10

sa nu m-astepti

sa nu m-astepti,
nici sa apar,
nici sa te sun
si nici sa iti vorbesc.

sa nu m-astepti,
nici azi,
nici maine
si nici in vreo zi ce va sa vie..

sa nu m-astepti
ca-n alte dati...
eu nu mai vin
si nici nu-ti mai zambesc.

n-am sa-ti mai rostesc
nici numele-ti,
nici gandurile
si nici n-am sa te mai amintesc!

si visele ce le-ai avut
si poate ca le mai ai
si poate le vei mai avea...
pastreazati-le! nu-mi mai trebuiesc!

nu mai ai loc in mine!
te alung!
te alung ca pe un cersetor
ce irita lumea,
intinzandu-si mana,
zambindu-ti trist
cu inteles milog...

n-ai inteles?
nu ma mai induiosezi
si nici nu imi mai dai fiori,
ma lasa rece
orice-ai zice
sau incerca sa imi oferi!

te leapad copilarie!
sunt mare acum..
sunt... OM?



7

la multi ani de ziua mea

noroc cu facebook-ul ca altfel uitam ca e ziua mea. mersi fain tuturor celor care mi-au facut urari in fel si chip sau s-au resemnat la un simplu hepi barthdei muncitoresc.

cineva mi-a spus ca m-a zarit din troleu, umbland pe strada, incet si zambind fiind in lumea mea. cam asa cum fac eu deobicei. iar apoi mi-a zis ca nu m-am schimbat in 3 ani de zile. asta mi-a placut enorm.

toate se schimba. si esti condamnat sa fii in pas cu schimbarea sau ajungi ... ce ajungi? nu stiu. dar eu sunt multumit ca nu ma mai schimb. ca am ajuns la aceea etapa care ma va defini de-acum incolo. imi place de acest eu. chiar daca ne mai certam uneori la cutite, in final.. ne impacam amiceste la un pahar de vin fiert.

imi place imaginea asta: "umbland incet si zambind, fiind in lumea mea". imi da o senzatie de bine. e ceva ce ma defineste diferit in raport cu ceilalti. poate pentru ca in sfarsit mi-am gasit cadenta. ca un mosneag. batranii au seninatatea intelepciunii daruita de multimea experientelor care i-au modelat sau umplut de cicatrici invizibile privirii omului de rand...

poate, asta caut de fapt: intelpciunea daruita de multimea trairilor...

nu sunt de acord cu urarea:"la multi ani"... mai bine urati-mi... urati-mi: "la cat mai multe trairi definitorii pentru viata ta".
bine, e cam lung. asa ca urati-mi pe scurt: "l.c.m.m.t.d.p.v.t."

va salut pe toti de sub cerul innorat al italiei. azi, am vazut prima stea....



4

prefer sa fiu om!

"..si chiar daca... as cunoaste toate tainele si toata stiinta... si n-as avea dragoste, nu sunt nimic."

in sfarsit am inteles ce inseamna asta.

am intalnit un om care se lauda ca stie totul. si intradevar, la orice avea o opinie si o intelegere aparte. era tipic romanesc. un om care se pricepe la toate cate-un pic. desi distanta de la a te pricepe cate-un pic la fiecare si a cunoaste tot e destul de mare.

prima data cand l-am intalnit si am avut o conversatie cu el, mai bine zis un monolog a lui, am fost impresionat. la modul negativ. evident. m-a facut sa ma simt mic si neimportant. iar aroganta lui nu cunoaste margini. primul meu gand inspre caracterizarea lui a fost:"ce folos sa stii atatea si sa uiti sa fii om!"

cum se face ca foarte multi dintre cei care acumuleaza o gramada de cunostinte intr-un domeniu si ajung sa fie "somitati", devin antisociali? cunostinta ingamfa? cunostinta multa da nastere arogantei? cunostinta izoleaza?

probabil ca da. cata vreme te axezi doar pe o dimensiune a cunostintei, dimensiunea acumularii de cunostinte. la care mai adugi una. mai exact e vorba de dimensiunea aplicabilitatii cunostintelor. dar toatea astea te fac doar un om plan. un om fixist. un om care nu vede decat in 2d: acumulare si aplicare. restul sunt straine de el.

"...si daca n-as avea dragoste..." asta e dimensiunea care ne face oameni. dimensiunea dragostei. doar cei care o descopera si o aplica la celelalte doua dimensiuni, doar ei ajung sa fie cu adevarat oameni. nu-i de mirare cand auzi vorba:"cel mai greu dintre toate e sa fii om.." un om 3d, intelege cu mult mai mult decat un om 2d. si simte enorm.

si uite asa ajungem la vechea poveste... sa gandesc sau sa simt?

am obosit sa mai gandesc si sa simt. asa ca va urma concluzia: prefer sa fiu om. chiar daca toti ceilalti vor fi mai cultivati, culti, inteligenti, destepti, importanti, somitati, etc. decat mine... prefer sa fiu om..



5

a mai cazut o frunza

uite cum cad frunzele
din copaci!
rand pe rand, crengile,
s-au scuturat...


nu mai ramane nicio frunza,
nu mai ramane nimic verde.
va fi iarasi totul monoton,
va fi iarasi totul monocrom.

cad frunzele,
rand pe rand..
unele mai repede
altele mai tarziu,
dar toate se duc,
toate se duc spre
putreziu.

si copacii
vor fi goi.
si pe dinafara
si in interior.

cineva spunea
ca fiecare
pom ii un om
si fiecare
frunza un destin.
sau era invers?
 fiecare frunza
sa fi fost un om
si fiecare pom
destin?

nu stiu.

frunzele cad
si lasa pomii
goi,
la fel cum
si oamenii mor
si lasa
oamenii goi...

a mai venit
o toamna.
a mai venit
o moarte.
a mai venit
un vant.
am mai sapat
un mormant...



2

si ce daca?

asa ma enerveaza inceputul fiecarei postari. nu pentru ca nu as stii cu ce sa incep, ci e albul asta impersonal pe care il voi umple cu gandurile mele negre si personale. ma refer la font. evident.

in ultima vreme, mi s-a schimbat modul de viata. lucrez. de-acum ajut statul sa iasa din criza, contribuind la bugetul de stat. sa nu intelgeti prin bugetul de stat, bugetul tarii noastre, care e mare dar lipseste cu desavarsire. nu, nu, nu! ma refer la bugetul de stat. a sta, a sedea, a te opri in loc. ati prins the idea?

una din intrebarile frecvente, adresate unuia care e proaspat angajat la un nou loc de munca e urmatoarea:".. si zi ba, cat stai la lucru?" si desi se pune intrebarea avand intelesul de cate ore e programul de lucru, de fapt  se doreste a afla cat poti taia frunza la caini la noul job.

intrebarea e tipic romaneasca. adica cu doua intelesuri. in sensul ca unii raspund ca stau 8 ore la lucru. si daca ii intrebi:" bine, bine si de lucrat cand mai lucrii daca stai 8 ore?" isi dau seama de adevaratul inteles al intrebarii. si incep sa rada complice..

adevaru`ii ca pentru anumiti oameni e o adevarata placere sa fie platiti pentru o munca pe care nu o presteaza. imi aduc aminte de o declaratie a unui grup de muncitori, cand stateau de vorba cu patronul:"oricat de putin ne-ai plati, noi oricum putem lucra mai putin decat ne platesti!"

poate schimbarea cea mai mare o resimt prin faptul ca nu mai am timp liber la discretie cat as fi vrut, sau cat aveam inainte. nu ma plang. inca.

azi am fost placut surprins de peisaj in drum spre casa. copacii imbracati in haine de sarbatoare, in rosu, galben, verde, auriu, soarele alunecand spre apus dadea o lumina interesanta. iar cerul... cerul era de un albastru mai profund ca ochii oricarei iubite. iar lacurile, erau zgribulite de vant si dadeau impresia de adancimi infinite.

iar norii. norii erau mari si frumosi si pufosi dar foarte grabiti. apoi, am vazut in departare un nor foarte mare si alb si pufos, iti era mai mare dragul sa il privesti. sau sa il mananci  dar uitandu-ma la partea lui inferioara, era asa de negru din cauza ca razele soarelui nu il putea strapunge.

automat m-am gandit ca oamenii de sub norul ala, pentru ca vad doar o portiune si si aia foarte intunecata, ei nu se pot bucura de frumusetea norului. ce aiurea. de fiecare data cand ne lovim doar de anumite bucati dintr-un intreg, nu putem intelege intregul. cum sa te poti bucura de Dumnezeu cand ai parte doar de incercari sau necazuri?

poate ar trebui sa incerci sa vezi tot norul... nu numa` partea intunecata...



10

Saru`mana Moshule...

cum sa incep? as putea incerca o introducere subtila. o gluma micuta care sa destinda atmosfera si asa prea incarcata. as putea sa fiu brusc si sa intru in subiect intr-un mod brutal prin care sa las lumea cu gura deschisa. as putea sa merg pe ocolite si sa ating subiectul doar asa in treacat. sunt atatea metode...

a murit bunicul meu. ieri dimineata la ora 3 jumate si ceva. de-abia azi realizez ca eu nu mai am bunici. mai poti fi un nepot daca nu mai ai bunici?...

as putea spune o gramada de lucruri bune despre el. copilaria mi-e plina de amintiri cu el. bunicul a fost cel care m-a invatat, cand eram prin clasa a 4-a,  ca atunci cand voi merge cu o fata pe trotuar, eu sa stau pe partea cu strada, sa o protejez, ca asa face un gentilom...

daca as putea sintetiza viata unui om, o viata de 85 de ani, intr-o singura fraza, as spune doar:" unii vorbesc de credinta si se bat cu pumnul in piept, iar altii o traiesc pur si simplu..." iar bunicul meu, sau mosu cum ii ziceam eu, a fost unul dintre cei care si-au trait credinta.

mi-ar place sa se spuna si despre mine la fel...



12

complacerea sau sindromul obisnuintei.

un singur gand ma framanta azi. e ceva observabil. palpabil la nivelul mintii. dar pentru a intelege trebuie sa ai mintea pregatita sa interpreteze corect semnele.

oriunde privesc, nu exista om care sa fie multumit. care sa nu doreasca mai mult sau altceva. si acest altceva ma roade pe mine. altceva inseamna in mare masura ceva nou. cand zici ca vrei altceva, de fapt zici ca vrei ceva ce n-ai mai avut pana atunci. ceva care sa te scoata din letargia ta.

dar suntem atat de intoleranti fata de orice ar putea sa ne strice sistemul de organizare, incat nici nu realizam ca noi ne suntem in acelasi timp si dorinta de schimbare dar si frana de mana trasa. vrem ceva, altceva, dar sa nu se schimbe nimic.

in ceea ce cunosc, ma simt extrem de confortabil. in tot ce e nou, ma simt un necunoscut. va dau un exemplu simplu de tot. poate asa o sa ma intelegeti. ofera-i unui batran ocazia sa aleaga intre a-si plati facturile la ghiseu sau la, sa zicem, robotul ala de la BRD. si o sa ramai surprins sa vezi ca o sa aleaga ghiseul. chiar daca la ghiseu e coada de vreo 25 de persoane.

batranul stie ce inseamna sa astepte la coada. ii mai confortabil pentru el asa. stie care ii rolul lui. sta la coada, mai schimba o vorba cu vreo cunostinta, se plange ca asa cozi numa` pe vremea lu` impuscatu` mai erau, da` atunci primeai, nu dadeai. mai face vreo 2-3 remarci de genul acesta. ajunge la ghiseu. lasa banii, ia chitanta si cu o mina de invingator iasa afara. probabil se va mai opri in dreptul cozii sa mai salute pe careva...

in contrast cu situatia asta, stand in fata robotului, nu stie ce trebuie sa faca. chiar daca robotul iti spune:"daca vrei sa platesti facturi, apasa aici!" sta si se uita si ar fi in stare sa apese orice, in afara de ce ii indica sageata. si si el e constient de asta. si sta cu spatele strans, ca poate il va vedea careva si o sa se faca de rusine.

si da. mai bine sa stai in lucrurile pe care le cunosti si ti-s familiare, decat sa incerci ceva nou si sa risti rusinea. daca am intelege ca:"nimeni nu s-a nascut invatat"... oare am avea mai mult curaj fata de lucrurile noi? oricum nu toti sunt facuti pentru a deveni ceva. unii sunt nascuti doar pentru a evidentia si mai mult senzatia de complacere...

.... vrem schimbare! da` sa ramana lucrurile la fel...



9

sinuciderea ca profesie...

"ai sa ma ierti in fiecare noapte. si-am sa te mint in fiecare zi.." asa zice Ducu Bertzi in a lui piesa.


sa fie vorba de introspectie? acest "tu" sa fie de fapt acelasi cu "eu"? pentru ca singura persoana pe care o mintim constant si care ne iarta intotdeauna, este propria persoana... sa ii mintim pe ceilalti, ne prinde rusinea. dar cand vine vorba de noi... da-i bataie frate!

citeam acu` vreo cateva zile, un ceva. si printre altele, am dat de o idee interesanta. omul are dintotdeauna un simt al vinovatiei. doar ca acuma am scapat de el. ni s-a implementat ideea ca nu noi suntem de vina.

 eu nu sunt de vina ca am ajuns un psihopat, ci parintii mei pentru ca ma bateau in fiecare zi si ma tineau gol in camera de oaspeti cand aveam musafiri pe post de bibelou. 

eu nu sunt de vina pentru ca mi-am batut nevasta. de vina sunt parintii mei care zilnic isi serveau una si dupa ce se plictiseau de ei, veneau la mine.

eu nu sunt de vina pentru ca mint si fur. de vina e anturajul meu care ma invata ca doar cei mai "jmecheri" vor supravietui, iar ca sa fii un supravietuitor, trebuie sa te pricepi la toate.

eu nu sunt de vina pentru ca sunt depresiv. de vina e locul meu de munca, prietenii, familia, toti cei care ma frustreaza si nu ma trateaza asa cum as vrea eu.

eu nu sunt de vina ca m-am sinucis. de vina sunt cei care m-au prea inteles....

"ai sa ma ierti in fiecare noapte. si-am sa te mint in fiecare zi.." asa zice Ducu Bertzi in...



15

mai are rost?

am auzit o poveste de dragoste interesanta. ca toate povestile de dragoste, adevarate, este vorba de un el si o ea. se iubeau mult. dar el a trebuit sa plece. a plecat in america. dar i-a promis ca se va intoarce dupa ea si atunci se vor casatori si vor fi impreuna.

asta se intampla prin `78, `79.  de atunci, nu s-au mai vazut fata in fata decat acu` 3 ani, cand el s-a intors in romania. ea l-a asteptat. si el si-a indeplinit promisiunea. in 2007 s-au casatorit. niciunul dintre ei nu mai fusese cu altcineva. se pastrasera unul pentru altul.

dorintele bune se indeplinesc.

mi se pare interesanta povestea. de unde atata rabdare? e ca si cum ei ar trai in afara timpului si a societatii actuale care ne dicteaza ca viteza e buna. think fast, die young.  ne precipitam. nu mai stim sa asteptam. vrem totul si il vrem acum. orice ne cere sacrificiu si rabdare.... ocolim.

ne plac drumurile drepte, scurte si usoare. daca se poate sa fie autostrazi fara limita de viteza e si mai bine. vrem satisfactie imediata. daca trebuie sa asteptam, nu e bine. de ce sa astepti, cand poti avea o satisfactie asemanatoare la un pret redus? sau la oferta?

ne-au invadat chinezariile viata. tanjim dupa original. dar nu ne mai luptam sa il avem. preferam sa luam mai multe chinezarii... ca sa umple.. nici nu mai stim ce trebuie sa umple...da` nu conteaza... oricum e la oferta...

infrupta-te cu gunoi poporule! ce daca iti pute gura? macar esti satul!



12

ce nume ai da[t] copilului tau?

o femeie era insarcinata. i-a venit timpul sa nasca. s-a dus la spital. a nascut. pe cand sa isi denumeasca progenitura, a avut marea surpriza sa nu ii ajunga numele. motivul? simplu. in loc de una bucata fetita, a primit trei bucata fetita. adica a avut tripleti. sau triplete?

cuprinsa de euforia medicamentelor, a transmis celor ce se ocupau cu denumirile proaspetelor fiinte umane, lista cu nume. si oricat de ciudat ar parea, pe foaia respectiva era trecut doar: A, B, C. asa s-a gandit proaspata mamica sa isi denumasca odraslele. in ordine alfabetica, sa nu le incurce maica!

este un curent tampit. sa pui copiilor nume cat mai speciale, sa fie unicat pe cat posibil. sa fie un nume cum altii nici nu au, nici nu au auzit si a caror rostire le iasa din a treia incercare... in cazul unora. iar in cazul altora, nu vor reusi niciodata sa rosteasca numele corect. asa ca vor poci numele pentru totdeauna.

nu stiu de unde a aparut ideea de a pune nume straine limbii romane. juan andrei. fernando radu matei. argentina maria. e.. ceva ce ma depaseste.funny child name Pictures, Images and Photos

am inteles ca vreti sa aveti cei mai frumosi si cei mai destepti si cei mai speciali si cei mai cei copii. dar nu ii stricati mai cu numele astea. lasati-i pe ei sa isi faca un nume. degeaba ii pui tu numele lui einstein sperand sa fie si copilul tau la fel de destept. daca el nu are nicio inclinatie spre fizica... ce te-ai facut?

inainte de a pune nume copilului tau, stii ce sa faci? ia numele respectiv si...  prezinta-te cu el celorlalti si vezi daca ti-ar placea sa te cheme asa.

un copil oricum este unicat. si special. si frumos. si destept atunci cand se naste. parintii il strica apoi...



10

the last day of summer

si ca tot veni vorba de becuri, azi am citit ceva ce mi-a creat o stare de disconfort. la un an dupa interzicerea becurilor de 100W cu incandescenta, de maine se va trece la interzicerea becurilor de 75W cu incadescenta. ma enerveaza cand cineva imi zice ca ceva nu mi bun si imi interzice ceva. ca mai apoi sa imi inlocuiasca acel ceva cu un lucru de o calitate "superioara" si mai scump.

da! urasc becurile "economice" cu lumina rece. urasc produsele 100% "naturale". urasc campaniile de "salvati planeta". ma enerveaza activistii ecologici. ma enerveaza chiar si vegetarienii care se lauda cu naturaletea lor. ma enerveaza cei care ne baga pe gat tot timpul:" consumul excesiv de sare, zahar sau grasimi, dauneaza grav sanatatii".

ma enerveaza cei care ne trateaza ca pe niste prosti si tampiti. mai ales textul ala cu "min 30 de minute de miscare pe zi". ce ai frate? imediat o sa imi impuna ca:" pentru a trai trebuie sa inspirati si expirati de minim 86400 de ori pe zi"

lasand frustrarile astea la o parte, poate cea mai mare frustrare a mea e ca azi e ultima zi de vara. si ploua. azi nu vroiam ploaie. azi vroiam sa ma bucur de soare.

de acum, ziua va deveni din ce in ce mai scurta, noaptea mai lunga... copacii se vor scutura. vom avea parte de un spectacol al culorilor.... dar  sincer mai vroiam un pic de vara. macar vreo doua luni...

si cred ca si studentii mai constiinciosi sunt in asentimentul meu. pe calea asta vreau sa le urez bafta la examenul restanta pe care il au de dat. zic examen, pentru ca ce trece peste cantitatea de 1 nu se mai contabilizeaza.... asa ca pentru bine-dispunerea voastra, va las cu un banc, care se apropie foarte mult de realitate. prietenii stiu de ce:

la un examen, amfiteatrul plin, intra proful binedispus in sala:
-Toti care doresc nota 10, spuneti-mi, la ce materie dam examen?
liniste de mormant in sala.
-Pentru nota 7, spuneti-mi, ce culoare are cartea din care dam examen azi?
nimeni nu zice nimic.
-Pentru nota 5, spuneti-mi, cum ma cheama?
din nou liniste de mormant, dar de undeva din spatele salii se aude o voce suierand printre dinti:
"Nemernicu`... o venit cu gand sa ne pice pe toti..."

bafta!



2

raspuns

de cand eva a calcat pe bec, a aparut si animozitatea asta intre barbati si femei. o animozitate care deobicei se lasa ascunsa sub intrebarea: ce ne-am face fara femei sau evident ce s-ar face ele fara barbati. ei zilele astea am auzit cel mai tare raspuns la intrebarea asta.


ce s-ar face barbatii fara femei?

"la inceput ar fii foarte fericiti, iar apoi vom fi din ce in ce mai putini...."

e singurul raspuns care mi se pare ca atinge bariera genialitatii prin simplitate si adevar....



5

nu pot sa ma schimb!!!

povestea e cam asa: se spune ca pe o insulita micuta traia un scorpion si o broscuta. si la un moment dat, la orizont a aparut un val urias[ca tot is la moda inundatiile] care ameninta sa inghita mica lor casa. asa ca speriati de pericolul iminent, si-au facut bagajele si s-au hotarat sa isi paraseasca insulita.

numai ca aparu o problema. scorpionul, desi mai firav si mai usor decat broscuta, nu stia deloc sa inoate. asa ca isi lua sapca in maini si merse la broscuta si ii spuse pe un ton umil si milogitor:" tu! nu ma duci si pe mine in spate pana la tarm?"

broscuta, cand il vazu si auzi, incepu sa tremure. si ii raspunse:" crede-ma pe cuvant ca te-as duce, da` mi-e foarte frica de tine ca o sa iti folosesti acul ca sa ma omori..."

"nu fii proasta, tu! cum sa te ucid? ca daca te omor pe tine, in timp ce ma duci spre tarm, mor si eu. si crede-ma ca nu imi prea place sa mor." auzind cuvintele astea mieroase si pline de logica, broscuta puse botul. si il lasa pe scorpion sa i se urce in spate si isi incepura drumul.

pe cand sa se apropie de mal, scorpionul isi flexa dintr-o data coada si  acul lui penetra pielea broscutei asa cum cerneala penetreaza aceasta creta eliberand venin in trupul ei. speriata, broasca se intoarse spre scorpion si ii zise:

"bine ba! mno amu ii bine ca m-ai ucis? nu te inteleg. stiai ca daca faci asa ceva, o sa murim amandoi. de ce ai facut-o?"

"apai fata draga nu fii trista fiin`ca e pacat, stiam ce va urma, da` tu trebuie sa intelegi ceva: eu sunt scorpion... si nu ma pot schimba... si nici abtine..." si incepura sa se scufunde cum se scufunda leonardo in titanic....

apropo, a aparut titanic 2. si este o replica inteligenta si la care nu m-as fi asteptat deloc!" looks like history is repeating itself"



10

urasc tiganii!!!.... si rasistii!!!

nu stiu cum se face dar toti ciudatii mi se confeseaza. azi a fost la rand un batranel, pe o banca, in statia de autobuz:

 "am mers la sapa cu baba me` s-am trecut prin fata casei unor tigani  si astia or zas cat`a mine: sapa, sapa... las` ca recoltam noi.."

m-a pufnit rasul. dar vazand ca batranelul era serios, i-am raspuns, zambind: bine o zis cioroianu:" sa cumparam o bucata de pamant in desert si sa ii deportam pe toti tiganii acolo..."

 instant ochii batranelului s-au aprins de speranta... poate-poate... recolta lui de anu asta va fi salvata. dar s-a stins imediat. a inceput sa ofteze:" bine era..." si n-a mai zis nimic catre mine. nici catre altcineva.

l-am mai vazut apoi in autobuz. din cand in cand mai ridica din umeri, fara nicio alta expresie sau vorba insotitoare. doar ridica din umeri...

nu i-am mai spus ca Franta ne repatriaza vreo 371 de tigani...



5

vremea, bat-o meteorolgii.....

gata! m-am decis. nu am sa ii mai cred pe meteorologi. pentru ca au mintit dom`le. au mintit cu nerusinare. au spus in primavara ca anul acesta va fi cel mai secetos an din ultima perioada, decada, secol, mileniu.. ce mai, de la inceputul lumii incoace.

si nu doar ca nu e cel mai secetos an, dar am avut la inundatii si la ploi, aproape ca la potop. da! recunosc. au fost perioade de canicula. prin asta a se intelege 1-2 zile, urmate de temperatura normala si apoi ploaie. sau 1-2 zile de canicula si la finalul celei de-a doua zile, rupere de nori.

mi-am adus aminte de vorba lui mosu, cand eram mic, la munte in vacanta si ne prindea cate o ploaie la stransul fanului:" apoi Cine ne uda, ne-a si usca..."

ii inteleg pe meteorologii astia de serviciu. aveau sanse de 50-50 sa aiba dreptate. adica ori seceta ori ploaie. la seceta e bine. ca trebe sa importam. ceea ce inseamna ca anumite persoane vor face bani. din nefericire pentru ei, nu a fost asa. dar cu inundatiile astea... au fost altii care au facut bani.

acuma, ma tot uit la stiri de ceva vreme si de vreo cativa ani incoace tot aud de inundatii si oameni care si-au pierdut casele. acuma nu vreau sa fiu rau. chiar e o tragedie lucrul asta. dar cand deja ti se intampla de 2-3 ori la rand: hey stupid, muta-te!!!

e usor sa fii spectator si sa vorbesti...



4

libertate=salam

se spune ca saracul are multe vise. cel bogat are un singur vis: sa fie si mai bogat.

tu ce vise ai? pentru ce te zbati?

cele mai interesante si fascinante vieti sunt cele care au un inteles aparte. apartin unor oameni care s-au luptat pentru un ceva anume. vieti care au ajuns sa fie un exemplu. sa privim la ele si sa oftam. sa ne dorim sa fim si noi asa.

o viata cu scop. ma uit in jur si mi se pare ca majoritatea doar traiesc. de fapt, doar exista. singura lor lupta e continuitatea lor. sa aiba ce pune pe masa. sa aiba cu ce isi imbraca pruncii. sa aiba un dulap plin de haine. poate o masina in fata portii.

sub comunism, scopul era clar. telul era limpede: libertate. acum, avem libertate, dar nu mai avem niciun tel, niciun scop. depresii? cazuri sociale? plecari in masa peste granita? da. le avem. cand iti propui ca scop umplerea pantecelui, toate celelalte pot fi si vor fi calcate in picioare.

cand mancam o ciocolata sau o portocala in vremurile comuniste, eram fericiti. erau dulci. aroma lor ne ducea cu gandul la libertate. libertatea avea gust de portocale. pe caminul meu, din marasti, statea scris mare de tot:"LIBERTATE = SALAM"...

generatiile depresive exista datorita faptului ca nu mai exista un scop in jurul caruia sa se adune. au de toate. in afara de ceva la care sa viseze. la care sa tanjeasca.

a cui sa fie vina?

nu cumva a celor care...



2

ce viata ai?

opreste-te din lucru. opreste-te din tot ce faci. porneste clipul de mai jos. inchide ochii. si asculta...



3

nu te enerva... ia un ciocan mai mare...

sunt zile si zile. unele interesant de frumoase. atat de interesant incat ai vrea sa nu se mai termine si daca e posibil, ar fi frumos sa traiesti totul over and over again... sau in bucla macar. apoi, mai sunt zilele care nici n-ai deschis bine ochii si deja stii ca va fi o zi stupida.

ai patit vreodata sa iti incepi ziua prost? da nu oricum. ci pe finalul visului, chiar inainte de trezirea brusca, sa ai siguranta, certitudinea ca va fi o zi incredibil de aiurea? si sa speri pe masura ce ziua se deruleaza ca te-ai inselat si ca ziua va fi intradevar buna?

in astfel de zile, nu in alea bune, ci in cele rele, asta asa ca sa ma puteti urmari in idei, totul e haos si durere. ai impresia ca oamenii sunt mai urati. ca tu esti mai urat. devii paranoic. vezi probleme chiar si unde nu sunt. esti atras inspre the dark side[aici trebuia sa apara ala de respira greu...] si transformi amaratul si rahiticul tantar in ditamai[DÍTAMAI adj. invar. (Fam.) Care este (foarte) mare; coșcogea] armasarul din black beauty.

nu mai stiu daca armasarul din Black Beauty era armasar sau doar o iapa. sunt detalii neesentiale. as putea sa ma documentez, intrebandu-l pe big brother gugal, da` n-am chef. si de ciuda :PPPPPPP

unde ramasesem? nu importa[importa aici este folosit cu sensul de important]. a da. aseara am pierdut la fotbal. da. stiu. putem da vina pe arbitrii ca le-au facut cadou turcilor un penalty[pentru cei care nu le au cu fotbalul, penalty-ul e atunci cand pui mingea pe punctul ala mare alb din fata portii si apoi un jucator incearca sa nimereasca portarul, avand dreptul la o singura incercare.]

azi e cald si am de mers pana in turda. sunt foarte incantat. alis-urile mai sunt cunoscute si ca saunele mortii[alis-urile sunt autobuzele care leaga orasul meu de celalalt oras]. si ma uit in jur si totul e perfect desenat si aranjat pentru o explozie de nervi. stiati ca oamenii devin mai irascibili odata cu temperatura?

sfatul meu pentru voi azi e urmatorul: nu va enervati. daca va enervati, va creste presiunea sangelui, creste temperatura corpului, transpirati abundent si nimanui nu ii place sa shada langa un om care ii fantana arteziana. plus de asta, nu rezolvati nimic prin nervi. providentiala eliberare prin spargerea lucrurilor apare doar dupa ce temperatura scade si noaptea se lasa.

sa nu uit. la noapte, faceti o surpriza romantica partenerului/partenerei. va fi o ploaie de meteoriti. si daca aveti noroc, poate unul dintre meteoriti il/o va lovi in locul vostru...

consumul excesiv de sare, zahar si grasimi dauneaza grav sanatatii. consumul excesiv de televizor, otv si dd dauneaza grav inteligentei.



8

aproape te-as fi crezut... daca nu aveam dreptate de la inceput...

funny argue Pictures, Images and Photosexista in noi un simt care din momentul in care ne nastem si pana murim, se acutizeaza, se dezvolta intr-o asa masura incat uneori parca prinde viata singur. este vorba de simtul dreptatii. acuma nu va alarmati. nu e vorba de simtul dreptatii ala bun. nu. ma refer la cel care coordoneaza dreptatea mea.


din punctul meu de vedere, este un Adevar Absolut, care nu poate fi schimbat, taiat, sau transformat intr-o minciuna. ala exista pur si simplu. si da, este in afara sferei noastre. fie il acceptam, fie nu. da` asta nu inseamna ca nu exista. dar deja asta e alta poveste.

apoi, mai sunt adevarurile noastre. mici, intortocheata, gata de a ne servi intro directie sau alta, maleabile si mai usor de modelat ca plastelina. de ce zic ca sunt adevarurile noastre? simplu. suntem fiinte subiective si nu suntem capabile de un obiectivism clar si real. si atunci, daca nu suntem capabile de un obiectivism real, cum ar putea ca adevarurile noastre sa fie obiective si universale?

fiecare isi are adevarurile lui. daca se intampla ca adevarul meu sa coincida cu a mai multora, de multe ori ne grabim sa il ridicam la rang de adevar-real obiectiv. dar nu inseamna nicidecum ca am avea dreptate. si aici am vrut sa ajung. la a avea dreptate.

pe vremuri, intr-o dezbatere, argumentare,  erau doi oameni care isi prezentau adevarurile cat mai bine posibil, adunand cat mai multe  dovezi credibile pe care sa isi cladeasca retorica. iar ceilalti care ascultau dezbaterea, puteau alege intre 2 adevaruri posibile, pe cel care era cel mai bun pentru ei.

dar, de cand traim intr-o lume relativista, regulile acestor dezbateri-argumentari s-au schimbat enorm. practic, acum avem o singura regula:" nu conteaza ca nu am dreptate. important e sa arat ca tu gresesti". si daca nu ma credeti, urmariti orice dezbatere televizata. de fapt stiti ce? nu apelati la televizor. iesiti afara si urmariti o dezbatere-argumentare, care in termeni populari se mai numeste si sfada sau cearta.

si o sa puteti vedea ca nu gresesc. deobicei sunt cativa pasi pe care puteti sa ii urmariti foarte lejer.
1. demonstrarea ca celalalt greseste apeland la dovezi palpabile si recunoscute de cei care ii urmaresc.
2.apelarea la dovezi istorico-genealogice de tipul:" lasa-ma bah in pace, ca familia ta de cand ma stiu tot asa face...."
3. recurgerea la dovezi fizico-personale:" tu nu vezi bah ca ai capul cat o galeata? nu-i de mirare ca pasarile te-au luat drept tinta "
4. si daca toate acestea nu functioneaza, se aplica arma secreta:"loveste si fugi" prin care fie argumentarea escaladeaza, fie se termina acolo.

nu stiu cum se face, dar sunt inconjurat de oameni care tot timpul au dreptate. si sincer m-am saturat sa ii contrazic. asa ca ii las sa isi debiteze "adevarurile" si eu merg inainte cu adevarurile mele. care evident sunt mai bune ca ale lor. din moment ce sunt ale mele...

eu am dreptate pentru mine. nu ma mai intereseaza sa am dreptate si pentru voi. 
descurcati-va....





0

intelept sau filosof?

"Intelepciunea e in fata omului priceput, dar ochii nebunului o cauta la capatul pamantului"


sa fii intelept sau sa fii filosof?  sa accepti ceea ce ti se intampla sau sa te zbati in tentativa de a raspunde "de ce-ului"? o tentativa de altfel esuata. mai ales cand nu ne place raspunsul. si atunci cautam pana gasim raspunsul care ne convine... la capatul pamantului?

inceputul intelepciunii e frica de Domnul. dar care e continuarea ei? care e finalitatea ei? si de ce intelepciunea incepe cu o frica? e chiar o frica sau doar o subliniere bolduita a recunoasterii autoritatii supreme? 

cineva spunea:" Doamne, da-mi putere sa schimb lucrurile care se pot schimba, rabdare pentru cele care nu se pot schimba si intelepciune pentru a putea face distinctia dintre cele doua..." pentru o alegere corecta avem nevoie de intelepciune?

Solomon nu cere nici moartea dusmanilor, nici bani sa ii invarta cu furca, nici iubirea femeilor, nici 1000 de ani de pace. doar intelepciune. e asa de dorit sa fii intelept?

imi place proverbul de la inceput. asta doar pentru ca ne descrie pe atat de multi prin prisma cautarii. aproape intotdeauna ceea ce avem nu ni se pare suficient. vrem mai mult. vrem sa atingem capatul pamantului, pentru ca poate acolo setea noastra de cunoastere se va potoli.

ati vazut vreun filosof cu setea de intelegere a de ce-ului potolita? inteleptul intelege ca exista lucruri care ii sunt peste puterea lui de atingere. se lasa abandonat in bratul Divinului. dar filosoful nu are liniste... cautarea lui e continua si de multe ori ramane fara tinta.

intelept sau nebun? intelept sau filozof?....






3

untitled

"nu se vindeca, cu lacrimi, ranile dragostei, nici cu flori"
m-am trezit cu refrenul asta in cap. nu stiu cine canta. nu stiu ce piesa e. stiu doar ca ma framanta...
trebuie sa gasesc piesa.
I must!

later edit: victorie!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! am reusit. am gasit-o. v-o dau si voua. ca sa nu ziceti ca sunt egoist.
o sa intelegeti de ce am insistat atata sa o gasesc:D
mersi arcadia de informatie. puteai sa imi dai macar si titlul piesei nu numa` formatia :))



mi-e sila. pur si simplu sila.

mi-e sila. pur si simplu mi-e sila. cred ca voi renunta la a mai citi presa. cristi tabara violator?


cata dreptate a avut dan diaconescu acu cativa ani cand declara ca televiziunea sa va schimba modul de abordare a stirilor de catre toti. unde nu exista stire, fabricam una. un mare magnat american facuse chiar un motto:" nu lasati realitatea sa strice o stire buna..."

m-am saturat de stiri senzationale. m-am saturat de transmisiuni speciale. m-am saturat de comentarii si declaratii incendiare. m-am saturat de dementa creata artificial. m-am saturat de barfele servite pe post de stiri. m-am saturat de oamenii serviti pe tava ca vedete. m-am saturat de "ce s-ar fi putut intampla daca...".  m-am saturat!

somnul ratiunii naste monstri. ii ok. noi oricum nu dormim. coma nu e somn... nu?



9

nimeni nu mai vrea sa iasa...

"cine a batut in usa la apartamentul 8?" liniste. e ora tarzie in noapte. o ora la care deobicei gandurile lucide se amesteca cu visele. ma trezesc brusc si ascult. imi ciulesc urechile mai ceva ca un iepure paranoic. se aud trei batai puternice. metal pe plastic. in casa scarii." cine a batut in usa la apartamentul 8?" se repeta intrebarea.

am crezut ca am visat.speram sa visez. din nou, trei batai nervoase urmate de aceasi intrebare sacaitoare. recunosc vocea. e batrana care sta singura in apartamenul de langa noi. " cine a batut in usa la apartamentul 8?" vocea e ferma. e serioasa. e ca si cum ar chema pe cineva la tabla. sau ar intreba daca cineva nu si-a facut tema. a fost profesoara.

se aud din nou bataile. e ca si cum ar bate prin mine. fiecare bataie ma cutremura si enerveaza. "va rog sa veniti. cine a batut in usa la apartamentul 8?" am un gest reflex sa ma ridic din pat si sa vad care ii baiul. dar spiritul de conservare imi sopteste sa mai aman putin intalnirea.

"va rog sa veniti. o femeie in varsta va asteapta." de data asta tonul nu mai e nici poruncitor, nici impunator. e trist si rugator. un nod mi se pune in gat. "va rog sa veniti. o femeie in varsta va asteapta". nu mai rezist. nodul din gat e din ce in ce mai obraznic. imi schimb pantalonii si ies afara.

"ce s-a intamplat?"
"a batut cineva la mine in usa si a plecat"
"cine a batut? e 2 noaptea."
ridica din umeri. stie ca nu a batut nimeni. probabil i s-a facut teama si vroia sa vada pe cineva..
"intrati frumos in apartament si culcati-va"
ma priveste lung, schiteaza un zambet ciudat..
"multumesc ca ai iesit... nimeni nu mai vrea sa iasa .."

se misca incet. fiecare pas pare un chin. carja mai mult impiedica decat ajuta...

toate problemele ei sunt doar niste pretexte pentru a intra in vorba cu vecinii. niciodata nu mi-a placut. de cand am fost mic am avut o antipatie fata de dansa. mi-era teama cred. de fiecare data cand ma intalneam cu ea imi era frica sa vorbesc cu dansa, pentru ca indiferent de intrebarea care mi-o adresa, raspunsul il primea cu o mina de neincredere. pentru ea, toti mint.

cred ca batranetea e grea. mai ales daca nu ai familie. mai ales daca ai ramas singur si nu mai ai cu cine schimba o vorba. un "salut, ce mai faci?". sa te simti singur fiind inconjurat de oameni. asta sa fie blestemul care ne asteapta?...



0

probleme gogule?

nu stiu cum s-a intamplat, dar dintr-odata e vara. calduri de peste 28 de grade si sub 35. somnul vine greu din cauza caldurii. tantarii isi incep cruciadele impotriva neamului omenesc. chestie interesanta. cica doar femela-tantar suge sange. masculul nu. tot femelele sunt de vina. o fi o lege nescrisa pe undeva?

am avut inundatii, acuma avem canicula, dupa canicula prevad iarasi inundatii, apoi iarasi canicula, si pe cand toate astea se vor linisti, o sa vedeti un lucru care se intampla de cativa ani buni incoace. administratiile locale se vor pregati pentru iarna. si de fiecare data, va veni iarna fara sa sune dinainte. si iar vor fi prinsi pe nepregatite cei care se lauda ca sunt pregatiti.(aici e o ironie).

oamenii se impart in pro si contra sinucidere mai nou. cei cu pro:" tu nu stii ba ce o fost in sufletul ei..". cei contra vor raspunde:" chiar nu ma intereseaza, gestul este condamnabil...". si uite-asa ne pornim o noua batalie, ca parca ne-am saturat de cea in care tu esti psd, eu nu...

am observat o chestie ciudata. traim pentru si prin conflicte. interioare, exterioare, nu prea conteaza. conflicte sa fie. ne plac problemele, chiar daca ne plangem de ele. poate de-aia ne plac, ca avem motiv sa ne plangem.

daca viata ar fi fara probleme... ne-am plictisi. so, enjoy o viata problematica si frumoasa.




5

despre morti numa` de bine....

m-am intalnit zilele trecute cu varu-mio la o poveste. nu il mai vazusem de multa vreme si intalnirea cu el a fost placuta. chiar necesara. are darul de-a ma pune pe ganduri cand mi-e lumea mai draga. ridica probleme asa de faine si uneori cred ca nici macar nu e constient de asta, de cat de fain gandeste si reuseste sa isi puna gandurile si framantarile in cuvinte simple.

unul din primele subiecte discutate, asta dupa celebrul subiect:"ce mai faci? ai slabit/ingrasat. te insori?" a fost cel legat de moartea lui madalina manole. "ai auzit ca a murit?" " cine?" "madalina manole, i-a lasat mesaj sotului ..." "cine?"...

nu stiu cum se face, dar anumite morti sunt mai apreciate ca altele. nu ma credeti? exemplu scurt: michael vs. madalina. cine credeti ca castiga? dar este si un aspect pozitiv in toata chestia asta, cel putin, pentru o zi, doua, toti au uitat de criza si au plans-o pe cea care si-a luat viata, cea care a abandonat lupta pentru ca nu se mai simtea frumoasa.

cum stim noi sa facem distinctie intre oameni. cand moare cineva cunoscut, pe toti ii vezi in doliu. cand se intampla sa iti moara un vecin sau vecina, trebe sa tragi cu dintii de restul vecinilor ca sa puneti mana de la mana sa luati o coroana." a murit vecinul de la etajul..." "cine?" "si dam fiecare cate 5 lei sa luam o coroana"..."cine?"...

apropo, pentru cei care se mai indoiesc, sa stiti ca madalina a mers in rai. pentru ca e vedeta. de-aia. acuma canta cu elvis si cu michael si sinatra. au pus ei de un cvartet. nu conteaza ca s-a autosinucis ea singura cu manuta ei. e in rai. pentru ca vorba aia, daca ea a ajuns acolo inseamna ca si eu care nu fac la fel de multe pacate ca ea, o sa ajung in rai sa ii ascult.

hello village ppl! wake-up. nu contest ca madalina si cu ceilalti 3 sunt impreuna. dar nu in rai ci cu cateva etaje mai jos. si daca nu ma credeti, mai cititi si voi Biblia si o sa vedeti ca "vedetele" nu prea ajung sus.

mi se face rau de atata inconstienta. mai ales cand citesc comm-uri cu:" Dumnezeu asa de mult a iubit vocea madalinei incat a chemat-o la EL sa ii cante". cata aberatie. cat intuneric in gandire. mi-e greata....
lasa... bine ca azi e 100% vineri... vorba lui rubishu...



8

Prostia ta ma deprima


taci! prost!  doo cuvinte care daca sunt bine pozitionate intr-o conversatie, vor inflama spiritul celuilalt, facandu-l sa isi piarda concentrarea pe baza de nervi, moment in care, tu vei iesi victorios. optimistic vorbind. evident.

adica, eu stiu ca trebuie sa fim obiectivi si conform practicilor "political correctness", trebuie sa minimalizam impactul care am putea sa il avem asupra celorlalti, adica sa fim cat mai egali cu putinta. ok, hai sa va explic in termeni simpli: nu ai voie sa il faci pe om prost, nici daca put actiunile dupa el, ca nu cumva sa se simta jignit.

nu stiu daca  numai eu  fac asta sau si altii, dar eu recunosc ca am cel putin doo tipare de comportament. una fata de prieteni si una fata de cunoscuti. la unii le permit cuvinte mai acide, iar la altii nu. iar daca se intampla ca cei din a doua categorie sa isi permita cuvinte mai dure la adresa mea, simt brusc rotatia pamantului si nevoia mea inerenta de a fixa omul respectiv  la locul lui in constelatia tampitilor.

teoretic, cuvintele spuse de un cunoscut, ma refer ca cele doo de mai sus, nu ca ne dor, ci mai mult ne revolta. revolta din aia:"cum iti permiti sa imi zici asa ceva? nici macar nu ma cunosti". desi nu inteleg de ce trebuie sa folosim :"nici macar nu ma cunosti". oare sa fie adevarata vorba:"cine se scuza se acuza?"

eu zic ca mai tare ar trebui sa ne doara cuvintele spuse de prieteni. ca ei macar stiu ce vorbesc. adica ei ne cunosc. si totusi alea le tratam cu indiferenta, in cel mai bun caz le consideram glume. si radem una buna si mergem mai departe. o gluma buna e ca si o minciuna buna. e aia care are cat mai mult adevar in ea.

ma intreb daca sunt fatarnic pentru ca simt nevoia sa corectez pe cineva care ma dojeneste, sau pentru ca ma apuca rasul cand un prieten incearca sa ma repuna pe calea cea buna. asta in virtutea faptului ca nu as fi pe calea buna. ceea ce ma indoiesc. am harta si busola.....

p.s.: am folosit cuvantul "doo" pentru ca ma amuza. stiu ca nu e corect. dar nu prea ma intereseaza. apropo, pentru cei mai slabi de gandire si fara gandire in patratele, sa stiti ca "doo" inseamna doua.



5

dragoste??? ce are de-a face cu casatoria?!!!

urmaream aseara un film. bine, recunosc era un serial. un serial s.f., adica babylon5. nu conteaza despre ce e vorba, pentru ca sunt sigur ca nu aveti aceleasi gusturi ca si mine, asa ca nu are rost sa va explic. si hai sa va zic:

la un moment dat, doi prunci, aleg sa fuga in lume decat sa se lase antrenati in traditiile unei lumi muribunde care voia sa ii casatoreasca cu alte persoane, mai urate, mai batrane dar foarte bogate si influente. ati ghicit. era o lume unde in materie de casatorie, parintii si rudele decideau cine cu cine se casatoreste. casatorii aranjate de la nastere.

unul dintre batranii influenti din film, la care vin cei doi sa ii ceara ajutorul si caruia ii explica faptul ca ei vor sa se casatoreasca din dragoste, el exclama foarte sigur pe sine:" dragoste? ce are a face dragostea cu casnicia?!" moment in care, recunosc, am inceput sa rad.


m-am gandit atunci la ceea ce zicea Constantin Noica: "În Franţa aceasta unde se vorbeşte atât de mult despre iubire, nu cumva lipseşte dragostea?" . si indepartati "Franta", iar in locul ei puneti ce vreti. ideea ramane. daca vorbesti mult despre un lucru, ajungi sa il banalizezi si sa uiti sa il mai faci. ramai doar cu ideea.


zilele trecute mi-a venit un gand ciudat: la inceputuri, era doar noaptea nuntii. si din acel moment femeia si barbatul isi apartineau. fara ritualuri, fara nimic. dupa o vreme, s-a ajuns la nunta si dupa nunta, noaptea nuntii. apoi logodna, nunta, noaptea nuntii. acum avem prietenie, logodna, nunta, noaptea nuntii. unii, s-au gandit sa forteze lucrurile si pentru unii exista: prietenie, concubinaj, logodna, nunta, noaptea nuntii. desi, la ei nu prea mai inteleg rostul noptii nuntii.


de ce oare oamenii, cand vor libertate incep sa desacralizeze lucrurile? mi se pare asa de amuzant cei care se simt incarcerati de credinta si simt nevoia sa se elibereze de Dumnezeu. de parca Dumnezeu te-ar tine cu forta. El nu vrea altceva decat iubirea noastra. iar daca Il iubim, atunci vom asculta si pazi voia Lui pentru ca asa vrem noi si nu pentru ca asa vrea El.


totul e progresie. incepe din nimic si se termina in ceva. o prietenie? o inima? un zambet? o floare? 1+1=1 ? ce sentiment frumos a semanat Dumnezeu in noi. nu-l lasati sa fie desacralizat. iubirea e sacra...



9

s-a terminat

si daca pana acuma am avut o scuza sa ne retragem seara cu baietii, de-acuma trebuie sa inventam altceva. campionatul mondial s-a terminat. ce bine. prea ma certam pentru custodia televizorului. ca astia cu meciurile nu au luat deloc in considerare spiritul suav al femeii care trebuie sa isi ingroape grijurile zilei in telenovele.

stati putin. de fapt e telenovela si nu telenovele. ca toate parca sunt croite identic pe aceeasi idee. pline de neprevazuturi prevazute si de intrigi intrigante  cu fiul mort si reinviat, fata saraca ajunsa bogata si asa mai departe. nici nu e greu de inteles de ce prind telenovelele. cine nu viseaza la mai mult?


vineri noaptea m-am intors din tabara cu pruncii. a fost exact cum ma asteptam sa fie. timp de 5 zile nu m-au cautat prietenii si nici eu nu i-am cautat. nu am avut internet, mess, ziare, nimic care sa ma conecteze cu lumea inconjuratoare.

si stiti ceva? cand te rupi de lume, nu mai simti nici criza economica, nu mai simti nici crizele sentimentale ale unora, nu se mai boceste nimeni, nu trebuie sa mai faci pe umarul plangaciosilor. cand te rupi de lume, poti sa iti rearanjezi prioritatile corect. fara influente.

am vazut cerul plin de stele. ceva ce nu am mai vazut de cand eram mic si stateam la bunici la munte. cineva zicea ca orasul ucide visarea. sa stiti ca a avut dreptate. mi-a fost de ajuns o singura privire pe cerul instelat pentru ca mintea mea sa o ia razna si imaginile sa imi apara in minte. vise. amintiri. ganduri. dorinte

p.s.:
sunteti neamuri? nu, doar verisoare...



8

very good news!!!!!!!!

nu mai inteleg nimic. tot citesc articolele din presa, ma mai uit pe la emisiuni si tot nu pot sa pricep ceva. din cate am prins eu din zbor, am inteles ca o sa primim o transa mare de bani de la fratii nostrii mai mari, dar care nu ne dau banii, daca nu vad ei ca avem si noi ceva.

asa ca, mai marii tarii, au venit cu cateva idei: taiem salariile bugetarilor si pensiile ca sa avem si noi niste bani. apoi s-au razgandit si au zis ca nu mai taie pensiile, dar vor creste tva-ul. apoi au mai pulsat ceva si uite asa ne-am trezit cu pensiile netaiate, dar cu tva-ul crescut, cu salariile bugetarilor taiate si cireasa de pe tort: 60.000 de bugetari concediati.

 nu stiu daca stiati da` pare-se ca si tichetele de masa vor fi impozitate cu 16%. sunt curios cum vor realiza asta. adica daca ai 10 tichete de masa, unu il dai inapoi iar altul il tai in 10 parti egale dintre care mai apoi 6 le returnezi?

tot vor ai nostrii sa faca rost de bani si  nu mai stiu cum. apropo, un sfat asa mai ardelenesc: daca tai salariile, concediezi oamenii si urci preturile, apoi sa stii matale ca nu prea mai merge baba la cumparaturi. iar daca puterea de cumparare scade, mai bine zis pofta de cumparare, atunci sa va luati la revedere si pa-pa de la taxele ce le-ati fi colectat de la oameni. parca ii inceputul povestii lui robin hood. oamenii n-au nimic da` trebe sa plateasca taxele.

citeam ca alte tari, printre care franta si grecia, ca sa aduca bani la bugetul de stat, au inceput sa vanda proprietati. astfel grecia a vandut o insula, iar franta mai multe mosii. eu propun sa vindem si noi ceva din tarisoara noastra . si asta acuma pana mai putem sa o vindem, ca imediat va trebui sa o dam degeaba.

 as incepe cu Bucuresti-ul...



0

ce bine

ce bine,
ce bine ca nu ai
avut ieri timp
de mine.
timpul mi-a fost
mai prieten ca niciodata
si am gasit eu
timp de mine,
ma prea uitasem.

ce bine,
ce bine ca ieri
nu am iesit
la plimbare.
oricum a plouat.
nu mai stiu daca
doar afara
sau doar in mine.

ce bine,
ce bine ca ieri
nu te-am vazut.
privind pe geam,
m-am putut ascunde in
tristetea soarelui
care se prapadea.

ce bine,
ce bine ca ieri
nu am fost la film.
in mintea mea, oricum,
s-au derulat cadrele
incet, fara subtitrare,
a momentelor noastre.

ce bine,
ce bine ca ieri
nu te-am simtit.
supararea m-a
umplut
si am fost
fericit.

ce bine,
ce bine ca ieri
m-ai abandonat.
doar asa
am realizat
cat de mult
tin la tine...



9

pot sa fiu fericit?

ieri, mi-a fost dat sa imi arunc privirea asupra unui citat de Marin Preda, in care acesta afirma ca:"Nu ne-am sinchisi de nefericirea noastra daca nu ar exista fericirea celorlalti.". si desi am fost tentat sa raspund pe loc, analizand mai atent aceste cuvinte, vroiam sa ma impotrivesc lor si sa zic ca nu e asa, dar nu pot sa ignor adevarul lor.

am avut ocazia, acu` vreo cativa ani sa particip la o mica lectie de filozofie cu un profesor universitar american, care prin explicatiile lui a luminat cativa neuroni de-ai mei care se zbateau in inconstienta si intuneric.

el a facut o deductie simpla. a inceput cu intrebarea: de unde stim ca ceva este bun? toti am zambit superiori si am inceput sa dam diferite raspunsuri: ca e moral, ca ne face sa ne simtim bine, ca e frumos, ca e nu stiu cum. dupa brainstormingul de vreo 2 minute, ne-a oprit si ne-a zis ca gandim cu creiere de adulti si ca trebuie sa gandim ca niste copii.

in fond, dupa cum spunea cineva, filozofia e stiinta prin care adultii incearca sa dea raspunsuri la intrebarile pe care le pun copii.

in final ne-a dat un raspuns pe cat de evident si de simplu, pe atat de intangibil. stim ca un ceva e bun pentru ca exista un ceva care e rau. si de-aici poate incepe discutia despre dualitate. cunostem frumosul pentru ca in aceeasi masura ne lovim si de urat.

traim intr-o lume in care suntem impinsi inspre a fi speciali, a fi unicati, a nu copia pe altii. cineva spunea ca atunci cand un grup de oameni is lasati in pace pentru a deveni fiecare ceea ce doreste sa fie, ajung sa se copieze unul pe altul.

in mod normal, mergand pe ideea asta, nu ar trebui sa ma influenteze fericirea sau nefericirea celuilalt. dar, pot fii fericit in raport cu mine doar? nu cumva avem nevoie de niste etaloane? pe care de altfel le gasim in ceilalti. eu pot cunoaste atat fericirea cat si nefericirea. dar doar in raport cu ceilalti. omul a fost facut pentru a trai intr-un colectiv si nu in singuratate.

daca as fi singur, ca si adam de exemplu, as fi fericit sau nefericit? de ce adam a avut nevoie de "un ajutor potrivit?", el oricum terminase in mare parte treaba de a da nume vietatilor. acum il astepta o viata de beatitudine in gradina Edenului, in prezenta lui Dumnezeu. si totusi a avut nevoie de inca ceva. de cineva.

cred ca din citatul lui Marin Preda, pot scoate o idee interesanta: lumea mea ar fi fost perfecta, daca nu te-as fi cunoscut vreodata.



2

sunny day

sunt sunny days si zile aiurea. restul zilelor normale, aparent normale le impartim intre cele doua categorii, avand grija sa punem mai multe in categoria de zile aiurea, asta doar pentru ca noi avem predispozitie genetica spre nevroze si instabilitate emotionala. nu ca ne plangem de mila, da` cica durerea ne face mai frumosi.

uneori ma trezesc foarte bine dispus, dar dupa vreo 2-3 ore, imi piere cheful si my sunny day devine :"azi ploua cu descarcari electrice si rafale puternice de vant". iar alteori ma trezesc, vorba vine ma trezesc, ca mai mult sunt un zombie teleghidat, care mormaie brutal un "mda..." la un salut voios de buna dimineata. si dupa un timp totul se inverseaza, fiind inundat de chef de viata.

inca nu am avut o zi completa in care sa fiu doar de un fel. sa zic ca azi is doar binedispus si gata. tot timpul e un mix intre cele doua. cateodata is mai mult plouat decat bronzat iar alteori viceversa( pentru cei care nu cunoasteti termenul de viceversa: ati facut o scoala degeaba!).


ati intalnit vreodata oameni-burete? sunt cei care preiau emotiile si starile de spirit a celor care ii inconjoara. daca aveti vreodata ocazia sa urmariti intr-un grup de prieteni asemenea persoane, o sa aveti in fata un spectacol interesant. o sa vedeti ca in functie de persoana cu care va vorbi, fie se va insenina fie se va intuneca. pe mine ma amuza oamenii astia. de-aia atunci cand stau de vorba cu ei, am grija sa trec prin cat mai multe stari posibile, doar ca sa ii vad cum se schimba la fata: ingrijorare, bucurie, gelozie, amaraciune, jovialitate, indragostire, parasire....

uneori pe mine ma binedispun visele. nu alea cu ochii deschisi. ci cele din timpul somnului r.e.m., alteori ma binedispun oamenii cu care vin in contact. alteori ma binedispui tu.

de readispunerea mea ma ocup eu personal. nimeni nu poate face o treaba mai buna ca mine la treaba asta.

azi e o zi sunny pentru mine. presimt o dupa-masa cu enorm de multe descarcari electrice. nu-i stres. mi-am reparat impamantarea si tot curentul se va scurge prin mine... spre altii...





6

cand inima sopteste

de cateva zile, am  ocazia sa observ un fapt interesant. in blocul de peste drum, au venit in vizita o semi-familie de rusi. zic semi-familie, pentru ca au venit doar bunica, mama si fetitele. jumatatea frumoasa a familiei, daca mi permisa exprimarea asta.

fetitele sunt mici, cred ca au 3 si 7 ani, probabil mai mult. nu prea conteaza cifra exacta. nu stiu o boaba romaneste. doar rusa. nici macar engleza. doar persoana la care au venit in vizita stie rusa si face pe interpreta, atat cat se poate face, amator.

intr-una din zile, priveam pe geam. si am fost atras de jocul tacut al fetitelor. erau cele doua surori si mai venise o fetita din blocul meu, cam de aceeasi varsta. se jucau. dar nu vorbeau. stiau ca ar pierde timpul incercand sa se inteleaga cu ajutorul cuvintelor. in schimb, gesticulau.

ce mi s-a parut mai interesant, a fost urmatoarea faza: la un moment dat, pe neanuntate, fetita mai mare, a venit la vecinuta mea si a imbratisat-o. a fost o imbratisare lunga. apoi au inceput sa se alerge si sa rada. pentru ras nu trebuie traducator. nici pentru imbratisari.

e o minciuna. e o minciuna faptul ca limba si obiceiurile dintre popoare creaza bariere in calea intelegerii reciproce. putem fi prieteni chiar daca nu ne intelegem cuvintele. cand inima vorbeste, creierul se supune. am mai spus-o si o mai spun: prietenul adevarat e cel care iti intelege tacerea.

cred ca toate cuvintele care le folosim ne instraineaza de toti si uneori chiar de noi. ce-ar fi sa tacem si sa incercam comunicarea prin limbajul corpului? sa lasam inima sa conduca negocierile...



2

dorinta

uite,
priveste pe fereastra,
sub castanul ala urat
mi-am ingropat inima.


nu stiu daca era urat
sau a devenit asa
din cauza rautatii
grotesti din ea.


astept, acum, o ploaie
cu fulgere si traznete
si vanturi nebune
care sa loveasca
in castan si sa-l darame.
poate, asa,
inima-mi se va
face buna
si te voi putea
iubi...



4

scoala ideala (II)

la un moment dat Noica, facea o afirmatie, in contextul scolii ideale pe care vroia sa o ridice. el zicea ca o scoala in care profesorul nu invata si el, nu isi are temei. cu alte cuvinte intr-o scoala sunt invitati sa isi deschida mintea si sa cuprinda multimea cunostintelor atat elevii-studentii cat si profesorii-indrumatorii.

dar cum s-ar putea intampla asta. intr-un sistem educational in care cei care impart feliile cunostintei, nu se comporta ca niste chelneri, ci ca si patroni. nu zic ca toti sunt asa, dar in afara de vreo doua persoane, restul toti aveau ideea megalomaniei foarte bine impregnata in minte.

nici macar nu vreau sa ma leg de examenele picate pentru ca asa a vrut un "cineva", care nici macar nu s-a obosit sa iti corecteze lucrarea. ci, si-a rotit privirea peste foaia mazgalita, o privire obosita si absenta si nu nerabdatoare sa vada cat de mult au inteles studentii din ceea ce el ar fi vrut sa le spuna, ca mai apoi sa decida ca lucrarea nu e buna. totul intr-un interval de 1-2 secunde. unde? cand? de ce?

si daca intrebai de ce ai luat doar 6, cand tu stiai ca lucrarea ta e de cel putin 8, sa asisti la una din minunile lumii. demizeul isi ridica ochii si te pironea. pentru o clipa era nedumerit. cum ai indraznit sa ii contesti autoritatea si somitatea din domeniu? nesabuitule! nu puteai sa iti tii gura? acum vei auzi sentinta de care te puteai lipsi :" ce? nu e bun 6? bine mai baiatule. atunci hai in toamna la marire. 4. sa vedem atunci daca mai iei  tu 6..."

aveam un profesor care fugea de studenti. la propriu. il cautau studentii sa dea examen cu el si el nu vroia. asa ca se folosea de orice coridor mai ascuns pentru a ajunge la cabinetul lui. il puteam aduce la examen, doar daca mergeam la decan si il param ca nu vine la examen. si decanul il suna. el venea cu coada intre picioare. si apoi se intampla dezastrul. 80-90% dintre noi, eram dati ca si victime de razboi. nu mai stiam ce sa facem. daca nu il chemam la examen, nu l-am fi dat, ceea ce insemna ca e restanta. daca il chemam, il puteam chema numa` prin telefonul atotputernicului decan, atunci se oftica ca era prins si ne pica aproape pe toti...


un alt demizeu, ne incuraja inainte de examen:" voi sunteti 30 in grupa. maine la examen o sa va prezentati vreo 20, dintre care 10 o sa iasa afara cand or sa vada subiectele. dintre cei 10, 6 nu vor lua examenul. iar dintre cei 4, niciunul nu va avea mai mult de 6." cum sa te mai mobilizezi la un asemenea om?

apoi mai sunt cei cu listele de prezenta. daca nu aveai nush cat la suta prezenta nu luai 5-ul chiar daca ai fi scris de 10. te primea in examen, dar era degeaba. si tu stiai asta. si el stia asta. am avut neplacerea sa intalnesc un om care isi promova cartile la examen. zicand asa:" cine are cartea mea, poate sa o scoata pe banca si sa o deschida. cine nu are cartea mea, poate sa o cumpere acuma."

era o vorba interesanta:"cine nu stie sa faca, se apuca de predat." intelegeti-o cum vreti voi.

am intalnit si profesori corecti. si interesati. care ne tratau ca pe niste viitori colegi si nu ca pe niste numere intr-un catalog. profesori cu care puteam sta la o cafea. care ne povestea cate si mai cate. era o adevarata placere sa stai in prezenta lor. si aveau mintea deschis si erau receptivi la orice informatie am fi avut in plus. nimic nu era nedezbatut. si niciunul nu avea cuvantul final. intotdeauna era loc de completare.

atunci l-am inteles pe Noica. o scoala in care si profesorii invata la fel ca si studentii e ceva de dorit. un loc in care mintea ta sa ii hraneasca pe altii dar in acelasi timp sa iti fie hranita de ei. in acea scoala, totul este posibil. si totul poate fi imaginat. acolo, visarea si stiinta nu sunt exclusiviste una fata de alta. ci se intrepatrund...



6

scoala ideala (I)

"io am scoala ba! ca io is la seral"... asa i-am auzit acu cateva seri pe doi, certandu-se prin fata geamului meu de la bucatarie. m-a amuzat enorm. se chinuiau de zor sa calculeze ceva data. evident ca limbajul era extrem de colorat. erau oameni dintre aceia care folosesc injuraturile pe post de semne de punctuatie.funny school Pictures, Images and Photos

intr-o lume a modei si a trendului si a must have-ului, scoala, ma refer la seral, colegiu, facultate, nu e altceva decat un trend. o moda tampita. hai sa facem toti o scoala. cand ceva se generalizeaza, devine banal, comun. daca tot se vrea o facultate, recomand citirea cartilor si invatarea lor acasa. n-ar fi nicio diferenta.

umbla prin facultatea mea un banc:" care e diferenta intre inginerul roman si cel strain? simplu: romanul invata cartea pe cand cel strain invata unde sa caute in carte" si radeam superiori ca noi suntem mai destepti. nu stiu de ce credeam asta. faptul ca detii toate cunostiintele din lume nu te ajuta la absolut nimic. decat in cazul in care stii sa le si pui in practica. si asta nu te invata la facultate.

te invata orice. is in stare sa te invete integrala dubla de suprafata cu care sa calculezi suprafata inimii. ma intreb oare cati dintre colegii mei s-au oprit macar o data ca sa faca un asemenea calcul. sau mai tineti minte fomula involutei?

m-am bucurat cand am auzit ca se reduc anii de facultate de la 5 la 4 ani. am sperat. am sperat ca poate asa baza teoretica va avea un corespondent echivalent in practica. m-am inselat amarnic. stiti ce au inteles ei din reducerea asta? ca trebuie sa mentina toate materiile si sa le predea la fel. practic nimic nu se schimba. doar timpul e mai scurt.

o facultate ideala, din punctul meu de vedere, este un cadru in care iti alegi ce vrei sa studiezi. si exista un om, la fiecare domeniu in parte, gata sa te indrume cu cea mai mare placere. un indrumator si nu un profesor cu aere de demizeu.

apoi, dupa ce ti-ai ales domeniul, sa te focalizezi pe el. si sa faci experimente care sa te ajute sa intelegi principiile pe care e cladit domeniul tau. 80% practic. 10% teoretic si 10% inovatii si tendinte. stiti ce nu mi se pare normal? cei care pretind pentru examen sa inveti exact ceea ce au scris ei. cuvant cu cuvant.

cata vreme invatam gandurile unuia, nu trebuie sa mai gandim. cata vreme nu mai trebuie sa gandim, ne multumim cu ce avem. si ce avem ne este suficient. nu credeti? priviti in jur, trageti aerul tare in piept si soptiti-va:" sunt multumit!" hai. va provoc. puteti? eu nu.



bogatul sarac

si povestea era cam asa: se spune ca a fost odata un bogat. dar nu era un bogat din neamul celor care cu truda si osteneala isi strang averea, ci era un tanar care isi mostenise averea de la parintii lui, astfel ca el nu a invatat niciodata valoarea banilor si a avutiei. nici macar a bunului simt.

isi traise viata in puf si desfatare. avusese tot ce ii dorea si tanjea inima. dar nu stiu cum se face ca cu cat avea mai multe cu atata devenea mai rece, mai arogant si mai inchis. nimic nu il mai multumea si nimic nu il mai bucura. cauta tot timpul ceva nou si dupa ce incerca noutatea, aceasta devenea plictisitoare pentru el.

intr-o zi, se intampla, in timp ce isi sorbea cafeaua la una din cafenelele din centrul orasului, sa il deranjeze o copila. sa fi tot avut vreo zece anisori fatuca. umbla desculta si un tricou rupt ii era atat bluzita cat si fustita. ea vazandu-l la masa, merse la el si ii ceru, tremurand de foame si nesomn, ceva de-ale gurii.

"Mars de-aici tiganco! crezi ca eu imi impart avutia cu netrebnicii?" zise el si incepu sa rada zgomotos si batjocoritor.

"Hai, nenea, o bucatica mica de covrig. va rog frumos. n-am manacat de ieri dimineata" zise ea aproape plangand.

"Hai pleaca! nici eu n-am mancat nimic de ieri." zise el batjocoritor.

fetita, se uita la el si fara sa zica nimica, privea absenta la masa lui.ridica din umeri, ca si un om mare plin de durere si care pare a vorbi singur. incepu sa lacrimeze si pleca.

nu stiu ce s-a intamplat si cum, destul doar sa va zic ca tanarul nostru bogat a ajuns sa isi caute mancarea printre gunoaie si orice balta mai maricica ii devenea loc de imbaiat. perioada avutiei si bunastarii lui parca nici nu existase. nu mai avea privirea batjocoritoare din alte dati. nici macar zambetul ironic. arata ca si un om infrant.

intr-o seara, se plimba prin spatele unui restaurant faimos, unde el obisnuia sa fie un client fidel. intra pe aleea dosnica unde se afla tomberonul de gunoi sperand sa mai gaseasca acolo ceva resturi de mancare sa isi potoleasca foamea. cum ajunse acolo, un miros imbietor de mancaruri alese il facu sa isi inchida ochii si sa inspire aroma.

deodata iesi un bucatar sa arunce ceva mancare si il vazu. si il intreba ce face acolo. el ii raspunse ca ii este foarte foame si daca nu sunt resturi de mancare, macar sa se sature cu mirosul lor. bucatarul se enerva si il goni de-acolo. nu inainte de a ii cere plata pentru mirosul pe care l-a adulmecat tanarul nostru.

tanarul i-a zis ca nu are bani, dar ii va aduce, numa` sa il lase sa se mai bucure de mirosurile alea. bucatarul fu deacord. tanarul pleca, facut rost de niste banuti, de la ceva trecatori binevoitori si se intoarse la restaurant. bucatarul era tot acolo asteptandu-l. deja se facuse noapte de-a binelea si incepu si sa picure putin.

cand ajunse, bucatarul il intreba:"Mi-ai adus plata asa cum ne-a fost intelesul?". "Da." zise tanarul nostru. scoase o moneda si o arunca pe asfalt. ecoul monezii se auzi rece si metalic. bucatarul ramase mirat."de ce ai aruncat moneda si nu mi-ai dat-o ca si plata?".

"ti-am platit aroma ce-am consumat-o, cu ecoul monezii ce-am aruncat-o." si apoi pleca de-acolo.

si eu am auzit povestea asta de la un prieten, acu multi ani....