14

crezi ca daca ar fi marti ar fi mai bine?


e luni. e ziua in care iarba stagneaza sau in cel mai bun caz are o crestere negativa. nici macar nu stiu daca e posibil lucrul acesta... dar inca mai sper...

e luni. e ziua in care iti pui la punct toate planurile pentru saptamana proaspat inceputa. traducere: e ziua in care sezi si lenevesti gandind cam ce ai vrea sa faci in zilele urmatoare. traducerea traducerii: e ziua in care nu gandesti.

e luni. e ziua cand toate merg ca unse. si cand zic toate, e mai mult decat evident faptul ca ma refer la toate lucrurile negative. vorba aia: daca ii musai sa ti se intample ceva rau, apoi sa stii ca incepe de luni.

e luni. asta inseamna ca suntem pe cai si gata de actiune. caii si nebunii sunt cele mai bune piese atunci cand visezi la regina...

e luni. totul are sens. totul in afara de fraza precedenta.inca ma chinui sa imi dau seama ce am vrut sa zic cu regina...


e luni. ne revenim?

e luni. ne-am revenit?

e luni. cred ca am o obsesie. altfel nu pot sa imi explic de ce incep fiecare fraza cu :"e luni". de fapt e:"e luni." adica e luni punct.

e luni. oare luni-ul asta e cumva pluralul de la luna? si daca da, de ce avem o zi in calendar care e la plural? si de ce luni? de ce nu se numeste de exemplu ani? sau secole?

e luni. ce tare ar fi sa avem zilele saptamanii botezate asa:ani, flori, zambete, secole, nume,infinituri mici si infinituri mari?

e luni. sau sa redenumim zilele dupa anumite stari: luni=moleseala, marti=ghinion, miercuri=nervi, joi=glume, vineri=fericire, sambata=cumparaturi, duminica=odihna.

e luni. si totusi poate sa ma ajute cineva sa inteleg ce am vrut sa zic cu regina?

e luni. stiu ce-am sa fac azi. am sa ma reinvetez si saptamana asta am sa ma remodelez in ceea ce vreau sa fiu.am sa incep sa gandesc...

e luni. ma pufneste rasul cand vad fraza precedenta. cred ca am uitat ca e luni...

e luni. spor la luzarit dragii mei.



3

let`s play...


in urma cu vreo 9 ani si cateva luni, doi gameri inraiti, au transpus in realitate jocul lor.
si-au luat armele si au inceput sa faca bonus points de pe urma colegilor din liceul columbine. asa ca au tras in tot ce le-a iesit in cale si la final au tras in propriile persoane, crezand ca asa poate vor reusi sa treaca la urmatorul nivel...
bilant? pai, 12 elevi si o profesoara si-au intrerupt activitatea de pe lumea aceasta iar vreo 23 si-au luat concediu medical.
urmare? virginia tech, actor principal un sud-coreean, care a incercat depasirea recodului celor doi.. si a reusit... apoi s-a dus sa povesteasca cu cei doi...
bilant? 32 de intreruperi de vieti si 15 concedii medicale..

oare daca dupa al doilea razboi mondial am fi fost pe mana americanilor si nu pe a rusilor... ar fi fost mai bine? sistemul american cedeaza? nu. a cedat de mult.

mda... si noi inca sarutam pamantul dupa americani...



3

pastile de meditat


se spune ca la inceputuri roata era patrata. si cand se toceau colturile, oamenii o aruncau si isi puneau alta roata...noua...

ma intreb cat ne-am desteptat de atunci. daca ni s-au deschis ochii mai mult ca in ziua prunciei sau inca avem ochii deschisi dar nu vedem nimic?




am intalnit o idee faina:" ne despartim ca sa ne intalnim si ne intalnim ca sa ne despartim"
...nu pot sa nu meditez daca nu cumva aceasta gandire logica nu se aplica si in alte directii: iubim ca sa nu mai uram si uram ca sa nu mai iubim???

diferenta dintre un geniu si un nebun se spune ca este data de o linie foarte subtire care de multe ori e incalcata. inteleg ca daca geniul incalca linia devine putin nebun... dar nebunul daca incalca linia devine genial? daca e asa... atunci de ce nu cautam mai mult prezenta nebunilor... poate in nebunia lor au un adevar imposibil noua.

ne camuflam sub aripa celor puternici. ne aciuim langa ei sperand in subconstient ca asa o sa parem puternici in ochii celorlalti. un lider nu e cu nimic mai puternic fata de un om mediocru daca nu este cine sa il urmeze. liderul e doar un om simplu in absenta slabanogilor care se lasa condusi de el... iata o coexistenta interesanta: slabanogii nu pot trai fara lider, iar un lider nu poate exista fara slabanogi.... in caz contrar, ar putea exista o lume doar de lideri? sau doar de slabanogi?

imi aduc aminte de un experiment. se spune ca un om si-a infometat si insetat un magar foarte tare si apoi l-a plasat la o distanta egala de un brat de fan si fata de o galeata cu apa care erau asezate diametral opuse... magarul a murit de foame si sete.
sunt momente cand trebuie sa alegem... si murim in nealegere sperand ca timpul, ah timpul, va rezolva totul...

ma tot gandesc la chestia cu roata... cred ca oamenii inca gandesc in colturi desi unii au descoperit gandirea usoara de roata... oare cine e mai fericit? cel care gandeste in colturi sau cel care gandeste rotund?

mi-am tocit colturile... ma duc sa imi pun roata noua...



8

irationalitati


stii cum e atunci cand ai nevoie de liniste? cand vrei sa ai timp pentru tine doar, cand stii ca nu te poti intalni cu prietenii tai pentru ca nu ai ce sa le oferi? pentru ca esti gol si ei s-au invatat sa consume tot timpul ceva de la tine?
nu stiu ce e mai tragic. tu ca nu mai ai ce sa le oferi si incerci sa te retragi intr-un coltisor ca sa te intregesti sau ei ca sunt dependenti de tine?
cum sa mergi in mijlocul lor cand nu poti sa le stapanesti setea de tine? ajungi sa le dai bucate straine, bucate care nici tu nu le-ai manca....
eu imi arat afectiunea fata de cineva prin timpul pe care aleg sa il petrec cu aceea persoana. fie prin conversatii tampite, fie prin plimbari, fie prin iesit la o cafea, fie prin vorbit la telefon..
eu sunt bogat. sunt bogat in timpul pe care pot sa il traiesc alaturi de ceilalti. din nefericire sunt nechibzuit. si aleg sa petrec f mult timp cu o singura persoana... e bine? e rau?
nu sunt cu nimic mai bun ca altii si cu nimic mai rau, poate singura diferenta e ca imi place sa cred ca am fost zidit sa simt totul si nimic. si eu ma pierd in marea de oameni. nu am nimic cu care sa ies in evidenta. si totusi unii ma numesc prietenul lor si sunt insetati de prezenta mea...

"Am visat ceva stupid azi-noapte.
Probabil ceva cu tine.
Sa fi fost oare pentru ca am adormit intr-o parte?
Sau pentru ca n-am mai simtit inima ta cum inima mea o tine"


lume, lume, hai la bucate-alese,
hai la devorari de mine,
lume, lume, nu mai sedea in case,
hai, iesi la lumina.... lume, lume, nu am ce sa va ofer decat pe mine...



8

imaginatie



ce poate face putina imaginatie si oameni dispusi sa urmeze o viziune....



0

ganduri pentru studenti.


in alti ani, pe vremea asta, faceam cunostinta cu noii colegi de camera, reluam prieteniile pierdute peste vara si ma ciocneam de oameni noi si vechi in curtea caminului.
mergeam la cluj, de la 1 octombrie... facultatea incepeam sa o frecventez, vorba vine frecventez, de prin 20 octombrie incolo... de multe ori se intampla ca de-abia in nov sa ma duc pentru prima data la vre-un curs.
tin minte ce mare si tare ma credeam in anul 1. boboc boboc, da` cu gheare de ras salbatic...
stii cum te simti in clasa a 12-a cel mai chuck norris dintre chuck norrisi? cand te uiti la aia din clasele 9-11 si cu un ton superior ii iei la misto?

well deziluzia apare in primul an de faculta... cand mergi cu impresia ca esti inca cel mai chuck dintre chucki da` cand colo, te trezesti ca esti doar o fatza palida intre fetze colorate si daca pentru profii din liceu erai cineva, pentru cei de la faculta esti doar un numar, o cifra folosita pentru o statistica rece...

se zice ca pe perioada facultatii te re-formezi, iti stabilesti niste tinte si apoi faci tot ce iti sta in putinta sa le atingi... si sa stii ca asa e... cel putin pentru prima luna din anul 1.

transformarea care are loc intradevar in tine e diferita de ce ti-ai propus si te va lua pe nepregatite.si transformarea totdeauna va incepe cu o dezamagire, cu o deziluzie.

pentru mine, deziluzia mare au fost prietenii care ii aveam acasa. in primul week-end venit acasa, am ramas surprins sa ii simt pe toti reci cu mine. era ca si cum se simteau tradati ca am plecat la faculta si ei nu sau inca nu... m-a durut foarte tare.

consolarea mi-am gasit-o in oamenii noi pe care i-am intalnit si cu care m-am imprietenit si cu ocazia asta am sa si mentionez cativa: mex, magu, floppy, bumbutz, rasta-man, ovi-manga, jojo, zolica, pingu, super tzu-tzu, adisor, ralu, ioana, piricol:D , betyou, si ar mai fi da` ma rezum momentan la ei, pentru ca ei au avut un efect mai pronuntat asupra dezvoltarii mele.

apropo, pentru ca scriu pe blog, e datorita lui mex si bumbutz :)



daca as avea puterea sa schimb ceva, as da afara pe toti profii din facultati si as angaja dascali si indrumatori. as elimina materiile seci, fara aplicabilitate si as face totul modular si foarte multa practica.

in taxa de camin, as baga si o masa calda la cantina. as monta cateva ecrane imense pentru urmarirea meciurilor importante si as deschide porturile de net.
imi place ideea fratiilor de la universitatile mari.... nu stiu daca la noi ar prinde, dar ar merita incercat.

apropo, stiati ca suntem inca in criza economica si ca sunt sanse sa ramanem fara guvern? ca alianta de guvernare fsn s-a scindat iara in doua? mda, ma gandeam eu ca pe nimeni nu intereseaza....



16

Am pofta de guma Turbo


cati dintre cei care ma cititi mai tineti minte gustul gumei turbo? sau oto moto? cati mai aveti colectiile de masini, motociclete, de avioane si elicoptere panzer sau de fotbalisti?:))
tin minte ca nu era zi in care sa nu vina mama de la lucru si sa nu ne aduca mie si fratilor mei cate ceva... cate-o gumita turbo sau mai stiu eu ce nimicuri pe care le cumpara din statia de autobuz la intoarcerea acasa.
iar bucuria era in extaz cand venea ticu acasa si ne aducea cadouri de sarbatori primite de la fabrica. nici nu asteptam sa se descalte ci ii furam geanta si le imparteam repede: una mie, una tie, doua mie, una tie... eu eram tie, ca eram mai mic si altii faceau imparteala.
nu stiu... da` parca de multa vreme nu am mai auzit pe vre-un copil sa se bucure pentru o guma, sau o punga de pufuleti sau pufarini... mai tineti minte eugenia? n-am mai mancat de mult o eugenie din aia buna cum era cand eram prunc.cu crema aia ca de ciocolata... care avea mai multa cacao ca si ciocolata... probabil atunci era mai buna pentru ca stiam sa o apreciez.
dar mai tineti minte gumele center shock? alea de iti exploda gura de amaraciune cand incepeai sa o rontai da` apoi dadeai de mierea din interior si totul era o senzatie divina...
au fost vremuri mai simple. si probabil ca cei care cauta simplitatea acuma sunt doar niste nostalgici amarati, ca mine...
imi aduc aminte de un banc, care era ceva in genu:"...si spune ce ai vrea sa iti dau cadou de ziua ta? pai tati, vreau un computer cu Intel Core i7 920 box,Gigabyte GA-EX58-UD3R,Corsair DHX DDR3 6 GB 1600 MHz CL8,Gigabyte Radeon HD 4890 1 GB, 2x Seagate ST31000528AS 1 TB 32 MB,LG GGC-H20L,Case Antec Nine Hundred,PSU Sirtec G14C 650 W,Cooler Zerotherm NV120 Nirvana Premium si cu un monitor de.... la care tatal il intrerupe brusc: mai copile, n-ai putea sa te imbeti si tu ca toti copiii de varsta ta?"

apropo.. cei care mai aveti colectiile de la turbo... facem un schimb?

mai tineti minte desenele cu pif et hercule sau cu nu pagadi? sau papa gambalunga, sau prima telenovela transmisa la noi? sclava isaura sau izaura? dar caracatita? cu moartea lui corrado catani?
dallas-ul cu "jere":))
nu puteau sa nu iti placa... altceva nu era.
acuma avem atatea si nu ne mai place nimic...



14

Ce faci? Mimez...


suntem niste brute. nu ne mai pasa de aproapele nostru. mimam o empatie de fatada... si cat de bine ne pricepem la a mima: mimam ajutorul, mimam consiliere, mimam bucurie, mimam tristete, mimam ascultare, mimam rebeliune...si lista poate continua. singura chestie care nu reusim sa mimam e sa ne mimam pe noi...
o fata, venita din moldova... aka republica moldova, mi se plangea la un moment dat ca noi romanii suntem ciudati. am inceput sa rad, crezand ca e o gluma, dar cand am vazut ca ea ramane serioasa si e jignita de rasul meu zgomotos, m-am oprit brusc si am intrebat-o de ce zice asa ceva? la care ea imi povesteste:
" pai, veneam de la magazin si in curte (n.red. curtea caminului din marasti) ma intalnesc cu un cunoscut care venea spre mine:
el: salut.
eu: salut.
el: ce mai faci?
eu: pai nu ma simt foarte bine ca...
si spre stupoarea mea m-a lasat vorbind singura. eu ma oprisem in drum cand m-a intrebat ce mai fac si eram pregatita sa ii spun ceea ce fac, dar el a continuat sa mearga. m-am simitit foarte jignita"


si continua sa imi spuna ca noi adresam cuvinte si intrebari fara sa ne intereseze raspunsul. cladim relatii de fatada, doar ca sa nu apara momente ciudate cand ne intalnim pe strada. ca pentru noi "ce faci?" e de fapt un al doilea salut si nu se asteapta raspunsul la intrebare, pentru ca nu ne intereseaza.

daca stau si ma gandesc, are dreptate. ce faci-ul care il spunem noi, nu prea are valoare de intrebare ci mai mult de pseudo-relationare. pentru ca daca ar avea valoare de intrebare si chiar am sta si am asculta raspunsul, asta ar insemna sa relationam cu persoana respectiva. sa acceptam invitatia in lumea ei. sa luam contact cu durerile si bucuriile ei. dar cum sa iei parte la asa ceva cand esti satul de ale tale?

probabil de aceea suntem asa buni la mima. mimam intrebari si raspunsuri si toti se simt bine. mai bifam o relatie "buna". si la finalul zilei, cand rememoram activitatile si relatiile cladite si suntem fortati sa fim sinceri cu noi... plangem in ascuns ca suntem singuri.

am auzit pe cineva spunand ca:" dintre toate lucrurile, cel mai greu de mimat mi se pare a fi adevarul. mai am un pic si reusesc sa il mimez si pe acesta..."



3

Disecarea lui Mishu

sunt multumitor pentru prietenii mei care se gandesc la mine si decid sa imi faca daruri asa de minunate. in continuare vreau sa va prezint un dar ce l-am primit de la o prietena scumpa care din cand in cand ma tachineaza si o tachinez... ca sa nu ii raman dator:D
aseara mi-a trimis o disecare a personalitatii mele, care mi-a placut f mult si este si f aproape de adevar... nu chiar in totalitate, greseste in 2 locuri... in rest a atins ceea ce trebuia.
va invit asa dar sa ma descoperiti prin ochii prietenilor mei:

"Mishu..odata am incercat sa ii zic “MISH”, si mi-a placut..poate si lui, doar pentru k asta demonstreaza inca o data felul lui de-a fi…
Si care e felul lui de-a fi?
Aaa…pai incearca sa fie mult…si ii iese..nu e prea misterios, dar nici nu lasa pe toti sa il descopere fara pic de efort..atunci ar fi probabil prea la indemana oricui…
Daca il vezi in cadrul serios e cel ce asculta si face cate un comentariu curajos si bine punctat, fara sovaieli; in mijlocul unui grup…nu e cel ce tace, e cel ce zambeste, e sarcastic si glumeste mult…

…s-ar putea chiar sa te enerveze la culme daca nu esti obisnuit cu un om ca el..o sa zici din prima k e vanitos..si e, dar nu chiar asa de vanitos cum ti se pare la prima vedere. Nu trage concluzii inca…e mult mai mult decat atat…

Dupa glumet, cred k urmatorul aspect evident, dar din nou, exagerat de multi care citesc doar titlul si nu si indicatiile de aplicare a unui tratament anti-depresiv(pana si comparatia e o metafora) e aparentul misoginism.

Nu rade de fete, rade cu ele, le tachineaza, ii place sa piste si sa provoace, ii plac jocurile de genul asta, dar stai linistit, stie aprecia un raspuns intelept din partea unei fete (chiar daca in momentul asta i se pare prea mult sa spun asta), poate e asa doar ca sa provoace cat mai multe sa ii raspunda satisfacator, pentru a le aprecia cat mai mult, dar spre dezamagirea lui, si spre confirmarea acuzarilor lui usturatoare asupra fetelor, multe se opresc inainte de a-si fi dus sarcina inmascata la bun sfarsit..chiar si atunci continua sa spere…pentru k e si el un dependent de speranta.

Cred ca paragrafele astea trebuiesc sa aiba totusi o legatura intre ele, deci dupa ce am zis ce e cel mai evident, apoi am introdus ceea ce e tot evident dar ambalat in intentii tainice o sa trec la punctul lui forte… nu, nu e capacitatea de a te face sa razi, nici aceea de a oferi un sfat asa de la locul lui, nici macar aia de a te certa exact in mijlocul sfaturilor minunate…astea sunt prea evidente, el e “ascuns intr-un loc tainic, ca in adancimile pamantului” Acolo nu o sa ti se para dur, nici rau, nici categoric.

Acolo o sa vezi un om visator ce cauta frumosul, il urmareste si incearca sa il arate tuturor dupa ce il gaseste. Are bucuria unui copil si inima unui indragostit. Ceea ce tu ai putea caracteriza drept “dur, rau si categoric” e reactia lui pentru atitudinea celor care refuza efectiv frumosul, a celor ce lasa seninatatea si sinceritatea sentimentelor si adopta o forma incapatanata impotriva viselor si credintei pline de promisiuni inaltatoare.

E un visator realist, unul care e dezamagit usor si ranit de indiferenta sensibilitatii fata de luncrurile cu adevarat minunate. Dar nu, nu te judeca numai daca ii ceri, nu se crede perfect, mai mult decat judeca pe cei din jur se judeca pe sine…se condamna ca nu face destul, se acuza si pentru partea lui evidenta si pentru cea ascunsa…de aceea de multe ori o sa crezi ca e dezamagit de viata, e dezamagit, dar nu de viata, ci de incapacitatea omului de a se bucura de ea.

Chiar pot sa iti zic cum se simte in momentul asta…bine:D . Nu se gandea ca poate fi citit de cineva cu asa exactitate cu care citeste si el pe altii (nu ca l-as fi citit eu cu exactitate, dar cu exactitatea cu care citeste si el, sau pe acolo:-“), pentru ca e fascinat de oameni, de povestile lor, de gandirea lor si de interesanta miscare de idei si sentimente ce roieste in jurul lui.

Asculta tacerea si o intelege si pe ea.

Acum chiar se asteapta la ce urmeaza…k shtie k efectul de roz e de la ochelari…
Pentru ca ying nu e complet fara yang, pentru ca albul un e alb decat in prezenta contrastanta a negrului, pentru ca ziua e cea mai luminoasa abia cand iti aduci aminte de noapte, o sa iti zic si ceea ce s-ar putea sa nu iti placa la el: oscileaza, dar nu fara explicatie; s-ar putea sa renunte pentru ca ajunge sa se oboseasca si te lasa in voia mintii tale, scrashnind din dinti insa stiind ca daca ar putea sa te ajute mai mult, ar face-o si ii e ciuda ca nu te lasi ajutat.

E un perfectionist, si niciodata un o sa considere asta un defect…ci doar o datorie.
Deseori simte atat de tare nevoia de afirmare incat isi lasa inima sa il acuze abia cu intarziere…dar mereu o face. E atat de sincer incat s-ar putea sa te doara ca te cunoaste prea bine, te cunoaste pana in rarunchii pe care ii ti ascunsi chiar si de tine.

Ii plac regulile, desi ii place sa le incalce doar ca sa se simta un neadecvat al regulilor, cat despre stil, e clasic, dar ca sa nu se simta clasic, mai vaneaza ici si colo cate o influenta dintr-un stil diferit. Ii place rutina, desi ii e frica sa nu ramana in ea. Iar cand vine vorba despre dragoste, el e indragostit de dragoste. E un optimist, insa i se pare prostesc, asa ca se hotaraste sa fie pesimist, ca apoi sa isi dea seama k e un optimist-realist si pesimist –increzator nu poate sa il descrie, pentru ca el nu imparte niciodata 50-50.

A, da, si se plictiseste destul de repede, are simtul datoriei, dar in momentul asta s-a descoperit destul. Se simt bine, dar crede k prea mult cand deja da pe afara e imbuibare.

Nu cred k poti descrie un om in cuvinte, pentru ca ele sunt mult mai prejos decat intentiile mintii, poate mintea are o limba a ei care inca nu ni se face descoperita…dar pe undeva prin sfera atmosferei acestor cuvinte o sa gasesti personalitatea lui Mishu;

...si ca sa termin intr-un stil clasic, o sa raspund micului semn de intrebare din introducere…de ce ii place MISH? Pentru ca e dragalas si alintat, in acelasi timp cunoscut dar poate numai de cei care isi iau timp sa se gandeasca la el.
"



2

hero, looking people in need of help

dear mishu,
eu nu intru in perioada luni-vineri pe calculator decat la scoala, dar acuma am intrat cu gandul la tine. stii de ce? ades cand ma spal pe dinti imi amintesc de tine si m-am gandit sa-ti scriu ca nu esti pe mess;)) ai scris o data pe blogul tau ceva despre rutina. ca detesti sa faci aceleasi lucruri in fiecare zi si ca pana si sa te speli pe dinti in aceeasi directie nu-ti mai place:D
legat de ce ai scris tu acolo am experimentat si eu in ultima vreme...mi-am schimbat felul de a merge spre scoala si chiar drumul(adica merg pe jos desi imi ia 50 minute si merg tot timpul pe altundeva), combinatia de pijamale, ma spal pe dinti tot timpul diferit, am renuntat la vechiul obicei de a face dus...(glumesc:)) dar tot o fac altfel), ora de teme difera in fiecare zi...si cam atata imi amintesc acuma.
dar sa stii ca iesind din rutina zilnica te simti mai confortabil in pielea ta, mai creativ, merita sa faci asta. cred ca ce ai scris tu pe acel blog, desi nu-mi amintesc nici titlul, m-a influentat si am retinut ceva scris special pentru mine :D sau cel putin eu asa am luat-o.
avand in vedere ca ieri m-am culat la 11 azi o sa incerc sa nu stau dupa 10 jumate:D
deci, somn usor!


acesta e un mail care l-am primit de la o prietena foarte scumpa:) care m-a incurajat prin ceea ce mi-a scris.
ma bucur cand pot influenta vietile oamenilor in bine...