a mai cazut o frunza

uite cum cad frunzele
din copaci!
rand pe rand, crengile,
s-au scuturat...


nu mai ramane nicio frunza,
nu mai ramane nimic verde.
va fi iarasi totul monoton,
va fi iarasi totul monocrom.

cad frunzele,
rand pe rand..
unele mai repede
altele mai tarziu,
dar toate se duc,
toate se duc spre
putreziu.

si copacii
vor fi goi.
si pe dinafara
si in interior.

cineva spunea
ca fiecare
pom ii un om
si fiecare
frunza un destin.
sau era invers?
 fiecare frunza
sa fi fost un om
si fiecare pom
destin?

nu stiu.

frunzele cad
si lasa pomii
goi,
la fel cum
si oamenii mor
si lasa
oamenii goi...

a mai venit
o toamna.
a mai venit
o moarte.
a mai venit
un vant.
am mai sapat
un mormant...

5 Comments »

  • gravatar Anonim

    imi place poezia ta, nu numai pentru ca incerc aceleasi sentimente toamna, ci, in special, pentru penultima strofa, care m-a atins la coarda sensibila. ce ma deranjeaza e, forma populara a verbului "a fi" din strofa a cincea, care ma zgarie. pot tolera prezenta lui "si" de 8 ori in poezie, dar nu "ii" in loc de "e".
    totusi, bottom line, imi place mult ce ai scris azi.

    cu mult drag, rautate_mica
    >:D<

  • gravatar Anonim

    e o virgula in a doua fraza, care nu isi are rostul; e o greseala de tehnoredactare. imi cer scuze :D

    rautate_mica

  • era ceva greseala aia in care incercai sa fi foarte corect. era denumita hiper-nu-stiu-cum...:)) dar nu conteaza. multumesc de aprecierea critica rautate_mica:))

  • Imi place si poezia si melodia! GBU, bro!

  • sa stii remus ca si mie imi plac. si pe tine bro`!

Leave a comment