nu te grabi, savureaza!
m-a amuzat un coleg italian, care astepta in capatul scarilor sa urc, pentru a putea el cobori. si eu urcam lejer, ardeleneste. fiecare pas, bine conturat si asezat pe treapta care trebuie, cu incredere, zambitor si impacat. nu ma grabeam, pentru ca stiam unde vreau sa ajung, cat am de urcat si ce trebuie sa fac dupa ce ajung sus. vazusem drumul asta in mintea mea de prea multe ori.
il vedeam cum se macina asteptand sa urc. si cand in final ajung sus, se uita la mine si ma intreaba:"ma, why you not hurry?"(un amestec de italiana cu cuvinte englezesti, norocul lui e ca asa vorbesc si eu engleza, asa ca ne intelegem perfect). i-am raspuns zambind:" if I hurry, I make mistakes. if I not hurry, I make mistakes. so why hurry?"
am auzit un aforism romanesc care spunea ca cine se grabeste va intarzia. eu cred ca lumea se prea grabeste. inspre ce? time is money? pentru cine? sigur nu pentru cei care muncesc...
unul dintre fratii mei, imi zicea cu multa vreme in urma ca banii nu se fac muncind. nu l-am inteles atunci. acum da. daca lucrii si iti dai tot interesul, vei fi platit decent. atat. vei avea bani de la un salar la celalalt. si Doamne-fereste de o nunta...
eu sunt multumit si impacat. vorba unei bloggerite: n-am chior de ban dar mintea mi-e avere. subscriu. desi.... nu stiu ce sa zic de ultima parte, am mari retineri.
am intrebat mai multi oameni zilele acestea:" esti fericit/a?". stiti ce raspuns am primit? aproape de la toti era acelasi raspuns:"nu sunt. dar imi doresc foarte mult." oare de ce avem nevoie pentru a fi fericiti? posesiuni materiale? jumatati de persoane? iubire? pace? liniste?
ce-ar fi daca nu ne-am mai grabi? cred ca daca ne-am face timp sa savuram tot ceea ce ne inconjoara: oameni, lucruri, am fi pusi fata in fata cu o dimensiune noua a existentei din care am avea doar de castigat.
Ps.116:7 "Întoarce-te, suflete, la odihna ta, căci Domnul ţi-a făcut bine."
"si eu urcam lejer, ardeleneste"...mi te si imaginez si incep sa rad in mintea mea. Daca urcai la fel cum obisnuiai sau obisnuiesti inca sa mergi...ii clar:). Inca n-am mai intalnit vreun om sa mearga la fel de "ardeleneste" ca tine. Da stii ce-i bine? Ca mintea iti merge moldoveneste, iar trupul ardeleneste.
O zi savuroasa!
draga rox_harbuz, inca mai merg "ardeleneste", cred ca e semnatura mea. cat despre mintea care imi merge moldoveneste... nu stiu ce sa zic... sa o iau ca si un compliment? am inca dubii... :)
Ma refeream strict la ideea de "rapiditate", deci ia-o ca un compliment si-atat:). Ai inca dubii...auzi la el...si eu care ma gandeam ca timpul schimba mersul...mintii.
:))
Prefer mersul rapid...ai timp sa faci mai multre chestii intr-o zi. Si asa zilele sunt prea scurte(parerea mea), macar sa poti profita mai mult. Poti sa te opresti sa savurezi numai ce crezi tu ca trebuie savurat. Nu cred ca ai ce savura din uracatul unor scari. Deci...te contrazic :D
Imi imaginez...parca te vad cu mersu tau inconfundabil ...parca meri nu vi :)))
e dreptul tau sa ma contrazici:). dar sa stii ca urcatul scarilor poate fi interpretat si metaforic. mai ales...
bine punctat, cata :)
nu trebuie sa ne grabim si totusi toata ziua suntem in graba.
oriunde te uiti vezi doar oameni alergand.
asa e lavi.
de am avea macar intelepciunea sa stim catre ce sa alergam:)
asa-i, mishucule! mintile "avere" savureaza ce altii nu vad. in privintza ta...nu am dubii. so...distractie placuta! ;)
grazie! daca vine de la tine,primesc...
Pfoai...ce bine ca nu is singurul care nu ma grabesc pe strada....mai ales cand ascult muzica, asa ardelean is...:))
asa-i ca ii bine sa fii ardelean? :D