s-a terminat
si daca pana acuma am avut o scuza sa ne retragem seara cu baietii, de-acuma trebuie sa inventam altceva. campionatul mondial s-a terminat. ce bine. prea ma certam pentru custodia televizorului. ca astia cu meciurile nu au luat deloc in considerare spiritul suav al femeii care trebuie sa isi ingroape grijurile zilei in telenovele.
stati putin. de fapt e telenovela si nu telenovele. ca toate parca sunt croite identic pe aceeasi idee. pline de neprevazuturi prevazute si de intrigi intrigante cu fiul mort si reinviat, fata saraca ajunsa bogata si asa mai departe. nici nu e greu de inteles de ce prind telenovelele. cine nu viseaza la mai mult?
vineri noaptea m-am intors din tabara cu pruncii. a fost exact cum ma asteptam sa fie. timp de 5 zile nu m-au cautat prietenii si nici eu nu i-am cautat. nu am avut internet, mess, ziare, nimic care sa ma conecteze cu lumea inconjuratoare.
si stiti ceva? cand te rupi de lume, nu mai simti nici criza economica, nu mai simti nici crizele sentimentale ale unora, nu se mai boceste nimeni, nu trebuie sa mai faci pe umarul plangaciosilor. cand te rupi de lume, poti sa iti rearanjezi prioritatile corect. fara influente.
am vazut cerul plin de stele. ceva ce nu am mai vazut de cand eram mic si stateam la bunici la munte. cineva zicea ca orasul ucide visarea. sa stiti ca a avut dreptate. mi-a fost de ajuns o singura privire pe cerul instelat pentru ca mintea mea sa o ia razna si imaginile sa imi apara in minte. vise. amintiri. ganduri. dorinte
p.s.:
sunteti neamuri? nu, doar verisoare...
