la un pahar de vorba

la un moment dat Noica, facea o afirmatie, in contextul scolii ideale pe care vroia sa o ridice. el zicea ca o scoala in care profesorul nu invata si el, nu isi are temei. cu alte cuvinte intr-o scoala sunt invitati sa isi deschida mintea si sa cuprinda multimea cunostintelor atat elevii-studentii cat si profesorii-indrumatorii.

dar cum s-ar putea intampla asta. intr-un sistem educational in care cei care impart feliile cunostintei, nu se comporta ca niste chelneri, ci ca si patroni. nu zic ca toti sunt asa, dar in afara de vreo doua persoane, restul toti aveau ideea megalomaniei foarte bine impregnata in minte.

nici macar nu vreau sa ma leg de examenele picate pentru ca asa a vrut un "cineva", care nici macar nu s-a obosit sa iti corecteze lucrarea. ci, si-a rotit privirea peste foaia mazgalita, o privire obosita si absenta si nu nerabdatoare sa vada cat de mult au inteles studentii din ceea ce el ar fi vrut sa le spuna, ca mai apoi sa decida ca lucrarea nu e buna. totul intr-un interval de 1-2 secunde. unde? cand? de ce?

si daca intrebai de ce ai luat doar 6, cand tu stiai ca lucrarea ta e de cel putin 8, sa asisti la una din minunile lumii. demizeul isi ridica ochii si te pironea. pentru o clipa era nedumerit. cum ai indraznit sa ii contesti autoritatea si somitatea din domeniu? nesabuitule! nu puteai sa iti tii gura? acum vei auzi sentinta de care te puteai lipsi :" ce? nu e bun 6? bine mai baiatule. atunci hai in toamna la marire. 4. sa vedem atunci daca mai iei  tu 6..."

aveam un profesor care fugea de studenti. la propriu. il cautau studentii sa dea examen cu el si el nu vroia. asa ca se folosea de orice coridor mai ascuns pentru a ajunge la cabinetul lui. il puteam aduce la examen, doar daca mergeam la decan si il param ca nu vine la examen. si decanul il suna. el venea cu coada intre picioare. si apoi se intampla dezastrul. 80-90% dintre noi, eram dati ca si victime de razboi. nu mai stiam ce sa facem. daca nu il chemam la examen, nu l-am fi dat, ceea ce insemna ca e restanta. daca il chemam, il puteam chema numa` prin telefonul atotputernicului decan, atunci se oftica ca era prins si ne pica aproape pe toti...

un alt demizeu, ne incuraja inainte de examen:" voi sunteti 30 in grupa. maine la examen o sa va prezentati vreo 20, dintre care 10 o sa iasa afara cand or sa vada subiectele. dintre cei 10, 6 nu vor lua examenul. iar dintre cei 4, niciunul nu va avea mai mult de 6." cum sa te mai mobilizezi la un asemenea om?

apoi mai sunt cei cu listele de prezenta. daca nu aveai nush cat la suta prezenta nu luai 5-ul chiar daca ai fi scris de 10. te primea in examen, dar era degeaba. si tu stiai asta. si el stia asta. am avut neplacerea sa intalnesc un om care isi promova cartile la examen. zicand asa:" cine are cartea mea, poate sa o scoata pe banca si sa o deschida. cine nu are cartea mea, poate sa o cumpere acuma."

era o vorba interesanta:"cine nu stie sa faca, se apuca de predat." intelegeti-o cum vreti voi.

am intalnit si profesori corecti. si interesati. care ne tratau ca pe niste viitori colegi si nu ca pe niste numere intr-un catalog. profesori cu care puteam sta la o cafea. care ne povestea cate si mai cate. era o adevarata placere sa stai in prezenta lor. si aveau mintea deschis si erau receptivi la orice informatie am fi avut in plus. nimic nu era nedezbatut. si niciunul nu avea cuvantul final. intotdeauna era loc de completare.

atunci l-am inteles pe Noica. o scoala in care si profesorii invata la fel ca si studentii e ceva de dorit. un loc in care mintea ta sa ii hraneasca pe altii dar in acelasi timp sa iti fie hranita de ei. in acea scoala, totul este posibil. si totul poate fi imaginat. acolo, visarea si stiinta nu sunt exclusiviste una fata de alta. ci se intrepatrund...