la un pahar de vorba

dand o raita printre bloguri, am descoperit ca majoritatea bloggerilor isi exprima prin posturile lor o parte ascunsa a eu-rilor personale, fiind intr-un fel adapostiti fie de anonimatul autorului fie de dimensiunea alter-ego-ului autorului...

spun lucruri pe care putini au curajul sa le vorbeasca in fata cu o persoana. si sincer nici nu e de condamnat. traim intr-o generatie care cauta cu nesat sa traiasca din spatele monitoarelor si a tastaturilor.

suntem capabili sa ne destainuim cele mai ascunse trairi si secrete unor persoane abia cunoscute si sa ne incredintam linistea vietii noastre in mainile lor. renuntam la relationarea face 2 face. devenim mai comozi.

e mai usor sa te destainui si sa iti deschizi ungherele sufletului pe mess(de exemplu), decat sa faci acelasi lucru "pe viu". a face lucrul asta intr-o intalnire normala, necesita mult mai mult curaj. pentru ca iti trebuie curaj pentru a plange de fata cu o alta persoana; pentru a rosi sau a te simti cel mai de jos om.

in schimb cand vine vorba de virtualitate, aruncam 3-4 emoticonuri si gata, am rezolvat si trairea sufleteasca.

cand vorbim de virtualitate, suntem maestrii disimularii. pentru fiecare casuta de convorbire deschisa, suntem capabili sa inventam o personalitate noua care sa fie in stare sa conduca acea conversatie.

am inceput sa ma leg de bloggeri si am ajuns sa vorbesc de toti.

asa ca sa revenim.

lumea bloggerilor, in marea ei majoritate, e o lume a frustratilor. analizati atent, aceste cuvinte ale mele si nu le desfiintati direct. nu ma refer la toti bloggeri ci la marea majoritate. daca aveti timp sa va plimbati prin blogosfera(si sincer va spun ca sper sa nu aveti...) o sa vedeti si o sa puteti sa ii si deosebiti pe frustrati de normali(desi cred ca in ziua de azi toti suntem frustrati).

toti frustratii vor sa redevina copilul din anii copilariei de aur aka epoca ceausescu, sau vorbesc despre aventuri din epoca comunista, sau isi plang iubitele/iubitii , incat ajungi sa crezi ca toata lumea se desparte in ziua de azi; sau ca e prea mult soare afara; sau e prea multa ploaie...; sau nu am chef azi...
si e greu sa iesi dintre aceste coordonate.

cateodata dupa ce dau o tura prin blogosfera, ma simt deprimat.

din nefericire, se pare ca si eu fac parte din aripa aceea a bloggerilor frustrati si probabil frustranti. si cu ocazia asta imi cer scuze cititorilor fideli pentru toate momentele cand v-am impuiat capul cu frustrarile mele... cum ar fi si acum.

cam in fiecare an, fac o pauza de mess, asa cam o saptamana-doo(intentionat am scris doo si nu doua).

cred ca vineri o sa incep pauza mea de mess de pe anul acesta. si nu doar mess ci si blog si tot ce inseamna activitatea de relationare virtuala....