un gest frumos sau doar unul normal?
azi am fost martor la un gest care m-a pus pe ganduri. eram in autobuz si intr-una dintre statii s-au urcat o gasca de tigani romi. au mers fara nicio discutie in spatele autobuzului. nu si-au cumparat bilete. dar era ceva de asteptat.
la un moment dat, din gasca respectiva, a venit la caserita un prunc. nu cred sa fi avut mai mult de 6 ani. s-a ridicat pe varfuri, tinandu-se cu o mana de tejghea si cu cealalta mana a intins banii si a cerut un bilet. casierita, i-a luat banii si i-a dat biletul.
dar copilul n-a plecat de langa casierita. asa ca, aceasta a inceput un dialog parinteste cu pruncul respectiv:"da` pentru cine ai luat biletul?"
"pentru mine, tanti."
in acel moment, pentru o clipa m-am gandit ca poate e un inceput de normalitate. ca se poate... ce pacat ca nu se face primavara cu o floare...
oamenii din jur au inceput sa zambeasca parinteste cand l-au auzit pe prunc. casierita i-a luat biletul si i-a dat inapoi banii si o bombonica....
nu stiu daca a procedata bine casierita. insa gestul pruncului de a-si cumpara bilet, chiar daca nu ii trebuia, pentru ca era prea mic, ma face sa cred ca mai este speranta... sau a fost doar ceva de moment?
ridic doar din umeri si ma intreb: a fost un gest frumos sau doar unul normal?
