la un pahar de vorba

pare-se ca am intrat si eu in randul majoritatii internautilor care au ajuns sa gandeasca, in cel mai bun caz, dual. si cand zic dual, nu ma refer la doua modalitati de gandire diferite sau macar asemanatoare sau doua creiere ci pur si simplu se refera la faptul ca imi vine foarte usor sa gandesc si uneori chiar sa imi exprim ideile in romana, engleza si uneori, f rar, in franceza. daca stau sa analizez bine, am depasit pana si limita de dualitate...

cauze? probabil influentele occidentale realizate prin filme, muzica... as vrea sa zic si carti, dar eu nu citesc carti in engleza. ca sa fiu perfect sincer, nu citesc carti. bine nu deloc. ci doar asa o carte la 3-4 ani. poate daca ar fi cartile niste ziare...

tot mai des ma simt asaltat de sarbatorile, nu neaparat americane ci vestice, cum ar fi valentine`s day sau halloween-ul. desi poporul nostru are corespondente la aceste sarbatori, parca mai placute sunt caprele vecinului. mai atractiv mi se pare valentine`s day vs dragobete. sincer acuma, va place cum suna dragobete? cand s-a ales numele, cred ca cineva nu si-a facut treaba cum ar fi trebuit... dar nu ma mira.

apropo, nu stiu daca exista sarbatoare mai tampita ca halloween-ul, poate doar ziua barbatului... dar revenind.

stiti de ce se mascheaza pruncii de halloween?(in continuare scris ca si halouin) probabil ca o sa imi spuneti(si e dreptul vostru sa va exprimati parerea, dar asta nu inseamna ca ma si intereseaza) ca cu cat e mai buna costumatia, cu atat primeste respectivul un "treat" mai bun.

uite cateva tampenii particulare ale sarbatorii:
1. te imbraci in diverse costume de stafii, frankensteini, dracula, vampiri, mumii, etc... cu scopul de-a speria duhurile care se presupune ca in noaptea asta pot sa ne invadeze lumea. yeah right... logic vb e ca si cum te-ai speria de o caricatura de-a ta.
2. mergi din casa in casa imbracat penibil, nu ca sa sperii duhurile ci pentru ca iti place sa cersesti dulciuri. c`mon, nu inteleg de ce nu fac nimic nutritionistii care ne invata sa mancam bine. e timpul sa va revoltati si sa opriti desfraul asta gastronomic... nutritionisti din toata lumea: uniti-va!
3. e singura sarbatoare care iti da dreptul sa te razbuni pe cei care nu sunt deacord cu tine. adica pe cei care nu vor sa iti dea dulciuri.
4. e singura sarbatoare care intrece 1 aprilie in farse. doar ca farsele din ziua asta sunt morbide.
5. se recomanda urmarirea de filme horror ca sa intrii in spiritul halouinului.
6. multi nu stiu ce e halouinul, da` asta nu ii impiedica sa sarbatoareasca.
7. are culori preferate. negru si portocaliu.
8. trebuie sa zici la fiecare familie la care mergi deghizat:"trick or treat?" un fel de ne dati sau va jucam o festa?


lista e deschisa si cred ca se mai pot adauga cateva tampenii...

ca si crestin, ma indoiesc ca e o sarbatoare care merita sarbatorita. adica nici macar sarbatoare nu poate fi numita. cica un preot, intrebat ce parere are ca de aceasta sarbatoare, tinerii se imbraca in draci si duhuri si spirite si etc... raspunde sec:" pai daca doar o zi pe an fac asta, nu e niciun pericol..." eu as completa:"pericolul e ca intreg anul sunt ceea ce se imbraca acuma. cu alte cuvinte acuma devin ei insisi"

eu zic sa nu halouin. hai mai bine pe la mine sa ne uitam la un film. am inteles ca a aparut saw 6....

... si ca sa nu incep cu deci, voi incepe cu asadar. deci, dupa cum v-am spus in ultimul post, incepand de azi iau o pauza de la ymsgr si blog. cam o saptamana asa... nu e mult, doar ca nu mi-am dat seama decat azi ca pe cand o sa revin o sa fie deja noiembrie... deci e ca si cum m-as culca in octombrie si m-as trezi in noiembrie...
si m-as intreba: unde a disparut octombrie?:-??

partea faina e ca in afara de vreo 2-3 persoane cu care vorbesc constant pe mess, restul nici nu o sa simtiti ca am fost plecat.

iar pentru devoratorii de bloguri, veti avea ocazia sa mai cititi din posturile mele anterioare. si eu m-am citit zilele trecute si mi s-a parut interesant cum am evoluat sau involuat dupa fiecare post...



in mod normal, ar trebui sa ma explic, sa va dau motivele pentru care renunt pentru o perioada la socializarea virtuala. well, cred ca v-ati dat seama deja. e vorba de socializarea virtuala. vreau sa renunt la ea si sa ma focalizez pe socializarea reala si nu doar atat. dar cine stie, poate reusesc sa mai citesc si eu o carte.

urati-mi noroc la cura asta de dezintoxicare si ne-om citi in nov.

numa` bine dragii mei. si iubitele mele...

toata lumea stie ca in wrestling nu au loc batai reale ci totul e regizat. as putea spune ca totul e fals, deoarece nu se bat pe bune ci conform unui scenariu prestabilit. dar atunci as spune ca si teatrul e fals. si filmele sunt false. pentru ca sunt regizate.
dar daca as merge inainte cu logica asta, care nu afirm ca este buna, ar trebui sa spun ca multe lucruri din vietile noastre sunt false. pentru ca pe langa faptul ca suntem cei mai buni actori, suntem si cei mai mari regizori. si cred ca sunt suficiente momente din vietile noastre pe care le regizam, pe care le pregatim din timp. cum sa zambesc, cum sa reactionez, ce sa spun, ce emotie sa conturez mai puternic... etc.
pana una-alta, vreau sa va arat o chestie regizata si zic eu de exceptie:)


daca suntem asa de buni actori si regizori si putem interpreta totul si gandi totul cu vreo 2-3 mutari dinainte... cum se face ca mai exista lucruri care ne surprind?
persoane care ne surprind, desi putem afirma ca stim ce rol interpreteaza...hm.
v-am zis ca logica mea de mai sus nu e buna...

dand o raita printre bloguri, am descoperit ca majoritatea bloggerilor isi exprima prin posturile lor o parte ascunsa a eu-rilor personale, fiind intr-un fel adapostiti fie de anonimatul autorului fie de dimensiunea alter-ego-ului autorului...

spun lucruri pe care putini au curajul sa le vorbeasca in fata cu o persoana. si sincer nici nu e de condamnat. traim intr-o generatie care cauta cu nesat sa traiasca din spatele monitoarelor si a tastaturilor.

suntem capabili sa ne destainuim cele mai ascunse trairi si secrete unor persoane abia cunoscute si sa ne incredintam linistea vietii noastre in mainile lor. renuntam la relationarea face 2 face. devenim mai comozi.

e mai usor sa te destainui si sa iti deschizi ungherele sufletului pe mess(de exemplu), decat sa faci acelasi lucru "pe viu". a face lucrul asta intr-o intalnire normala, necesita mult mai mult curaj. pentru ca iti trebuie curaj pentru a plange de fata cu o alta persoana; pentru a rosi sau a te simti cel mai de jos om.

in schimb cand vine vorba de virtualitate, aruncam 3-4 emoticonuri si gata, am rezolvat si trairea sufleteasca.

cand vorbim de virtualitate, suntem maestrii disimularii. pentru fiecare casuta de convorbire deschisa, suntem capabili sa inventam o personalitate noua care sa fie in stare sa conduca acea conversatie.

am inceput sa ma leg de bloggeri si am ajuns sa vorbesc de toti.

asa ca sa revenim.

lumea bloggerilor, in marea ei majoritate, e o lume a frustratilor. analizati atent, aceste cuvinte ale mele si nu le desfiintati direct. nu ma refer la toti bloggeri ci la marea majoritate. daca aveti timp sa va plimbati prin blogosfera(si sincer va spun ca sper sa nu aveti...) o sa vedeti si o sa puteti sa ii si deosebiti pe frustrati de normali(desi cred ca in ziua de azi toti suntem frustrati).

toti frustratii vor sa redevina copilul din anii copilariei de aur aka epoca ceausescu, sau vorbesc despre aventuri din epoca comunista, sau isi plang iubitele/iubitii , incat ajungi sa crezi ca toata lumea se desparte in ziua de azi; sau ca e prea mult soare afara; sau e prea multa ploaie...; sau nu am chef azi...
si e greu sa iesi dintre aceste coordonate.

cateodata dupa ce dau o tura prin blogosfera, ma simt deprimat.

din nefericire, se pare ca si eu fac parte din aripa aceea a bloggerilor frustrati si probabil frustranti. si cu ocazia asta imi cer scuze cititorilor fideli pentru toate momentele cand v-am impuiat capul cu frustrarile mele... cum ar fi si acum.

cam in fiecare an, fac o pauza de mess, asa cam o saptamana-doo(intentionat am scris doo si nu doua).

cred ca vineri o sa incep pauza mea de mess de pe anul acesta. si nu doar mess ci si blog si tot ce inseamna activitatea de relationare virtuala....

ce face omul cu mana lui se numeste??? hai ca stiti nu va mai ascundeti dupa degete. se numeste lucru manual.

a sosit timpul pentru o mica reimprospatare, ceva nou, o reinventare... o ceva... mai ales ca "si afara ploua, ploua, ploua, si-i trecut de ora noua..." .

mai exact ce am facut? mi-am pus geamuri noi. bine nu din alea termopan cu cadru de lemn masiv si culoare mata... nu, nu, nu... mi-am pus geamuri, adica Windows.

cand simti ca nimic nu mai merge cum trebuie si totul se darama in jurul tau, ce faci? simplu iti pui un windows sus... ca sa ai motive de fericire...

dupa o formatare, o instalare, o dezinstalare, o alta formatare, o noua instalare, sunt fericitul posesor a unui windwos icspeu cu espe trei...



si daca am os-ul nou, am zis ca ar fi bine sa imi upgradez si browser-ul de internet... stiti cum e? toti incep cu IE si apoi trec pe vulpea de foc, aka fire fox... ei la mine drumul e mai lung: dupa ce am inceput ca toti noobi cu IE, am trecut pe avant, apoi pe orca si acuma sunt pe? pe? hai ca nu o sa ghiciti... sunt pe safari, browser-ul de la apple.

cand m-oi satura si de el... l-oi schimba cu altceva... da` pe vulpe tot nu vreau sa ma bag... am o repulsie... nu stiu de ce...

mi-am pus de ceva vreme si ymsgr beta 10... am crezut ca e mai spectaculos... well nu e. poate sunt doar eu acru... da` pe cat am fost de entuziasmat la inceput... pe atata sunt acuma de dezamagit...

sa fim seriosi, ymsgr9 sau ymsgrb10... diferente minore... si calitatea video pentru convorbirile alea... nu-i chiar ca in poze... am verificat-o cu prietenul meu drag calin:D bine... mi se pare ca era undeva pe la 12 noaptea... detalii detalii detalii.


tin minte ca mi-am pus cam prin mai-iunie windows 7... am fost foarte incantat de el... in schimb el nu era incantat de calcu meu, asa ca a trebuit sa renunt si sa ma intorc la vechea mea iubire: icspeul.

apropo, mai tineti minte ecranul albastru de la windows98?;)) ce fericit eram cand il vedeam...

hai... sa ne-auzim cu bine
p.s. pentru cei nostalgici, v-am gasit niste mesaje de eroare de la win95 si 98, foarte tari. aici

am o problema. da` una mare de tot. si ma gandeam ca poate ma veti ajuta voi.
uite in ce consta problema mea: uit.

dar nu orice si oricand, ci uit zilele de nastere a celor care imi sunteti prieteni si apropiati. cateodata uit zilele de nastere chiar si a celor din familia mea...
si nu e ca uit... da` apoi trebe sa gasesc o "scuza" pentru care nu i-am urat de bine lui cutarica...

intr-o vreme am gasit o scuza care imi place mult:" pai stii, am vrut sa fiu ultimul care iti spune la multi ani"... da` s-a cam saturat lumea de ea si tare mi ca nu mai prinde...

nu imi place sa mint, dar spuneti-mi voi... cui ii place sa stie ca a fost uitat de cineva cu care are o prietenie decenta?

cred ca a fi uitat de cineva sau a fi trecut cu vederea de o persoana pe care o consideri importanta in anturajul tau(si aici nu ma refer la mine, eu sunt insignifiant), e cea mai urata dezamagire posibila. probabil de-aia multi se simt frustrati de ziua lor, chiar de nu o arata...


pe mine nu ma deranjeaza ca nu ma sunati de ziua mea, sau nu imi trimiteti mailuri sau spam-uri... in ultimii ani mi-am cam inchis telefonul de ziua mea si am fost pe "ascunse" pe ymsgr(ymsgr=yahoo messenger)
cateodata.. de fapt nu cateodata ci tot timpul as vrea sa ma uit de ziua mea...

revenind, daca nu e prea mare aroganta mea... cand e ziua voastra... sunati-ma sa va spun la multi ani...

azi e duminica. e ziua odihnei. ziua de odihna. o zi in care ar trebui sa ne odihnim.
de ce oare asociem odihna cu somnul sau pierdutu` vremii sau pur si simplu sa stai aiurea?

eu zic ca odihna asta ar trebui sa aiba alt inteles in afara de cel de repaos total.
cred ca ne odihnim atunci cand ne delectam mintea cu lucruri care ne plac si care ne fac sa ne simtim bine si chiar fericiti.

o carte, un film, un ziar, stat "la un pahar de vorba" cu cineva care te face sa te simti in largul tau, mers la biserica, savurarea unei prajituri, plimbare printre frunze, meditatie, rupere de contextualitatea mediului care te inconjoara, mers la teatru, la opera, vizite, desenatul, coacerea unei prietenii noi... toate acestea sunt in acceptiunea mea, lucruri odihnitoare. lucruri pe care le fac cand vreau sa ma "hodin".

insa cel mai odihnitor lucru pentru mine este sa cant. dar nu oricum si oriunde si orice. ci sa cant Domnului. "fericirea mea este sa ma apropiu de Dumnezeu"...

va las mai jos ceva frumos si odihnitor: Ciprian Porumbescu si a lui Balada...



e duminica. ce zici? ne odihnim?

astazi este ziua preferata a femeilor. pentru ca ziua de azi incepe cu s si se termina cu g. daca nu ma credeti, cititi dovada: ShoppinG. vedeti? incepe cu S si se termina cu G.

barbatilor, nu le-o luati in nume de rau femeilor ca le place sa faca cumparaturi. de fapt nu sa faca ci sa mearga la cumparaturi. atentie! e diferenta ca intre cer si pamant.

mersul la cumparaturi inseamna plimbare prin magazine si vazut "ce mai e nou", ce mai e la reducere, asortari de diferite accesorii netrebuincioase... pe cand facutul de cumparaturi inseamna o tinta precisa. o lista detaliata, cu instructiuni clare..(asta, intrinsec, apartine barbatilor..)


pentru femei mersul la cumparaturi are rol terapeutic. e ca si cum ne-am uita noi barbatii la un film de actiune sau la un meci de fotbal sau de box sau la..., ne relaxeaza si ne face sa uitam de problemele stringente( hai ca asta a fost buna, tre`be sa recunosteti... barbatii si meditatul la probleme... cand stim cu totii ca femeile duc greul gandirii. ele sunt cele care ne cicalesc mereu cu diverse probleme pe care noi le uitam... si nici macar nu ne chinuim sa le uitam, ci le uitam pur si simplu:)) )

asa ca barbati, azi fiti femei sau cel putin carucior de ocazie si sustineti plasa sau poseta sau haina sau ce va mai da preferata inimii voastre sa carati si luati parte la relaxarea ei. daca nu veti lua parte... o sa va para rau... atat la propriu( buget) cat si la figurat(o sa aiba grija sa iti aminteasca de mai multe ori pe zi ca a trebuit sa care singura atata amar de cumparaturi...)



nu stiu daca ati auzit, da` se pare ca o sa existe de la anul, in luna martie, atat ziua mamei cat si ziua tatalui. a mamei e in prima duminica a lunii martie si a tatalui in a doua duminica a lunii. s-a luat hotararea pentru a fi corecti politic... dar noi stim adevarul. atat ziua mamei cat si ziua tatalui nu va insemna altceva decat 2 ocazii de...de... hai ca v-ati prins. toate fetele cu mine: SHO-PPING! SHO-PPING!! SHO-PPING!!!

alaturi de latura recreativa a acestei activitati, mai exista latura relationarii. cu alte cuvinte femeile, prin shopping, socializeaza, interactioneaza, afla pulsul comunitatii, se lanseaza noi stiri, se creeaza noi legaturi de prietenie; femeile la cumparaturi devin mai sensibile. nu credeti? incercati doar sa comentati ceva in legatura cu ceva ce ii trage cu ochiul. de fapt nu sa comentati, va provoc sa deschideti gura!

barbatilor. daca toata saptamana voi ati fost cei care ati purtat pantalonii in familie... azi va indemn sa le lasati pe femei sa poarte pantalonii. serios. nu ati vazut ce frig ii afara? termometrul meu de pe net imi arata ca e 1 grad celsius la cluj. that`s cold bro`....




cineva imi zicea ca probabil barbatii nu le-ar minti pe femei daca ele nu ar fi asa cicalitoare... eu as adauga ca nici femeile nu ar fi asa de cicalitoare daca nu le-am frustra noi...

femeilor, bucurati-va de o zi de sambata plina de relationari si interactionari si... happy shopping... meritati!!!

barbatilor... dati-le pace... oricum saptamana e a noastre: muhahahahaha!!!

numa` bine la toti... and don`t take it personal. eu inca mai cred in suprematia barbatului!

and so it is, just like you said it would be...
e vineri:D:)) daca as fi fost un cowboy as fi strigat IIII-haaa sau Ya-hooo, dar nefiind un asemenea om voi recurge la gesturi mai putin ostentative si mai "calculate" la fel ca si unul din preferatii mei din desene animate: droopy.. care zice:" you know what? i`m happy...."

deci e vineri. a mai trecut o saptamana. pentru unii o saptamana usoara, pentru altii grea... saptamana asta trebuie sa recunoasteti ca a fost interesanta: ne-am pierdut guvernul, a nins pentru prima data in aceasta jumatate a anului, am batut insulele feroe... dupa cum ziceam interesanta.

parca de-abia asteptam sa vina vineri. sa ma debransez de la toate porcariile mass-media si toate problemele saptamanii. pentru ca de vineri pana duminica sunt doar al meu si imi dozez timpul cum vreau eu si mi-l petrec cu cine vreau eu.

vineri e zi scurta. oricum ai numara orele de la lucru, sau faculta sau liceu... parca vineri trec toate mai repede. si nu doar ca trec mai repede da` nici macar nu iti permiti sa te mai stresezi sau enervezi cu toate problemele mai mici sau mai mari, mai tampite sau mai netampite...

e vineri nu ma deranjati.

e vineri... totul incepe aici si acum.

e vineri so... i`m in love.



sa aveti un week-end fain dragilor...

si pentru ca azi e ziua glumelor.... va propun un om care isi iubeste meseria... si cred ca si meseria il iubeste pe el. nu stiu daca asa e. oricum merita sa va rupeti putin de ritmul nebun al vietii si sa luati o pauza pentru bine dispunere.




cand eram mai mic si eu am vrut sa devin mim... apoi actor... acum sunt un actor... la fel ca toti ceilalti si imi doresc sa fiu din nou mic... sau mim... sau..

apropo.. v-am zis eu ca ramanem fara guvern? ha.... dar din nou... pe cine intereseaza?

azi am fost foarte matinal... muuult mai matinal ca in alte zile. probabil din cauza visurilor mele. care de fapt erau doar unul singur contorsionat.

am visat ca m-am insurat. mai exact ca eram in ziua nuntii. pregatiri, alergari, retusari de ultim moment...

daca pana acuma nu stiam cum o cheama pe viitoarea mea sotie, acuma stiu. numele ei incepe cu i si se termina cu oana... va las pe voi sa faceti matematica. are parul lung si drept si negru si e foarte frumoasa.(ceva nu se leaga. mie imi plac cretzele, vopsite roscat... cred ca cineva imi face o gluma)

in timp ce mergeam spre biserica sa spunem DA-ul ala cliseu, cu cine credeti voi ca ma intalnesc? ei bine.... cu? cu? nimik? of.. m-am intalnit cu Super-Base care mi-a propus sa fiu prim-ministru pana dupa alegeri... evident l-am refuzat... n-am timp de joaca politica...

azi mi-e prima zi de munca oficiala. lucrez pe hol, am de schimbat un intrerupator si o priza si apoi zugravit impreuna cu sefu mare... sper sa ajung la timp la locul de munca... daca si aici voi intarzia...

nu mai fiti tristi, azi e miercuri... asa ca fie va enervati fie zambiti fie ambele, adica va enervati zambind sau zambiti enerva(n)t.

p.s. in timpul visului nu a fost lezata nicio fata cu numele care incepe cu i si se termina cu oana. asa ca tuturor fetelor: nu fiti dezamagite ca nu am folosit numele vostru... inseamna ca mai aveti o sansa. iar celor pe care le cheama ioana, uhm stati linistite e doar un vis, n-are rost sa va panicati aiurea;))

p.s.2 mi ciuda ca nu mai tin minte cum arata mireasa mea...

p.s.3 ieri a nins... oare de-acolo sa mi se traga?

p.s.4 mi s-a terminat cafeaua... ma duc la lucru.

mno azi ii marti. si nu orice marti ci marti 13. nu te-apuca putin teama cand te gandesti la cele 3 ore de ghinion? de exemplu pe mine nu. eu le-am dormit...

azi am simtit in sfarsit ca e toamna. e un cer negricios afara si ploua rece. da` asa de rece ca simt frigul numa` cand vad cum ploua si bate vantul..

s-a terminat cu moleseala verii si moleseala zilei de luni. daca
stau mai bine sa ma gandesc... ziua de luni imi aduce aminte de vara...

taica-mio a venit acasa cu idei razboinice... ieri ne-am schimbat usha... azi ne schimbam holul....

intr-o zi m-oi trezi ca locuiesc in alt apartament... la alta familie...

ieri am mancat tort. o fost foarte gustos. cred ca era mai gustos datorita companiei in care eram si a filmului la care ne-am uitat.

azi e marti si de ieri am vrut sa va dau ceva sa rezolvati... o mica problema de imaginatie... da` deja ma striga taica-mio sa il ajut sa demolam ceva... probabil o camera.. asa ca o sa va dau problema maine... poimaine... candva..

inca nu ma pot obishnui cu usha cea noua... ma speriu de ea... imi trage cu ochiu... adica o vad doar cu coltul ochiului si atunci tresar. stii cum vezi ceva cu coada ochiului si te sperii? si apoi cand te intorci nu e nimic? mno asa e la mine cu usa... doar ca la mine e tot acolo...

"acuma vin ticule..."

numa` bine lume...

e luni. e ziua in care iarba stagneaza sau in cel mai bun caz are o crestere negativa. nici macar nu stiu daca e posibil lucrul acesta... dar inca mai sper...

e luni. e ziua in care iti pui la punct toate planurile pentru saptamana proaspat inceputa. traducere: e ziua in care sezi si lenevesti gandind cam ce ai vrea sa faci in zilele urmatoare. traducerea traducerii: e ziua in care nu gandesti.

e luni. e ziua cand toate merg ca unse. si cand zic toate, e mai mult decat evident faptul ca ma refer la toate lucrurile negative. vorba aia: daca ii musai sa ti se intample ceva rau, apoi sa stii ca incepe de luni.

e luni. asta inseamna ca suntem pe cai si gata de actiune. caii si nebunii sunt cele mai bune piese atunci cand visezi la regina...

e luni. totul are sens. totul in afara de fraza precedenta.inca ma chinui sa imi dau seama ce am vrut sa zic cu regina...


e luni. ne revenim?

e luni. ne-am revenit?

e luni. cred ca am o obsesie. altfel nu pot sa imi explic de ce incep fiecare fraza cu :"e luni". de fapt e:"e luni." adica e luni punct.

e luni. oare luni-ul asta e cumva pluralul de la luna? si daca da, de ce avem o zi in calendar care e la plural? si de ce luni? de ce nu se numeste de exemplu ani? sau secole?

e luni. ce tare ar fi sa avem zilele saptamanii botezate asa:ani, flori, zambete, secole, nume,infinituri mici si infinituri mari?

e luni. sau sa redenumim zilele dupa anumite stari: luni=moleseala, marti=ghinion, miercuri=nervi, joi=glume, vineri=fericire, sambata=cumparaturi, duminica=odihna.

e luni. si totusi poate sa ma ajute cineva sa inteleg ce am vrut sa zic cu regina?

e luni. stiu ce-am sa fac azi. am sa ma reinvetez si saptamana asta am sa ma remodelez in ceea ce vreau sa fiu.am sa incep sa gandesc...

e luni. ma pufneste rasul cand vad fraza precedenta. cred ca am uitat ca e luni...

e luni. spor la luzarit dragii mei.

in urma cu vreo 9 ani si cateva luni, doi gameri inraiti, au transpus in realitate jocul lor.
si-au luat armele si au inceput sa faca bonus points de pe urma colegilor din liceul columbine. asa ca au tras in tot ce le-a iesit in cale si la final au tras in propriile persoane, crezand ca asa poate vor reusi sa treaca la urmatorul nivel...
bilant? pai, 12 elevi si o profesoara si-au intrerupt activitatea de pe lumea aceasta iar vreo 23 si-au luat concediu medical.
urmare? virginia tech, actor principal un sud-coreean, care a incercat depasirea recodului celor doi.. si a reusit... apoi s-a dus sa povesteasca cu cei doi...
bilant? 32 de intreruperi de vieti si 15 concedii medicale..

oare daca dupa al doilea razboi mondial am fi fost pe mana americanilor si nu pe a rusilor... ar fi fost mai bine? sistemul american cedeaza? nu. a cedat de mult.

mda... si noi inca sarutam pamantul dupa americani...

se spune ca la inceputuri roata era patrata. si cand se toceau colturile, oamenii o aruncau si isi puneau alta roata...noua...

ma intreb cat ne-am desteptat de atunci. daca ni s-au deschis ochii mai mult ca in ziua prunciei sau inca avem ochii deschisi dar nu vedem nimic?




am intalnit o idee faina:" ne despartim ca sa ne intalnim si ne intalnim ca sa ne despartim"
...nu pot sa nu meditez daca nu cumva aceasta gandire logica nu se aplica si in alte directii: iubim ca sa nu mai uram si uram ca sa nu mai iubim???

diferenta dintre un geniu si un nebun se spune ca este data de o linie foarte subtire care de multe ori e incalcata. inteleg ca daca geniul incalca linia devine putin nebun... dar nebunul daca incalca linia devine genial? daca e asa... atunci de ce nu cautam mai mult prezenta nebunilor... poate in nebunia lor au un adevar imposibil noua.

ne camuflam sub aripa celor puternici. ne aciuim langa ei sperand in subconstient ca asa o sa parem puternici in ochii celorlalti. un lider nu e cu nimic mai puternic fata de un om mediocru daca nu este cine sa il urmeze. liderul e doar un om simplu in absenta slabanogilor care se lasa condusi de el... iata o coexistenta interesanta: slabanogii nu pot trai fara lider, iar un lider nu poate exista fara slabanogi.... in caz contrar, ar putea exista o lume doar de lideri? sau doar de slabanogi?

imi aduc aminte de un experiment. se spune ca un om si-a infometat si insetat un magar foarte tare si apoi l-a plasat la o distanta egala de un brat de fan si fata de o galeata cu apa care erau asezate diametral opuse... magarul a murit de foame si sete.
sunt momente cand trebuie sa alegem... si murim in nealegere sperand ca timpul, ah timpul, va rezolva totul...

ma tot gandesc la chestia cu roata... cred ca oamenii inca gandesc in colturi desi unii au descoperit gandirea usoara de roata... oare cine e mai fericit? cel care gandeste in colturi sau cel care gandeste rotund?

mi-am tocit colturile... ma duc sa imi pun roata noua...

stii cum e atunci cand ai nevoie de liniste? cand vrei sa ai timp pentru tine doar, cand stii ca nu te poti intalni cu prietenii tai pentru ca nu ai ce sa le oferi? pentru ca esti gol si ei s-au invatat sa consume tot timpul ceva de la tine?
nu stiu ce e mai tragic. tu ca nu mai ai ce sa le oferi si incerci sa te retragi intr-un coltisor ca sa te intregesti sau ei ca sunt dependenti de tine?
cum sa mergi in mijlocul lor cand nu poti sa le stapanesti setea de tine? ajungi sa le dai bucate straine, bucate care nici tu nu le-ai manca....
eu imi arat afectiunea fata de cineva prin timpul pe care aleg sa il petrec cu aceea persoana. fie prin conversatii tampite, fie prin plimbari, fie prin iesit la o cafea, fie prin vorbit la telefon..
eu sunt bogat. sunt bogat in timpul pe care pot sa il traiesc alaturi de ceilalti. din nefericire sunt nechibzuit. si aleg sa petrec f mult timp cu o singura persoana... e bine? e rau?
nu sunt cu nimic mai bun ca altii si cu nimic mai rau, poate singura diferenta e ca imi place sa cred ca am fost zidit sa simt totul si nimic. si eu ma pierd in marea de oameni. nu am nimic cu care sa ies in evidenta. si totusi unii ma numesc prietenul lor si sunt insetati de prezenta mea...

"Am visat ceva stupid azi-noapte.
Probabil ceva cu tine.
Sa fi fost oare pentru ca am adormit intr-o parte?
Sau pentru ca n-am mai simtit inima ta cum inima mea o tine"

lume, lume, hai la bucate-alese,
hai la devorari de mine,
lume, lume, nu mai sedea in case,
hai, iesi la lumina.... lume, lume, nu am ce sa va ofer decat pe mine...

ce poate face putina imaginatie si oameni dispusi sa urmeze o viziune....

in alti ani, pe vremea asta, faceam cunostinta cu noii colegi de camera, reluam prieteniile pierdute peste vara si ma ciocneam de oameni noi si vechi in curtea caminului.
mergeam la cluj, de la 1 octombrie... facultatea incepeam sa o frecventez, vorba vine frecventez, de prin 20 octombrie incolo... de multe ori se intampla ca de-abia in nov sa ma duc pentru prima data la vre-un curs.
tin minte ce mare si tare ma credeam in anul 1. boboc boboc, da` cu gheare de ras salbatic...
stii cum te simti in clasa a 12-a cel mai chuck norris dintre chuck norrisi? cand te uiti la aia din clasele 9-11 si cu un ton superior ii iei la misto?

well deziluzia apare in primul an de faculta... cand mergi cu impresia ca esti inca cel mai chuck dintre chucki da` cand colo, te trezesti ca esti doar o fatza palida intre fetze colorate si daca pentru profii din liceu erai cineva, pentru cei de la faculta esti doar un numar, o cifra folosita pentru o statistica rece...

se zice ca pe perioada facultatii te re-formezi, iti stabilesti niste tinte si apoi faci tot ce iti sta in putinta sa le atingi... si sa stii ca asa e... cel putin pentru prima luna din anul 1.

transformarea care are loc intradevar in tine e diferita de ce ti-ai propus si te va lua pe nepregatite.si transformarea totdeauna va incepe cu o dezamagire, cu o deziluzie.

pentru mine, deziluzia mare au fost prietenii care ii aveam acasa. in primul week-end venit acasa, am ramas surprins sa ii simt pe toti reci cu mine. era ca si cum se simteau tradati ca am plecat la faculta si ei nu sau inca nu... m-a durut foarte tare.

consolarea mi-am gasit-o in oamenii noi pe care i-am intalnit si cu care m-am imprietenit si cu ocazia asta am sa si mentionez cativa: mex, magu, floppy, bumbutz, rasta-man, ovi-manga, jojo, zolica, pingu, super tzu-tzu, adisor, ralu, ioana, piricol:D , betyou, si ar mai fi da` ma rezum momentan la ei, pentru ca ei au avut un efect mai pronuntat asupra dezvoltarii mele.

apropo, pentru ca scriu pe blog, e datorita lui mex si bumbutz :)



daca as avea puterea sa schimb ceva, as da afara pe toti profii din facultati si as angaja dascali si indrumatori. as elimina materiile seci, fara aplicabilitate si as face totul modular si foarte multa practica.

in taxa de camin, as baga si o masa calda la cantina. as monta cateva ecrane imense pentru urmarirea meciurilor importante si as deschide porturile de net.
imi place ideea fratiilor de la universitatile mari.... nu stiu daca la noi ar prinde, dar ar merita incercat.

apropo, stiati ca suntem inca in criza economica si ca sunt sanse sa ramanem fara guvern? ca alianta de guvernare fsn s-a scindat iara in doua? mda, ma gandeam eu ca pe nimeni nu intereseaza....

cati dintre cei care ma cititi mai tineti minte gustul gumei turbo? sau oto moto? cati mai aveti colectiile de masini, motociclete, de avioane si elicoptere panzer sau de fotbalisti?:))
tin minte ca nu era zi in care sa nu vina mama de la lucru si sa nu ne aduca mie si fratilor mei cate ceva... cate-o gumita turbo sau mai stiu eu ce nimicuri pe care le cumpara din statia de autobuz la intoarcerea acasa.
iar bucuria era in extaz cand venea ticu acasa si ne aducea cadouri de sarbatori primite de la fabrica. nici nu asteptam sa se descalte ci ii furam geanta si le imparteam repede: una mie, una tie, doua mie, una tie... eu eram tie, ca eram mai mic si altii faceau imparteala.
nu stiu... da` parca de multa vreme nu am mai auzit pe vre-un copil sa se bucure pentru o guma, sau o punga de pufuleti sau pufarini... mai tineti minte eugenia? n-am mai mancat de mult o eugenie din aia buna cum era cand eram prunc.cu crema aia ca de ciocolata... care avea mai multa cacao ca si ciocolata... probabil atunci era mai buna pentru ca stiam sa o apreciez.
dar mai tineti minte gumele center shock? alea de iti exploda gura de amaraciune cand incepeai sa o rontai da` apoi dadeai de mierea din interior si totul era o senzatie divina...
au fost vremuri mai simple. si probabil ca cei care cauta simplitatea acuma sunt doar niste nostalgici amarati, ca mine...
imi aduc aminte de un banc, care era ceva in genu:"...si spune ce ai vrea sa iti dau cadou de ziua ta? pai tati, vreau un computer cu Intel Core i7 920 box,Gigabyte GA-EX58-UD3R,Corsair DHX DDR3 6 GB 1600 MHz CL8,Gigabyte Radeon HD 4890 1 GB, 2x Seagate ST31000528AS 1 TB 32 MB,LG GGC-H20L,Case Antec Nine Hundred,PSU Sirtec G14C 650 W,Cooler Zerotherm NV120 Nirvana Premium si cu un monitor de.... la care tatal il intrerupe brusc: mai copile, n-ai putea sa te imbeti si tu ca toti copiii de varsta ta?"

apropo.. cei care mai aveti colectiile de la turbo... facem un schimb?

mai tineti minte desenele cu pif et hercule sau cu nu pagadi? sau papa gambalunga, sau prima telenovela transmisa la noi? sclava isaura sau izaura? dar caracatita? cu moartea lui corrado catani?
dallas-ul cu "jere":))
nu puteau sa nu iti placa... altceva nu era.
acuma avem atatea si nu ne mai place nimic...