la un pahar de vorba

asta ar trebui sa fie un post aniversar :D pentru ca m-am uitat si am observat ca mi-a fost accesat blogul de 2000 de ori... banuiesc ca e ceva interesant aici pentru fiecare din cei care imi viziteaza blogul, de-aia va multumesc:)


ma uitam cum ploua si mi-am adus aminte ca mie imi place ploaia... voua nu? atatia oameni asociaza ploaia cu starea de melancolie, de visare, de tristete... eu zic ca fiecaruia dintre noi, ploaia creeaza sentimentul de care avem nevoie la momentul respectiv:)


de exemplu, mie imi creeaza asa o stare de bucurie juvenila, stiti, ca atunci cand te bucuri ca un copil ca ai primit o ciocolata sau cand ai avut succes intr-o anumita directie...:D


e ceva inexplicabil... ceva ce simti si iti place si cateodata incerci cu disperare sa recreezi cadrul care ti-a provocat sentimentul respectiv... doar ca ceva lipseste... si cand te astepti cel mai putin acel ceva... isi face aparitia... si nu stii cum, sau de ce, dar dintr-o data are loc o explozie in tine(nu ma refer la cele doua vitamine ale fasolei B si N :P) si te simti plin de vlaga, bucurie... etc...(nu ma refer la cafea sau alte stimulente:P)


ca sa va explic mai exact ceea ce simt eu acuma, am sa va las cu o poezie scrisa de subsemnatul:) pe post de concluzie:D


Hai sa alergam prin ploaie
Ca doi copii strengari ce suntem,
Sa sarim in fiecare balta si
Sa zambim la fiecare fulger

Sa urlam sub mii de tunete
Sa ascundem ploaia-n haine,
Sa ne bata ploaia toata
Innecati de fericire.


Sa zburam ca fluturii
Peste orice balta mare,
Sa strigam murdari pe fata:
"Unde te-ai ascuns, tu, soare?"

Sa intram tiptil in casa,
Sa ne-ascundem de parinti,
Sa ne-asezam cuminti la masa,
Sa parem c-am fost cuminti.