complacerea sau sindromul obisnuintei.
un singur gand ma framanta azi. e ceva observabil. palpabil la nivelul mintii. dar pentru a intelege trebuie sa ai mintea pregatita sa interpreteze corect semnele.
dar suntem atat de intoleranti fata de orice ar putea sa ne strice sistemul de organizare, incat nici nu realizam ca noi ne suntem in acelasi timp si dorinta de schimbare dar si frana de mana trasa. vrem ceva, altceva, dar sa nu se schimbe nimic.
in ceea ce cunosc, ma simt extrem de confortabil. in tot ce e nou, ma simt un necunoscut. va dau un exemplu simplu de tot. poate asa o sa ma intelegeti. ofera-i unui batran ocazia sa aleaga intre a-si plati facturile la ghiseu sau la, sa zicem, robotul ala de la BRD. si o sa ramai surprins sa vezi ca o sa aleaga ghiseul. chiar daca la ghiseu e coada de vreo 25 de persoane.
batranul stie ce inseamna sa astepte la coada. ii mai confortabil pentru el asa. stie care ii rolul lui. sta la coada, mai schimba o vorba cu vreo cunostinta, se plange ca asa cozi numa` pe vremea lu` impuscatu` mai erau, da` atunci primeai, nu dadeai. mai face vreo 2-3 remarci de genul acesta. ajunge la ghiseu. lasa banii, ia chitanta si cu o mina de invingator iasa afara. probabil se va mai opri in dreptul cozii sa mai salute pe careva...
in contrast cu situatia asta, stand in fata robotului, nu stie ce trebuie sa faca. chiar daca robotul iti spune:"daca vrei sa platesti facturi, apasa aici!" sta si se uita si ar fi in stare sa apese orice, in afara de ce ii indica sageata. si si el e constient de asta. si sta cu spatele strans, ca poate il va vedea careva si o sa se faca de rusine.
si da. mai bine sa stai in lucrurile pe care le cunosti si ti-s familiare, decat sa incerci ceva nou si sa risti rusinea. daca am intelege ca:"nimeni nu s-a nascut invatat"... oare am avea mai mult curaj fata de lucrurile noi? oricum nu toti sunt facuti pentru a deveni ceva. unii sunt nascuti doar pentru a evidentia si mai mult senzatia de complacere...
.... vrem schimbare! da` sa ramana lucrurile la fel...
felicitari pentru articol! :)
He he he! Soacra-mea face exceptie de la regula asta. La 80 de ani, tocmai si-a facut blog =)) =))
@ionela baloi: multumesc :)
@arcadia: nu cred!! da-mi link sa ma conving :)))
asta mi-a amintit de discursul lui Farfuridi din "O scrisoare pierduta", in care la un moment dat zicea: "Ori sa se revizuiasca, primesc! dar sa nu se schimbe nimica. ori sa nu se revizuiasca, primesc! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo si anume in punctele esentiale"....
e tare postul de azi :) la o zi naspa...m-a destins total :) multumesc Mishu :):)
@aceeasi_eu: vigilenta ca intotdeauna...
@anni: cu placere
Ce ganduri....profunde ai....dar....ai dreptate nimeni nu ii multumit....nici macar.....eu...:))
Vezi..ca am scris mai sus ca is ANONOM....:)) Nu sunt ....sunt Lorena
sarm'na la multi ani mishu ! :D
bravo bai!!!!!!!!!!!!!!
Ba...tu nu te-ai gandit ca poate batranu cela din exemplul tau....gaseste in statul la rand un mijloc de socializare...ca poate...nu mai are familie...si asa ishi omoara timpul, dupa ce...trazni-l-ar s-o plimbat cu troleu pe la ora la care "clasa muncitoare" se duce la lucru. Semn rau: sa te duci noaptea in padure in portbagajul unei masini.
Ba...de cate ori itzi citesc blogu...inseamna ca is la lucru si..lucrez la stat.
@magu: inseamna ca blogul meu iti aduce tie de lucru? la stat....:-" spor la stat mai:D