la un pahar de vorba

imi aduc aminte de vremurile cand eram copil si foarte sfios mergeam la fata care imi placea si ii ziceam shovaind si rosu la fata:" vrei sa fii prietena mea?"si invariabil primeam acelasi raspuns. citez:"=))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))" hehe ce vremuri...:))

de mic copil am fost precoce si gandeam inaintea timpului meu(imi merge ceasu inainte..:D)... doar ca nu ma puteam exprima... de-aia stiam ca o sa fiu inginer:))  si imi placea sa gandesc in modele, in tipare... si ca orice copil cu acnee si alte minusuri fizice (butoi cu picioare:)) ) si psihice( cat face 6 ori 9?... pai pai... 69:)) )... aveam nevoie de o arma secreta ca sa pot cuceri specimenele din cealalta specie umana..(a se citi femei...:D)

asa ca m-am pus pe facut un studiu pe o perioada de 10 ani... bine nu chiar pe 10 ani... initial ma gandeam ca va dura toata viata... da` apoi... m-am plictisit si fiin`ca trecusera 10 ani, am zis ca o sa ii zic studiul de 10 ani:D:))

i-am pus si nume:"cum sa cuceresti o fata.." si apoi am adaugat la final.." in 3+1 pasi" :D

uite care sunt:

1. fa-o sa rada.

2. ascult-o.

3. fii acolo pentru ea.

+1. mentine o comunicare permanenta cu ea.

acuma sa stiti o chestie... va functiona, dar daca vrei sa o pastrezi mai mult de 3 luni(mai mult nu a functionat la mine:)) ) va trebui sa aplici alte legi... alte mecanisme... si daca le gasesti sa mi le zici si mie ca sunt curios:))

concluzie:

iuan era in cimitir si tot saruta la 3 femei de zor... apare ghio si cand vede ce face iuan cu atata pasiune, ii zice flamand:"da, bah, si mie una.." la care iuan ii raspunde :"du-te si sapa-ti"...

numa` bine

p.s.: fetelor, puteti sa aplicati si voi acelasi legi, dar in oglinda, pentru a cuceri baietii:D

te-ai simtit vreodata dezamagit de cineva? tradat in perceptia, in imaginea care ti-ai construit-o cu migala referitor la o anumita persoana?

cred ca motivul acestei dezamagiri e faptul ca atunci cand privim o persoana, in mintea noastra creionam un ideal, utilizand elemente specifice persoanei respective. si invariabil persoana respectiva ne este un fel de completare a neajunsurilor noastre.

nu ma refer doar la prietene ci si la prieteni.

tot timpul cautam in cealalta persoana implinirea lipsurilor noastre. si ne agatam cu disperare de o efemera imagine ideala...

ei nu au voie sa greseasca. pentru ca noi gresim... noi avem voie sa gresim ca suntem umani.. ei nu. ei sunt jumatatea noastra... nu neaparat mai buna dar mai speciala.

si cand se intampla sa faca o prostie, o tampenie, reactionezi intr-un mod cu totul neasteptat pentru tine. simti ca persoanele respective te dor. si dintr-o data nivelul ph-ului tau scade vertiginos si devii inapt social, mormaind un salut, strangand din dinti ca sa porti o conversatie si sa nu areti ca te dor....

eu zic ca e bine sa fi dezamagit.

insusi cuvantul dezamagit inseamna o iesire din amageala... chiar daca te doare sa stii ca ai gresit amagindu-te... e bine sa iti revii si sa privesti realist si nu prin prisma unor ochelari cu dioptrii mari de amageala...

in fond.... daca privim celelalte persoane ca pe oameni ce sunt, atunci vom putea sa ne relationam corect fata de ei si cu ei... imi place un gand dintr-un film" a iubi inseamna a nu trebui sa spui niciodata imi pare rau"... ce legatura are iubirea cu relationarea si prietenia? simplu: relationam si ne imprietenim cu persoane pe care le iubim mai mult sau mai putin. nu relationam in acelasi mod cu persoane pe care le uram...

imi veti spune ca de fapt nu le iubim ci le placem... mda... detalii detalii.

eu ma regasesc cate-un pic in fiecare prieten si prietena pe care ii am sau i-am avut... cu lipsurile si plusurile lor.

dar pe tine... pe tine nu te pot iubi. nu te mai pot iubi.

concluzie:

permiteti-mi din cand in cand sa va dezamagesc ca sa ma puteti iubi sau place pentru ce, cum si cine sunt si nu pentru o imagine oricum gresita pe care v-ati facut-o despre mine....

asta ar trebui sa fie un post aniversar :D pentru ca m-am uitat si am observat ca mi-a fost accesat blogul de 2000 de ori... banuiesc ca e ceva interesant aici pentru fiecare din cei care imi viziteaza blogul, de-aia va multumesc:)


ma uitam cum ploua si mi-am adus aminte ca mie imi place ploaia... voua nu? atatia oameni asociaza ploaia cu starea de melancolie, de visare, de tristete... eu zic ca fiecaruia dintre noi, ploaia creeaza sentimentul de care avem nevoie la momentul respectiv:)


de exemplu, mie imi creeaza asa o stare de bucurie juvenila, stiti, ca atunci cand te bucuri ca un copil ca ai primit o ciocolata sau cand ai avut succes intr-o anumita directie...:D


e ceva inexplicabil... ceva ce simti si iti place si cateodata incerci cu disperare sa recreezi cadrul care ti-a provocat sentimentul respectiv... doar ca ceva lipseste... si cand te astepti cel mai putin acel ceva... isi face aparitia... si nu stii cum, sau de ce, dar dintr-o data are loc o explozie in tine(nu ma refer la cele doua vitamine ale fasolei B si N :P) si te simti plin de vlaga, bucurie... etc...(nu ma refer la cafea sau alte stimulente:P)


ca sa va explic mai exact ceea ce simt eu acuma, am sa va las cu o poezie scrisa de subsemnatul:) pe post de concluzie:D


Hai sa alergam prin ploaie
Ca doi copii strengari ce suntem,
Sa sarim in fiecare balta si
Sa zambim la fiecare fulger

Sa urlam sub mii de tunete
Sa ascundem ploaia-n haine,
Sa ne bata ploaia toata
Innecati de fericire.


Sa zburam ca fluturii
Peste orice balta mare,
Sa strigam murdari pe fata:
"Unde te-ai ascuns, tu, soare?"

Sa intram tiptil in casa,
Sa ne-ascundem de parinti,
Sa ne-asezam cuminti la masa,
Sa parem c-am fost cuminti.