13

AmarAciUNi.

daca nu gandesti, daca esti superficial, daca viata e o gluma pentru tine, daca nu te intereseaza problemele de oameni mari, daca ai mintea de copil rasfatat... te rog, nu citi postul meu de azi. e prea greu de inteles pentru tine.

azi nu am nimic de spus. nimic de afirmat. nu e ca nu vreau sa gandesc, ci nu stiu daca are rost sa imi stric neuronii pe gandit. traiesc in mijlocul unei societati care refuza sa gandeasca. si chiar atunci cand gandeste, o face prost.

alegem sucit si apoi ne vaitam ca drumul nostru e prea greu, crucea prea grea, nimeni nu ne intelege... ce e de inteles? alegerile sunt usor de facut. cu consecintele e mai greu de trait.

vrem sa atingem culmi, inaltimi..sa devenim... dar nimeni nu mai e dispus sa plateasca pretul pentru asta.
pentru a ajunge sus, nu exista scurtaturi... nu exista telescaun... trebuie sa urci tu singur, cu rucsacul in spate. pas dupa pas... unii tremurand, altii in genunchi... dar trebuie sa urci.
nu mai sunt modele demne de urmat. nu e de mirare ca avem generatia de deprimati si nemultumiti si nihilisti... autodenumiti emo... ca cica ar fi emotivi...mda.

sti ce mi se pare interesant? nu e nimeni vinovat. sau daca exista un vinovat, ala tot timpul e celalalt. niciodata eu. ci celalalt. asumarea vinovatiei inseamna pedeapsa... uhm.. nu sunt masochist ca sa imi doresc pedeapsa.dar sunt sadic... sa sufere celalalt.asta e mentalitatea prezentului.
si ce e mai grav... e complacerea." pai ce sa fac? las` ca merge si asa..."
cu totii suntem constienti ca trebuie schimbat ceva. trebuie reformat ceva. ciudat termenul asta, a reforma... a re-forma, a re face, a aduce inapoi forma de dinainte, sau pur si simplu a lua lutul si a face alta forma...

trebuie reformata societatea. trebuie reformata gandirea. reformata persoana. persoana cui? a celuilalt, fireste. eu sunt bun. nu? gandirea cui? care societate? nu societatea din care fac si eu parte? dar cum sa o reformam in asa fel incat eu sa fiu neatins? a si sa nu uitam. eu nu am "chef" sa o reformez... sa o faca altul...

privim cu emotie la caracterele trecutului. oameni puternici. modele de urmat. dar ce nu vedem, e pretul pe care fiecare dintre ei l-a platit pe drumul devenirii...
oare ce fel de oameni am fi daca am trai dupa motto-ul carpe diem dar numai in relatie stransa cu nihil sine Deo?



12

sa(n)d


mai ghita, ce vrei sa te faci cand o sa fi mare? vreau sa ma fac soldat! da` mai ghituca, soldatii mor in razboaie ucisi de dusmani... nu ti-e frica? ba da. si atunci, mai vrei sa te faci soldat? nu! bine mai ghituca... da` ce vrei sa te faci atunci? dusman....

cam asa suna unul din bancurile copilariei mele:) tin minte ca si eu am vrut sa ma duc la liceul militar, sa devin un soldat ce isi jertfeste viata pentru siguranta tarii lui... eh ganduri si vise si idealuri...

daca stau bine sa ma gandesc, am avut multe etape in dezvoltarea mea... in prima parte a vietii mele constiente, am vrut sa ma fac electrician, asa ca luam orice aparat electric si il desfaceam dupa principiul:"daca nu e stricat, repara-l pana e.." si apoi il asamblam la loc... de fiecare data insa ramaneam cu piese in plus:-"

apoi am vrut sa ma fac doctor... si ma jucam de-a doctorul si asistentele la scoala in pauze, acasa cu vecinele de bloc... si faceam controale la toata lumea:D si injectii si tratamente... eh ce vremuri:D

dupa ce-am mai crescut am vrut sa ma fac bucatar. aici mi-am testat calitatile de amestecat ingrediente dupa gust sau cantitate sau culoare astfel incat sa nu iasa nimic si sa trebuiasca sa arunc. evident dupa mine bucataria arata ca dupa o furtuna, iar eu.. eu eram fericit ca am gatit:D.

si acuma cand mai gatesc, maica-mea se ia cu mainile de cap:))

apoi am vrut sa ma fac militiar...,cantaret, filozof..., teolog... si uite-asa am ajuns inginer:)

nu pot sa afirm ca imi displace sa fiu inginer.... da` parca nu e ceea ce aveam in gand atunci cand eram prunc. dar nu cred ca sunt singurul care a visat mult cand era mic... iar cand a ajuns mare... si-a uitat visele. obisnuiam sa visez. acum imi vine greu.

sa-ti uiti visele copilariei. asta mi se pare intradevar tragic.

tu ce-ai vrut sa te faci?



16

it`s coming, it`s coming, it`s here hav no fear...


am inceput sa scriu despre alegerile pe care le facem.. ... da` am decis sa va delectez neuronii cu un fapt mai interesant:D


fratilooorrrr pregatiti-va ca vine sfarsitul lumii! din nou..:-". si nu ma refer la faptu ca o murit mj si lumea se sinucide in masa ca sa fie alaturi de el(awwwgh that`s so sweeeet :p)... chiar.. daca l-au iubit asa de mult... de ce nu si-au facut si ei transplanturi de piele:-??


nu, ci din nou vine un meteorit... care e ca si ala care o distrus dinozaurii... nu stiu.. cred ca pe meteoritul asta nu l-a anuntat nimeni ca nu mai sunt dinozauri de distrus.. desi daca ma uit la clasa politica...:-"


si stiti ce e mai interesant? ca nu l-au descoperit astia de la nasa... ca saracii erau inca in doliu, ci un elvetian amator de 40 de ani, rectificare: avea 40 de ani de viata si nu ca era un practician al amatorismul de 40 de ani, incheiat rectificarea:D


ei si au scos ei calculatorul de pe iphone si au ajuns la concluzia ca o sa treaca aprox la 67 de milioane de km de noi... acuma nu stiu daca erau fix 67 de milioane sau 66.974824,53553 km.. in fine.. la distanta asta nici nu mai conteaza:-"... da` daca venea meteoritul cu dacia... conta fiecare km in plus sau in minus... la ce consum are...


si asta o sa se intample prin septembrie. ce bine. am timp sa ma duc si eu la mare.. sa o mai vad pentru ultima data. sa dau gata fondul de pensii al bunicilor, parintilor, fratilor si si pe al meu ca sa pot sa imi cumpar un suc si o pereche de ochelari sa vad meteoritu cand a veni:D


nu stiu daca ati observat... da` in fiecare an, toamna e anotimpul distrugerilor... criza a inceput toamna, in toamna trebuia repornit acceleratorul de particule din geneva, da` nu au avut bani de curent... stiti, criza... in toamna a fost si wtc.. cei care va mai amintiti:D


in concluzie... vara asta enjoy it.. ca la toamna.. iara vine sfarsitul lumii, prezis de oameni:-"



6

Nerecunoascatorule!!!!!!!!


citeam de dimineata despre un copil de 5 ani care nu vede, nu aude si nu vorbeste. si sincer m-a pus pe ganduri aceasta situatie. oare cum e sa nu auzi, sa nu vezi si sa nu poti vorbi?

sa nu poti canta... sa nu poti auzi muzica, sa nu poti vedea culori... unul din doctori incerca sa explice situatia ca fiind inchis intr-un mormant... tacerea e groaznica, intunericul doare...

dar asta e pentru noi si nu pentru el. adica.. el nu a cunoscut niciodata lumina si sunetul... nu cred ca le poate duce lipsa... nu stiu. noi avem nevoie de lumina si sunet ca sa comunicam... si cu toate astea ne batem joc de asta... de multe ori comunicam ineficient si lasam loc la multe interpretari...
el a invatat sa comunice prin ce i-a mai ramas: mirosul si pipaitul.

isi poate recunoaste tatal din cealalta parte a camerei, doar dupa miros. umbla prin toata casa, manaca singur... daca ii e sete intinde mana si palma o inchide in forma de pahar... daca ii e foame... cauta mana mamei si o duce la gura lui.

ma intreb daca e constient de lipsurile care le are... sau e fericit in lumea lui... a invatat sa manance singur, se joaca cu piese lego.. masinute...

ma simt un ipocrit. am atatea si nu sunt recunoscator pentru nimik. am sanatate si nu o apreciez. am vedere si ma pot bucura de lumina si culori, iar eu prefer sa dorm si sa stau departe de lume; pot vorbi si comunica si socializa fara probleme, iar eu aleg sa ma ascund...

cati nu sunt ca si mine? ma gandesc la cel mai banal exemplu: fetele care se tot vaita ca sunt fie prea grase, fie prea slabe si se concentreaza asa de mult pe asta incat uita ca sunt frumoase asa cum sunt... si ar trebui sa se bucure de asta.

de-as putea invata sa fiu recunoscator pentru ce sunt...

un fragment din Psalmul 139, unul din preferatii mei

13 Tu mi-ai intocmit rarunchii, Tu m-ai tesut in pintecele mamei mele:

14 Te laud ca sint o faptura asa de minunata. Minunate sint lucrarile Tale,si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

15 Trupul meu nu era ascuns de Tine, cind am fost facut intr-un loc tainic,tesut in chip ciudat, ca in adincimile pamintului.

16 Cind nu eram decit un plod fara chip, ochii Tai ma vedeau; si in cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rinduite, mai inainte de a fi fost vreuna din ele.



10

...si-un pic aberant


ascultam azi o piesa draguta de la Tapinarii, nu stiu daca stiti cine sunt sau daca ati ascultat ceva de la ei, ideea e alta. nu fac reclama, asta asa ca o mica paranteza:D

piesa respectiva, intitulata sugestiv:" embargo pe creier", incepe cu o dorinta banala dar spusa pe un ton visator... nu chiar emo, da` nici departe, pe tonul omului care are totul si nu ii trebuie nimik, sau a omului care n-are nimik si e plictisit de cate isi poate dori..., spuneti voi daca nu e interesanta ideea:"vreau... da vreau sa ma visez elefant... si-un pic aberant"

cateodata vrem sa visam ceva ce n-am visat niciodata, vise care nu le mai simtim ca ale noastre, care nu ne mai apartin...

mai tineti minte cand eram prunci si orice gand era un vis si orice vis era o poveste, iar orice poveste era o joaca... nu ne pasa ca povestile noastre erau de multe ori imposibile... noi le faceam posibile si chiar le traiam. cand din doua scaune si o patura faceam cort iar mobila din casa erau copaci si animale si noi ne luptam cu fiecare in parte... o lume in care fiecare din noi era un print, sau cavaler negru:-", iar fetele... invariabil erau Domnitze pe care noi trebuia sa le protejam...

am ajuns oameni mari... si sunt infinit mai putine lucruri care ne multumesc decat care ne displac... trecem de la o stare la alta:" Cateodata mi`e frig, cateodata mi`e foame Cateodata mi`e lene,cateodata mi`e sete Cateodata visez, uneori aberez Ca viata`i frumoasa dar cam plicticoasa Cateodata mai dorm, cateodata mai mor"

oare viata e cea care ne tranforma atat de radical, incat nu mai stim sa visam... sau.. transformam viata intr-un chip sucit, dupa o amintire de vis incomplet:-??
http://www.youtube.com/watch?v=vqCGqH_uSDg

v-am pus si piesa.. in caz ca vreti sa ascultati:)

intrebare:" cand ai visat ultima data cu ochii deschisi?"



6

banalitati..


aseara, am avut o pofta nebuna de prieteni. de-a ma revedea cu ei, de a ii asculta, de a ii imbratisa... si in parte mi-a fost satisfacuta aceasta pofta.

desi am fost destul de dezamagit sa vad ca majoritatea prietenilor mei... cei de varsta cu mine... nu mai sunt aici, au plecat.. s-au insurat, sau sunt pe punctul de-a se insura... au luat viata pieptis in alta parte. bravo lor.

aseara m-am intalnit cu doi dintre cititorii mei aproape fideli:D catalin si laura:D si ma bucur tare mult cand dau peste persoane care ma citesc... persoane care nu ma asteptam:)

aseara, lumig;)) mi-a zis o chestie care sincer... m-a foarte binedispus si am ras.. pentru ca sincer nu am crezut ca unii specialisti chiar cred asta si nu doar o cred ci au si facut studii pe tema asta:D

stiti care e tema? "Barfa, un obicei pentru a va mentine sanatatea"



sincer, n-as fi crezut ca lumea poate fi asa de tampita si amuzanta in acelasi timp:)) si ma refer aici la acei specialisti.

dar nu-i de mirare... mai demult am citit un articol ca noi, cei mai grasi, suntem de vina pentru poluare si pentru incalzirea globala;)):))

vreau sa inteleg si eu ceva... barfa, e prin excelenta: A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. din cate vad eu astea sunt niste lucruri negative. adica poate ma insel eu... dar daca tu esti plin de rautate si umpli si pe altul cu ideile tale gresite si doritoare de rau despre cineva... eu nu cred ca atat persoana care isi impartaseste ideile, cat si persoana care primeste ideile... sunt sanatoase:-" boala sufletului nu o repari cu antibiotice sau alte medicamente..

si daca sufletul ti-e bolnav... trupul n-are cum sa fie sanatos. deci, intrebarea mea e:"cum ar putea barfa sa te ajute sa iti mentii sanatatea?" de fapt poate... dar doar daca sanatatea ta ti-e deja bolnava... si atunci ti-o mentine bolnava:-"

ai grija cu ce iti umplii sufletul si inima... pentru ca ele sunt mai greu de tratat decat trupul.uneori imposibil.



5

radacinile trecutului


gata. am revenit din timisoara:) a fost f placut. joaca cu nepotul meu m-a extenuat in fericire:)

revederea celor dragi a fost deasemenea o gura plina de aer proaspat.


calatorind din nou cu trenul... n-am avut ce face decat sa gandesc... si gandurile imi zburau aiurea... dar toate s-au concentrat in jurul unui topic care ma seaca de ceva vreme.

si ma seaca pentru ca il vad in mine, il vad pe fetzele oamenilor, il vad pe garduri, in filme... peste tot...

nu ne putem rupe legaturile trecutului.

si nu stiu... nu e ideea ca nu ne putem rupe.. ci parca nu vrem... preferam sa suferim... de parca la finalul suferintei e izbavirea si fericirea si iertarea...

cred ca suntem rezultatul tuturor actiunilor si inactiunilor noastre, a alegerilor si consecintelor, a trairilor si sentimentelor, a victoriilor si esecurilor noastre... ruperea de trecut nu inseamna renuntarea la aceasta mostenire. ci ruperea de trecut inseamna acceptarea persoanei care esti si curajul sa mergi inainte. curajul de a spera din nou... de a visa din nou... (ferice de cei care viseaza fara sa le fie teama ca dorm....) de a iubi fara sa te gandesti ca vei fi ranit din nou... si din nou... si din nou...

si nici nu stiu ce e... cateodata cred ca ne ancoram in iubirile trecute pentru a nu fi nevoiti sa iubim din nou... sau sa existe riscul sa fim raniti din nou... asa ca preferam sa ne lingem ranile... pana ajungem la os... si buzele ne sunt crapate de lacrimile sarate care curg... si curg si nu se mai termina...



va las cu un poem fain... care l-am auzit prima data citit intr-un film:"G.I. Jane"



"I never saw a wild thing

sorry for itself.

A small bird will drop frozen dead from a bough

without ever having felt sorry for itself."


David Herbert Lawrence



7

azi in timisoara... maine... tot aici:))


azi-noapte am facut o mini-plimbare cu trenul.. de vreo 6 ore pana in timisoara... am fost foarte placut surprins de noile conditii din acc iasi-timisoara... 6 scaune in compartiment.. spre deosebire de alti ani in care era 2 banchete de cate 4 locuri... liniste, frumos... pana deschizi usa...

cand ai deschis usa... ceva ramane neschimbat: totul pute!!!!!!! a ceapa stricata, ciorapi murdari, tuica.. etc...

ma intreb..mai daca au schimbat vagoanele si toate cele... nu puteau pune un pic de aer conditionat? si cateva legi:"n-ai voie sa te descalti daca iti put picioarele... n-ai voie sa bei singur... etc.. a nu se consuma laturi... pentru laturi va rugam sa consultati manualul de specialitate pus la dispozitia d-vstra:"cum sa ne hranim ca porcii" . manualul se gaseste in orice statie cfr..."

sa incerci sa dormi pe noile scaune e criminal... cred ca le-au facut asa ca sa nu poti dormi... pentru ca atunci cand dormi... poate veni careva sa imprumute ceva de la tine.... deci tot spre binele tau sunt proiectate si scaunele:))

am avut norocul sa stau in ultimul vagon... si am mers in spatele vagonului si am putut urmari rasaritul.... ce frumos e rasaritul de privit... si ce searbad e atunci cand nu ai cu cine sa il urmaresti....

timisoara e neschimbata... aceleasi gropi.. aceleasi masini prafuite,... aceiasi copaci verzi...aceiasi oameni care se grabesc... un singur lucru parca s-a schimbat putin... fetzele oamenilor... parca nu mai sunt asa de luminoase ca in alti ani... sunt mai triste...sa ii fi ajuns si pe ei criza?...



p.s. nu ma lasa sa pun poza.. nush ce are... cand ajung acasa o sa pun si o poza...



12

vreau sa fiu fericit?


fericire...

de 4 ore incerc sa scriu postul asta si de fiecare data cand incep fie sunt intrerupt brutal de cineva(a se intelege buzz-uri... telefon...), fie imi uit ideea...

dar gata. nu ma mai las intrerupt. cata vreme mai am ideea asta... sa o pun pe blog sa nu o uit.:D

asa.

ignoranta cata fericire este in tine.... asta ar trebui sa fie o parafrazare a unui citat a unuia din filozofi... bine ca el folosea alti termeni... da` nimeni nu ii curios de explicatia mea:))


am remarcat ceva. cei care tanjesc dupa fericire sunt acele persoane care gandesc prea mult... si prea adanc si prea departe... si refuza cu incapatzanare sa se lase imbucurate de micile placeri oferite zilnic... o visina, o inghetzata, un banc bun, o stare de meditatie faina, o ruga ascultata...

nu vi se pare ca tot timpul sunt fericiti cei care aparent nu cauta fericirea? cum e posibil? adica cei care cauta fericirea nu o gasesc si sufera... iar cei care nu o cauta... sunt fericiti mai tot timpul:-??

poate pentru ca ei au gasit secretul fericirii. un secret care e atat de copilaresc incat noi, astia "maturii in gandire" nici nu il bagam in seama...

de multe ori cei care cautam fericirea ne-o imaginam ca fiind un moment special, o suma de imprejurari, o persoana anume....

stiti care e secretul? nu un moment special... nu o suma de imprejurati.... nu o persoana anume...

ci o gramada de momente comune care ne fac sa zambim... fiecare imprejurare care ne fac sa ne simtim norocosi si nu numai si multimea de persoane care ne inconjoara si care in modul lor ne iubesc...

preferam sa fim intr-un colectiv si sa ne simtim singuri ... intr-un fel ne victimizam ca sa ne gaseasca persoana respectiva si sa ne scoata din starea asta... well ii gresit...

let`s enjoy everything:)

de data asta vreau sa va provoc la un experiment:

incercati azi si maine sa va dati un pic de shut down la ratiune, la gandire, la nevoia de a gasi un inteles... si incercati doar sa simtiti... si sa va bucurati de tot ce veti primi azi si maine... nu raspundeti raului cu rau.... ci daca cineva va face rau... zambiti si incercati sa il iubiti. incercati sa faceti mici bucurii prietenilor si familiei... nu chestii extravagante... ci mici.. chiar si un bagat in seama.. un ascultat....

si daca maine seara o sa imi ziceti ca nu ati fost fericiti macar odata in orele astea... inseamna ca nu stiu ce vorbesc. dar nu va apucati de comentat pana nu incercati:)



10

m-am intors acasa


cel mai trist moment al anului, intotdeauna mi s-a parut a fi sfarsitul sesiunii de vara, cand toti isi iau ramas bun, isi aduna viata construita in camin un an intreg si o inghesuie in bagaje... niciodata suficiente... si apoi pleaca.

strangem atatea nimicuri...

si tot timpul la iesire sunt altii care stau pe banca si te privesc si te saluta:"mno ma, gata? ne parasesti?" si tu pleci capu in pamant ca un las si zambind amar le raspunzi:"apoi ii musai ma..." si mergi mai departe...

si drumul care il faceai in alti ani in 2 virgula 5 minute... de la usa caminului la poarta curtii caminului... acuma ti se pare ca il faci in 10 virgula 2 ani... si te-astepti pe anumite banci sa vezi pe cineva... pe cineva pe care ai cunoscut acolo... si ala a devenit locul vostru tainic... si in vazul lumii...

si mergi la tren... in tren lume prea multa pentru un tren asa de mic... si vorbe multe si tampite... cineva vorbeste cu tine... tu ingani din cand in cand cate-un "aha, mda, aha" si de fiecare data vezi ca raspunsul tau surprinde pe celalalt.... da` nu iti bati capul sa intelegi de ce...

dar ajungi acasa.:)

acasa toate sunt asa cum le-ai lasat. camera e neschimbata... e ca si cum n-ai fi plecat nicicand de-acasa...

acasa ii liniste... linistea pe care o cauti in mijlocul problemelor... intelegerea de care ai nevoie sa mergi mai departe. acasa prinzi curaj... acasa te redesenezi pe tine.

e un sentiment pe care multi nu il inteleg. dar noi cei care am plecat de-acasa... stim sa pretuim revenirea in sanul batranilor nostrii... desi cateodata nu pretuim suficient... stim emotia intrarii pe strada noastra... in casa noastra.."saru`mana mama, saru`mana tata"...

ii fain sa fi acasa:)

o concluzie:D

"bula, hai in casa ca ploua... de ce mama? ca si afara ploua:-" "