la un pahar de vorba

stii cum e atunci cand ai nevoie de liniste? cand vrei sa ai timp pentru tine doar, cand stii ca nu te poti intalni cu prietenii tai pentru ca nu ai ce sa le oferi? pentru ca esti gol si ei s-au invatat sa consume tot timpul ceva de la tine?
nu stiu ce e mai tragic. tu ca nu mai ai ce sa le oferi si incerci sa te retragi intr-un coltisor ca sa te intregesti sau ei ca sunt dependenti de tine?
cum sa mergi in mijlocul lor cand nu poti sa le stapanesti setea de tine? ajungi sa le dai bucate straine, bucate care nici tu nu le-ai manca....
eu imi arat afectiunea fata de cineva prin timpul pe care aleg sa il petrec cu aceea persoana. fie prin conversatii tampite, fie prin plimbari, fie prin iesit la o cafea, fie prin vorbit la telefon..
eu sunt bogat. sunt bogat in timpul pe care pot sa il traiesc alaturi de ceilalti. din nefericire sunt nechibzuit. si aleg sa petrec f mult timp cu o singura persoana... e bine? e rau?
nu sunt cu nimic mai bun ca altii si cu nimic mai rau, poate singura diferenta e ca imi place sa cred ca am fost zidit sa simt totul si nimic. si eu ma pierd in marea de oameni. nu am nimic cu care sa ies in evidenta. si totusi unii ma numesc prietenul lor si sunt insetati de prezenta mea...

"Am visat ceva stupid azi-noapte.
Probabil ceva cu tine.
Sa fi fost oare pentru ca am adormit intr-o parte?
Sau pentru ca n-am mai simtit inima ta cum inima mea o tine"

lume, lume, hai la bucate-alese,
hai la devorari de mine,
lume, lume, nu mai sedea in case,
hai, iesi la lumina.... lume, lume, nu am ce sa va ofer decat pe mine...