vorbind cu mine...
faceam azi un uhm... cum ii zice... a, da! un sondaj. ba nu... nu sondaj, zi mai... din ala de raspunzi la intrebari si iti zice ceva... bun sau mistic de tine... un quiz din ala.... chestionar mai:D asa ii zice:D asa un chestionar.
da` nu mai stiu exact ce intrebari avea per total dar... mi-a ramas una in minte:" cum reactioneaza persoanele dintr-o camera, atunci cand iti faci aparitia?"
si in functie de ce raspuns dadeai iti zicea ca esti bufon, ca esti un om respectat, ca esti lider, ca esti un terorist... io as mai fi pus niste optiuni, gen: esti un om fara viitor, esti student, esti multimiliardar in datorii... esti bodyguard la oi... in fine iar ma intind...
se pare ca suntem niste visatori.. de-aia facem quiz-uri dinastea... sa ne spuna altii ceea ce suntem... sa ne complimenteze. nu stiam ca exista o formula magica in care daca bagi niste cuvinte si niste gesturi... niste cuvinte magice si puff... tu vei fi un "whatever" vrei tu sa fii...
ce vroiam eu sa zic e ca ne place sa jucam teatru... bine nu din`ala dramatic... desi da bine la gagici:)) ci pur si simplu sa jucam teatru, sa pretindem ca suntem mai mult sau mai putin decat ceea ce suntem.... totul doar pentru a ne "fit in" stiti? de-a ne simti acceptati.
si ne place sa inducem lumea in eroare. de-aia cand cineva ne face un compliment legat de rolul nostru, ne bucuram sadic ca am reusit in misiunea noastra de a deveni altcineva.
problema o sa apara atunci cand nu mai stii care parte din viata ta e teatru si care e realitate...
de-aia e bine ca atunci cand te uiti singur in oglinda, sa intrebi persoana care o vezi in reflexie:" ...si spune-mi, azi, cine esti?"
nu zic ca e bine sa joci teatru. dar avand in vedere ca toti se cred artisti emeriti si vei fi tentat si tu sa o faci, tot ce pot sa iti zic e sa nu uiti cine esti, sa ai o ancora care sa te poata tine conectat cu realitatea.
ca schizofrenici.... devenim toti, paranoici.. suntem.
am obosit sa mai gandesc, deci urmeaza concluzia:
"construim spitale de nebuni si le imprejmuim cu ziduri, ca sa putem afirma ca noi, cei din afara zidurilor, suntem normali..."
p.s.: oare de ce lucrarea mea de diploma nu e un blog?:-"
Written by printrenori
sa "fit in" suna ca un puzzle, fiecare piesa se potriveste perfect cu cealalta, pe plan orizontal. realitatea e mai degraba un jenga, dar cu fiecare piesa diferita. cand le pui una peste alta se pun suprapun partial, partea comuna da stabilitate. dar au si parti ce atarna, unele in dreapta, altele in stanga dar per total coloana e in echilibru. :)
P.S. fain blog ;)
da mai mishu se poarta mastile..nu fi asa dur ca pe unii chiar ii ajuta..sti e vara, soare, cu cat ai mai multe cu atat esti mai protejat:)-{
buna observatie dsz.misul creca e de acord:).in stilul altui ovidiu:p
adevaru ii ca e destul de profund ceea ce zice dsz ...de-aia nici nu stiam ce sa ii comentez. noroc cu kishu:D
ovidel... nu putem trai fara masti.
am fi prea descoperiti:)
Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.
tanana...nu esti primul care a vazut lumea ca si teatru...nu mi-a placut ideea in care spuneai ca trebuie sa nu confunzi teatrul cu realitatea...sa ai o limita si sa stii pe ce lume traiesti...mie mi se pare ca dimpotriva mintea umana e setata sa viseze sa se hraneasca cu iluzii si asta te tine sanatos la cap...ca toate kkturile care se intampla nu au decat un scop...sa distruga ceea ce noi numim beatitudine...chiar daca e doar o utopie...
ne place sa visam...sa speram..sa traim cu capul in nori pentru ca ceea ce suntem defapt(fiinte rationale)ne-ar putea ingropa in depresii...
orvoar
betmatik
kralbet
betpark
tipobet
slot siteleri
kibris bahis siteleri
poker siteleri
bonus veren siteler
mobil ödeme bahis
SB5