nimeni nu mai vrea sa iasa...
"cine a batut in usa la apartamentul 8?" liniste. e ora tarzie in noapte. o ora la care deobicei gandurile lucide se amesteca cu visele. ma trezesc brusc si ascult. imi ciulesc urechile mai ceva ca un iepure paranoic. se aud trei batai puternice. metal pe plastic. in casa scarii." cine a batut in usa la apartamentul 8?" se repeta intrebarea.
am crezut ca am visat.speram sa visez. din nou, trei batai nervoase urmate de aceasi intrebare sacaitoare. recunosc vocea. e batrana care sta singura in apartamenul de langa noi. " cine a batut in usa la apartamentul 8?" vocea e ferma. e serioasa. e ca si cum ar chema pe cineva la tabla. sau ar intreba daca cineva nu si-a facut tema. a fost profesoara.
se aud din nou bataile. e ca si cum ar bate prin mine. fiecare bataie ma cutremura si enerveaza. "va rog sa veniti. cine a batut in usa la apartamentul 8?" am un gest reflex sa ma ridic din pat si sa vad care ii baiul. dar spiritul de conservare imi sopteste sa mai aman putin intalnirea.
"va rog sa veniti. o femeie in varsta va asteapta." de data asta tonul nu mai e nici poruncitor, nici impunator. e trist si rugator. un nod mi se pune in gat. "va rog sa veniti. o femeie in varsta va asteapta". nu mai rezist. nodul din gat e din ce in ce mai obraznic. imi schimb pantalonii si ies afara.
"ce s-a intamplat?"
"a batut cineva la mine in usa si a plecat"
"cine a batut? e 2 noaptea."
ridica din umeri. stie ca nu a batut nimeni. probabil i s-a facut teama si vroia sa vada pe cineva..
"intrati frumos in apartament si culcati-va"
ma priveste lung, schiteaza un zambet ciudat..
"multumesc ca ai iesit... nimeni nu mai vrea sa iasa .."
se misca incet. fiecare pas pare un chin. carja mai mult impiedica decat ajuta...
toate problemele ei sunt doar niste pretexte pentru a intra in vorba cu vecinii. niciodata nu mi-a placut. de cand am fost mic am avut o antipatie fata de dansa. mi-era teama cred. de fiecare data cand ma intalneam cu ea imi era frica sa vorbesc cu dansa, pentru ca indiferent de intrebarea care mi-o adresa, raspunsul il primea cu o mina de neincredere. pentru ea, toti mint.
cred ca batranetea e grea. mai ales daca nu ai familie. mai ales daca ai ramas singur si nu mai ai cu cine schimba o vorba. un "salut, ce mai faci?". sa te simti singur fiind inconjurat de oameni. asta sa fie blestemul care ne asteapta?...
am intalnit deopotriva batrani uraciosi, certareti, nemultumiti si batrani zambitori, fericiti, placuti.
cred ca soarta ne-o decidem inca din tinerete, prin calitatile pe care le cultivam sau prin defectele pe care ni le corectam.
Imi aminesc cu drag intamplarile care le spuneai in tren .
Abea astept sa mergem in Jibou :-))
Vorbim noi pe mess :-)
Bye!:*
@arcadia: si eu sunt de aceeasi parere. din punctul meu de vedere, oamenii fie imbatranesc frumos fie urat. totul e la alegerea lor. nimeni nu te poate forta sa alegi directia imbatranirii.
@anonim: multumesc lulu de comm :)
interesant subiectul......parerea mea este ca nu trebuie sa uitam de batrani..bineinteles ca datorita cursului firesc al vietii cu totii vom ajunge ca si ei in aceeasi situatie in care problemele par ca au trecut insa abia incep....acesti oameni cu tot "timpul lor liber" observa fiecare firicel de praf care se asterne.
consider ca aceasta situatie se aseamana cu cea in care isus bate la usile oamenilor, dar in viata noastra plina de "tot" cu greu se mai poate face loc.....in concluzie "nimeni nu mai deschide usile..(felicia)
@felicia: "Iata Eu stau la usa si bat..."
saraca batranica... daca ar merge cineva o data, de doua ori pe saptamana sa bata ziua la usa ei, nu ar mai bate ea noaptea la usile altora...
scrii naspa
:) ma intreb cat de erou te-ai simtit. dintre toti acesti "nimeni nu mai vrea sa iasa", tocmai tu...
@anonim: si tu. diferenta e ca cineva ii mai masochist ca mine.
@aceeasi_eu: daca ai stii tu...