. era tipic romanesc. un om care se pricepe la toate cate-un pic. desi distanta de la a te pricepe cate-un pic la fiecare si a cunoaste tot e destul de mare.

prima data cand l-am intalnit si am avut o conversatie cu el, mai bine zis un monolog a lui, am fost impresionat. la modul negativ. evident. m-a facut sa ma simt mic si neimportant. iar aroganta lui nu cunoaste margini. primul meu gand inspre caracterizarea lui a fost:"ce folos sa stii atatea si sa uiti sa fii om!"

cum se face ca foarte multi dintre cei care acumuleaza o gramada de cunostinte intr-un domeniu si ajung sa fie "somitati", devin antisociali? cunostinta ingamfa? cunostinta multa da nastere arogantei? cunostinta izoleaza?

probabil ca da. cata vreme te axezi doar pe o dimensiune a cunostintei, dimensiunea acumularii de cunostinte. la care mai adugi una. mai exact e vorba de dimensiunea aplicabilitatii cunostintelor. dar toatea astea te fac doar un om plan. un om fixist. un om care nu vede decat in 2d: acumulare si aplicare. restul sunt straine de el.

"...si daca n-as avea dragoste..." asta e dimensiunea care ne face oameni. dimensiunea dragostei. doar cei care o descopera si o aplica la celelalte doua dimensiuni, doar ei ajung sa fie cu adevarat oameni. nu-i de mirare cand auzi vorba:"cel mai greu dintre toate e sa fii om.." un om 3d, intelege cu mult mai mult decat un om 2d. si simte enorm.

si uite asa ajungem la vechea poveste... sa gandesc sau sa simt?

am obosit sa mai gandesc si sa simt. asa ca va urma concluzia: prefer sa fiu om. chiar daca toti ceilalti vor fi mai cultivati, culti, inteligenti, destepti, importanti, somitati, etc. decat mine... prefer sa fiu om..

uite cum cad frunzele
din copaci!
rand pe rand, crengile,
s-au scuturat...


nu mai ramane nicio frunza,
nu mai ramane nimic verde.
va fi iarasi totul monoton,
va fi iarasi totul monocrom.

cad frunzele,
rand pe rand..
unele mai repede
altele mai tarziu,
dar toate se duc,
toate se duc spre
putreziu.

si copacii
vor fi goi.
si pe dinafara
si in interior.

cineva spunea
ca fiecare
pom ii un om
si fiecare
frunza un destin.
sau era invers?
 fiecare frunza
sa fi fost un om
si fiecare pom
destin?

nu stiu.

frunzele cad
si lasa pomii
goi,
la fel cum
si oamenii mor
si lasa
oamenii goi...

a mai venit
o toamna.
a mai venit
o moarte.
a mai venit
un vant.
am mai sapat
un mormant...

asa ma enerveaza inceputul fiecarei postari. nu pentru ca nu as stii cu ce sa incep, ci e albul asta impersonal pe care il voi umple cu gandurile mele negre si personale. ma refer la font. evident.

in ultima vreme, mi s-a schimbat modul de viata. lucrez. de-acum ajut statul sa iasa din criza, contribuind la bugetul de stat. sa nu intelgeti prin bugetul de stat, bugetul tarii noastre, care e mare dar lipseste cu desavarsire. nu, nu, nu! ma refer la bugetul de stat. a sta, a sedea, a te opri in loc. ati prins the idea?

una din intrebarile frecvente, adresate unuia care e proaspat angajat la un nou loc de munca e urmatoarea:".. si zi ba, cat stai la lucru?" si desi se pune intrebarea avand intelesul de cate ore e programul de lucru, de fapt  se doreste a afla cat poti taia frunza la caini la noul job.

intrebarea e tipic romaneasca. adica cu doua intelesuri. in sensul ca unii raspund ca stau 8 ore la lucru. si daca ii intrebi:" bine, bine si de lucrat cand mai lucrii daca stai 8 ore?" isi dau seama de adevaratul inteles al intrebarii. si incep sa rada complice..

adevaru`ii ca pentru anumiti oameni e o adevarata placere sa fie platiti pentru o munca pe care nu o presteaza. imi aduc aminte de o declaratie a unui grup de muncitori, cand stateau de vorba cu patronul:"oricat de putin ne-ai plati, noi oricum putem lucra mai putin decat ne platesti!"

poate schimbarea cea mai mare o resimt prin faptul ca nu mai am timp liber la discretie cat as fi vrut, sau cat aveam inainte. nu ma plang. inca.

azi am fost placut surprins de peisaj in drum spre casa. copacii imbracati in haine de sarbatoare, in rosu, galben, verde, auriu, soarele alunecand spre apus dadea o lumina interesanta. iar cerul... cerul era de un albastru mai profund ca ochii oricarei iubite. iar lacurile, erau zgribulite de vant si dadeau impresia de adancimi infinite.

iar norii. norii erau mari si frumosi si pufosi dar foarte grabiti. apoi, am vazut in departare un nor foarte mare si alb si pufos, iti era mai mare dragul sa il privesti. sau sa il mananci  dar uitandu-ma la partea lui inferioara, era asa de negru din cauza ca razele soarelui nu il putea strapunge.

automat m-am gandit ca oamenii de sub norul ala, pentru ca vad doar o portiune si si aia foarte intunecata, ei nu se pot bucura de frumusetea norului. ce aiurea. de fiecare data cand ne lovim doar de anumite bucati dintr-un intreg, nu putem intelege intregul. cum sa te poti bucura de Dumnezeu cand ai parte doar de incercari sau necazuri?

poate ar trebui sa incerci sa vezi tot norul... nu numa` partea intunecata...