la un pahar de vorba

citeam din presa online ca Madonna a fost huiduita la concertul de la Bucuresti in momentul in care a inceput sa vb despre discriminarea etnica si sexuala existenta la noi si in general in Europa de Est.

sincer, ma simt foarte rusinat... cum au putut romanii sa o huiduiasca pe cea care este denumita regina.... (deh, regi ai muzicii am avut doi, era timpul sa avem si o regina a muzicii...poate ne va parasi si ea:-") si eu sa stau acasa.
mi ciuda ca nu am fost si eu acolo sa o fluier si sa o huiduiesc.

sa nu ma intelegeti gresit: n-am nimic personal cu ea ci cu atitudinea ei si cu discursul ei.ca sa nu mai zic de falsitate.

m-am saturat sa vina cei de dincolo sa ne invete cum trebuie sa traim, cum trebuie sa ne hranim sanatos si cum trebuie sa ne imbracam... ca sa nu mai zic de altele...
vi se pare ca ei au reusit? ca sistemul lor e mai bun? eu cand ma uit la ei vad doar o pervertire a gandirii umane dusa la extrem.

impotriva tiganilor nu am nimic... in afara de frica.
iar cat pentru infima comunitate a homosexualilor si a lesbienelor... well... din nou, nu am nimic cu ei... in afara de scarba.

inteleg ca vor drepturi. ok eu le dau drepturi la libera practica in casele lor si in cercurile lor cat mai departe de mine... de exemplu in desert:-??. dar sa nu vina sa mi se afiseze cu gay pride-ul lor... adica cum... eu ma duc in dreptul geamului lor si sa manifest ca sunt straight?

nu le dau voie sa infieze copii. daca ei au ales calea aceasta... au renuntat din start la procreare in favoarea placerilor carnale... !

ma intreb pe cand or sa apara paradele necrofililor si a zoofililor... cand or sa inceapa si ei sa ceara drepturi. sa il vezi pe un necrofil ca a iesit in oras cu mana unui cadavru... ca sa nu zic tot cadavru... si sta chill la un suc...
una e sa tolerezi ceva si alta e sa abandonezi lupta.

coabitarea cu cancerul nu duce la vindecare ci la groapa,dupa cum zicea un jurnalist.
o sa mi se spuna ca sunt homofob... si eu o sa recunosc:d

daca evolutia exista cu adevarat... iar evolutia inseamna gay ppl, atunci inseamna ca nu trebuie sa ne mai facem probleme cu incalzirea globala... la un moment dat oricum nu o sa mai existe omenire incat sa sufere ca e prea cald...

ni se injecteaza conceptul de democratie si de toleranta si de convietuire si unitate in diversitate si inchide ochii si lasa-i sa fie... da` spune-mi cum sa inchid ochii cand ei ma forteaza sa ii privesc...
apropo... ca tot am scris ieri despre fariseism... nu poti sa te declari crestin, sa iti declari credinta intr-un Dumnezeu atotputernic si drept si apoi sa aprobi pacatul.

Psalmii 139:21 Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
Psalmii 139:22 Da, îi urăsc cu o ură desăvârşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.
Psalmii 139:23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gândurile!
Psalmii 139:24 Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!

in fata loviturilor de departajare, cand trebuiau sa mai traga ultimii doi jucatori de la Dinamo, toata echipa dinamovista care era prezenta la mijlocul terenului, era in genunchi... si se rugau. Dinamo reuseste sa treaca de cealalta echipa(n-are rost sa ii zic numele pentru ca invinsii totdeauna sunt uitati...) si se califica in grupele Europa League.
Am ramas sincer uimit de actul acesta de-a se pune pe genunchi si a se ruga in public.
tragedia, adevarata tragedie e ca de multe ori stim sa ne rugam doar la momente de nevoie, iar in restul timpului il ascundem pe Dumnezeu undeva de unde sa nu ne deranjeze activitatile.
oamenii nu au nevoie de un Dumnezeu omnipotent, omniscient si suveran... pentru ca unui astfel de Dumnezeu trebuie sa ii dai socoteala. ci ei cred ca il pot folosi pe Dumnezeu pe post de talisman, un hopa-mitica, o lampa magica... ori de cate ori au nevoie, il scot din buzunar, il freaca de doua ori, spun o incantatie si puf... s-a produs miracolul....
Romania, in functie de imprejurari, se declara fie crestina de 2000 de ani, fie atee, in functie de moment, de castiguri, de cine trebuie impresionat...
daca am fi cu adevarat credinciosi, alta ar fi fata Romaniei. alt mod de comportament ar avea conducatorii nostrii. intr-un alt mod am stii sa ne relationam unii fata de altii.
sincer, care dintre voi ii crede mari credinciosi pe mai marii tarii, cand la sarbatori se afiseaza in baia de multime si saruta icoanele si adopta o mina de super-credinciosi??? cati dintre voi nu sunteti dezgustati de gesturile lor? si in mintea voastra ii considerati adevarati farisei???

Matei 7:21 Nu orişicine-Mi zice: "Doamne, Doamne!" va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

Matei 7:22 Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: "Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?"

Matei 7:23 Atunci le voi spune curat: "Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege."

tu cum te raportezi la Dumnezeu? esti si tu un credincios de ocazie? inclin sa cred ca da...

Stii..,

A venit toamna

Si ploua cu frunze aurii.

Dar a venit degeaba,

Tu nu mai vii...

aseara, am iesit la o mica socializare cu putinii cunoscuti si prieteni ramasi in orasul formarii mele... si in grupul in care eram, grup destul de pestrit de altfel, in materie de ani, era si o prunca de 15 ani cu pierce-uri, vopsita si care la fiecare chestie mai interesanta ne atragea atentia cu un OMG foarte bine pronuntat. initial ma gandeam ca e mai credincioasa de felul ei... mai apoi mi-am dat seama ca era un automatism...

lume, lume, in data de 9/11/09, orele 17, sunteti invitati sa urati de bine mirilor....
glumesc:D
desi in aceasta perioada de criza... una din cele mai profitoare afaceri care se poate face e sa te insori si sa faci o nunta cu multi invitati... care sa cotizeze cat mai mult... si de preferinta invitatii sa fie deja casatoriti... si si mai de preferat e sa iti vina toti...
de ce spun asta?
simplu, in ultima vreme mi se pare ca nunta, pardon... participarea la nunta atat a mirilor cat si a celorlalti nuntasi e un fel de vizita la banca.
pe deoparte, miri retrag o anumita suma de bani, pe care trebuie sa o dea inapoi... o rata care trebuie platita ori de cate ori este o nunta si e convenabil asa pentru ca nu trebe sa platesti rata in fiecare luna... da` din nefericire se intampla sa platesti si cate doua-trei rate intr-o luna...
pe de alta parte, cei care participa la nunta, depun o suma de bani la "banca", pe care spera sa o recapete la nunta lor... asta in cazul in care nu iau tzeapa .. ca se poarta:D.. sau altii vin doar pentru a isi plati o rata...

am zis ca la mine la nunta, voi face un mare bufet suedez, la care e invitata toata lumea. eu si nevasta mea plecam in luna de miere... care sper sa dureze mai mult de 3 zile... si sa fie chiar o luna:D iar restul nuntasilor sunt bineveniti sa manace si sa se intremeze cat vor.
nu vreau sa fac nunta cu bani... adica cine vine la mine la nunta vreau sa vina ca vrea sa fie partas la bucuria mea. in schimb daca cineva vrea sa ne faca cadouri de casa noua... etc.. accept:)
nu ma supar daca primesc televizoare, masini, laptopuri si altele de genu:D

din pacate visul meu nu e prea realizabil... da` inca mai sper sa castig la loto....:-"

ca tot veni vorba de loto:" un om se ruga de 23 de ani sa castige la loto. la un moment dat in timp ce se ruga, apare langa el un inger care ii zice:" auzi mai baiatule, sus la noi, chiar apreciem credinta ta si faptul ca te rogi constant ca sa castigi la loto, da` totusi... nu ai vrea sa iti cumperi si tu macar un bilet?...""

azi am ramas placut impresionat de faptul ca unul din grupurile betyou, vulturii, si-au luat inima-n tastatura si au devenit si blogonauti:D
sunt niste oameni foarte faini. toti. si au un mod de-a gandi lucrurile care e cateoadata la un alt nivel. iar alteori te binedispun prin simpla prezenta... dar intotdeauna sunt niste oameni pe care te poti baza cand ai nevoie de ajutor... de-am sti sa pretuim astfel de oameni....
imi pare rau ca sunt inscrisi doar trei dintre ei ca si autori ai blogului si aici ma refer desigur la dani, bumbu zis si mtv in lumea interlopa:P si gabi v.
pana acuma sunt doar doua posturi, ambele scrise de dani. dar primul post imi place. cititi ideea primei postari:"daca biblia ar fi blog"... well va las pe voi sa descoperiti frumusetea acestei postari. http://vulturii.blogspot.com
sincer, de-abia astept aciditatea comic-ironica a lui bumbu si profunzimea gandurilor lui gabi...
e week-end... lasati-o mai moale cu messengerul si haifaiv-ul si feisbucul si iesiti la socializari... o sa fiti mult mai castigati sa descoperiti omul de langa voi decat sa va obositi ochii in monitoare:)
asa ca sa nu imi uit ideea... intrati si cititi blogul vulturilor... ca saracii is cu capu`n nori...(zise cel care se autonumeste printrenori:D)
de asemenea va recomand un film. the boy in striped pyjamas.
numa` bine

Noica zicea la un moment dat in al lui Jurnal Filozofic: "Când mă laudă cineva, mă cuprinde panica: dacă ar afla tot ce nu ştiu, tot ce nu sunt? Când mă condamnă, mă simt liniştit: sunt totuşi mai bun decât atât."
si multa vreme mi s-a parut fascinanta afirmatia lui si imi placea sa ma regasesc in ea de fiecare data cand ma lauda cineva sau cand eram criticat... si dupa o vreme, am ajuns sa realizez ceva: am mult mai multe citate pentru atunci cand sunt criticat sau cand falimentez in vreo actiune decat fata de atunci cand reusesc sau am sorti de izbanda.
asta ar avea cam doua concluzii: fie sunt un om obisnuit cu esecurile, fie nu imi place sa castig.
cei care ma cunosc, stiu ca nu imi place sa pierd... sa naufragiez... si atunci unde e problema?
sunt foarte multi care isi plang de mila fara sa isi dea seama; care tin cu dintii de trecut si prefera sa se autoflageleze si sa isi automutileze sufletul. oameni care se simt mult mai bine atunci cand sunt zdrobiti si sunt rusinati atunci cand sunt purtati pe umeri si li se dau lauri de invingator...
cateodata cand mi se face un compliment... nu ma cuprinde panica ci pur si simplu sunt jenat si nu stiu cum sa raspund. in schimb la critici... bring it on!
stiti de ce nu avem o clasa politica buna? stiti de ce ne multumim cu ce avem? stiti de ce suntem deprimati si deprimanti? stiti de ce acceptam ideologia vestica? stiti de ce suferim atata?
pentru ca ne simtim confortabili in suferinta. suferinta ne place. suntem putin masochisti.
nu ma credeti? nu va cer sa priviti la voi. priviti in jurul vostru si o sa vedeti ca am dreptate: toti se plang de ceva, da` nimeni nu face nimic. toti asteapta sa fie mangaiati dar nimeni nu mangaie... intotdeauna problemele mele sunt mai mari ca ale tale...
refuz sa cred ca suntem un neam de ratati si de suferinzi cronici.
trebuie doar sa ne vindecam durerea, sa ridicam capul sa mergem inainte si sa zambim la fiecare compliment primit si sa raspundem cu un zambet calm:"multumesc!"

...si am vazut si o parte din delta... aka the delta.. cum care? aia a noastra of course... si mi-am confirmat teoria... ca e doar o "foarte mare balta". nu stiu altii de ce raman fascinati de ea... eu am incercat... promit.. pinky promise, sa raman fascinat de ea si sa devin dintr-o data filozof si plin de idei grele... am incercat.. da` nimic... oi fi eu de vina...
.. am vazut si marea cu valurile ei lovind nervos nisipul alb de pe tarm si soarele fierbinte care trona peste toate si tot... si am incercat din nou sa gandesc profund, am asteptat sa ma inspire aceasta imagine breathless... si din nou... eram fara idei, fara ganduri, dar am inteles termenul de "just chillin..."
am vazut si inaltimile carpatilor scaldate in nori si soare... si iar am tacut ca nu am putut gandi nimic profund....in schimb mi-am vazut micimea mea fata de grandoarea lor. frumusetea tacerii lor.
probabil o sa devin gelos pe cei care in astfel de momente scot cate-o bijuterie de idee pe gura...
probabil ca nu:)
unul din lucrurile faine din saptamana petrecuta in delta, la mare si pe drumuri a fost socializarea cu cei cu care am fost. faptul ca nu a existat tv,internet,mess si pentru mine nici telefon ca mi l-am inchis in mare parte a timpului, a avut drept consecinta redescoperirea celor dragi mie. uitasem cate se pot face intr-o zi... si cum e sa adormi seara obosit dar cu zambet tampit pe fata...
l-am redescperit pe "you are not alone" a lui mj... din bunavointa Lupisorului si am vazut o ploaie de stele... eu am vazut 2 stele cazatoare.. ceilalti vreo 28-34... probabil din cauza ca ma focalizam mai mult la cei cu care ma uitam dupa stele... si da..." stelele care pier... nu cad.."
apropo... mersi ala mic si verde pentru titlul postului si poza:D
am vrut sa fiu surprins de peisaje... si am fost furat de prietenii care m-au inconjurat si sunt mult mai multumit asa....
am uitat ce usor e sa intrii in vorba cu cineva fara sa ii dai buzz, sau kiss sau hug, ci doar un simplu: ce faci?
ma opresc aici, dar nu fara a va spune un banc:D

cica in fata turnului eiffel se afla un englez, un german si un roman si priveau toti trei la constructia minunata: englezul contempla si rostea: wonderfull, wonderfull. germanul la fel:wunderbar,wunderbar. romanul nostru sa uita cu gura cascata vreo 10 mninute apoi is da una cu palma peste frunte si exclama: "`ai sa`mi pusc una..."

Nimic nu ma sperie mai tare ca si inceperea unei postari pe blog. ecranul gol, umplut doar de albul care isi asteapta murdaria ideilor ce va sa vina, mi se pare cel mai terifiant...

imi aduc aminte de ce imi povestea acu cativa ani un prieten. imi zicea despre ce a facut un cunoscut de-al nostru:

era spre seara si maica-sa ii da 5 lei sa mearga sa cumpere o paine. el ia bani, iasa din casa si pleaca in spania. fara sa zica nimic, fara sa se pregateasca, doar asa... dupa vreo 8 ani se intoarce acasa, nimeni nu stia ca se intoarce. si intra in casa, merge la maica-sa ii intinde o paine si zice:" ti-am adus painea..." la care maica-sa printre lacrimi, il intreaba:"...si restul?"

tot timpul mi s-a parut fascinanta intamplarea asta... tot timpul am vrut sa fiu eu cel care face ceva total neasteptat si imprevizibil... sunt spontan, dar nu pe cat as vrea, sunt spontan dar doar intre limitele organizarii mintii mele, niciodata in afara ei. si cred ca o spontaneitate gandita... nu mai e spontaneitate.

pe de alta parte ma tot gandesc cum as fi reactionat eu in locul mamei. ce as fi zis eu prima data...
simt ca ne invartim intr-o lume a daca-urilor si a poate-urile si analizam cateodata asa de mult situatiile incat ajungem sa trecem pe langa ocazii si nu doar sa le trecem da` nici macar sa nu le traim...
daca... poate...

poate ca viata e ca un drum si fiecare decizie, fiecare spontaneitate este o curba... mai stransa, mai larga... daca drumul ar fi drept... poate ca am adormi la volan... asa trebuie sa fim in alerta, nu stii niciodata ce iti va iesi in fata....

v-a fost dor de mine?